Otita de piscină, cunoscută și sub denumirea de otită externă sau „urechea înotătorului”, este o infecție a canalului auditiv extern. Este frecvent întâlnită pe timpul verii, din cauza expunerii prelungite la apă. Când apa rămâne blocată în canalul auditiv extern, aceasta creează un mediu umed și cald, propice pentru dezvoltarea bacteriilor și fungilor. Care sunt simptomele acestei afecțiuni? Când trebuie să ne prezentăm la medic? Cum se tratează corect și cum o putem preveni? Aflăm de la dr. Ramona Bologa, medic specialist ORL la Centrul Medical Balș – Smile Dent.
Media10: Ce este otita și de ce apare?
Dr. Ramona Bologa: Otita reprezintă o inflamație a epiteliului și a tegumentului din conductul auditiv extern, adică porțiunea din urechea externă care se găsește între pavilionul auricular (pe care îl vedem cu toții în afară) și membrana timpanică. Vara, facem tot felul de activități recreative pentru a scăpa de căldură, printre care și mersul la piscină, la bazin, înotul la mare sau în diverse lacuri. Prin urmare, aceasta este principala cauză de apariție a otitei de piscină.
Formele otitei externe
Media10: Ce tipuri de otite întâlniți frecvent la pacienții dumneavoastră?
Dr. Ramona Bologa: Putem clasifica otita externă în mai multe feluri. În primul rând, avem otita externă acută. Aceasta poate avea o formă difuză, care să cuprindă și pavilionul auricular, manifestată prin roșeață și durere. Putem vorbi și de o formă localizată, cum este furunculul sau acel coș despre care toată lumea știe. Mai există și formele care apar în urma unor afecțiuni dermato-venerice preexistente, cum ar fi: psoriazis, dermatită atopică, eczemă. În al doilea rând, putem vorbi și de o extensie a otitei acute, și anume forma de otită malignă sau necrozantă. În acest caz, nu mai este implicat doar tegumentul, pentru că inflamația și infecția afectează țesuturile din profunzime.
În al treilea rând, dacă simptomele otitei externe depășesc șase-șapte săptămâni, această formă poartă denumirea de otită externă cronică. De asemenea, otita externă poate fi bacteriană sau fungică. Forma bacteriană este atunci când există o anumită leziune deschisă și se creează o poartă de intrare pentru bacterii. Prin urmare, acestea pătrund și „își facă de cap”. Forma fungică reprezintă otita externă cu ciupercă (Aspergillus, Candida), care este mai pruriginoasă. În acest caz, pacientul se plânge mai mult de mâncărime decât de durerea propriu-zisă.
Factori de risc importanți: introducerea degetului în ureche trebuie evitată
Media10: Sunt anumiți factori care contribuie la apariția otitei și pe care putem să-i controlăm dacă suntem conștienți de ei?
Dr. Ramona Bologa: Factorii care contribuie la apariția otitei externe sunt numeroși, însă, din fericire, pot fi preveniți. Pe de-o parte, sunt pacienții care se cunosc cu o perforație de timpan și au o secreție auriculară cronică (o ureche care curge de multă vreme). În timp, acest lucru poate predispune la apariția otitei externă. Pe de altă parte, sunt pacienții cu boli cronice, cum este diabetul zaharat. La acești pacienți, leziunile se vindecă mult mai greu și atunci sunt mai dificil de tratat. În plus, este foarte important să evităm toaleta auriculară cu bețișoarele pentru că putem forma mici leziuni, care reprezintă, de fapt, o poarta de intrare pentru bacterii. Din păcate, mulți pacienți folosesc adesea ce au la îndemână pentru a-și curăța urechea, și anume: o agrafă, un pix, chiar și degetul. Introducerea degetului în ureche ar trebui evitată, mai ales că mulți dintre noi nu ne spălăm pe mâini înainte de a face acest lucru.
Un alt factor de risc important este reprezentat de leziunile dermatologice preexistente, care pot prezenta o suprainfecție bacteriană sau fungică. În perioada verii, vorbim și de expunerea ridicată la căldură și umezeală, care poate duce la apariția „otitei înotătorului” sau „otitei de piscină”. Pătrunderea apei în canalul auditiv extern creează o sensibilitate la acel nivel. Mulți dintre noi vom încerca să scoatem apa folosindu-ne de colțul prosopului, deget, palmă, însă nu este indicat. Pe lângă mica inflamație care se produce, favorizăm și suprainfectarea leziunilor. De asemenea, trebuie să facem diferența între durerea asociată unei otite externe și senzația de ureche înfundată dată de un dop de ceară. Acesta se extrage foarte ușor fie printr-o spălătură auriculară, fie printr-o toaletare corectă, însă în cazul otitei externe vom avea un pic mai mult de tras.
„Încercăm să uscăm urechea folosindu-ne de colțul prosopului”
Media10: Cum trebuie să procedeze părinții în momentul în care ajung acasă cu copiii după înot și se plâng că au rămas cu apă în ureche?
Dr. Ramona Bologa: Mai întâi, încercăm să uscăm urechea folosindu-ne de colțul prosopului. Dacă apare durerea, putem administra un antialgic. În momentul în care observăm că durerea nu cedează după câteva ore, atunci este bine să facem o vizită la medic. Poate că nu este cel mai plăcut lucru, mai ales că suntem în perioada concediilor, însă este mai bine să prevenim decât să tratăm. Dacă nu intervenim din timp, copilul va simți constant un disconfort, își va duce mâna la ureche sau se va freca cu capul de pernă. La unii copii, mai ales la cei mici, se poate ajunge chiar și la episoade febrile, refuzul alimentației, stare de iritabilitate.
Media10: Cum se stabilește diagnosticul de otită?
Dr. Ramona Bologa: Trebuie să ascultăm pacientul, să vedem istoricul medical, să facem o anamneză, după care efectuăm și examenul clinic. Dacă pacientul prezintă durere (otalgie) sau are urechea înfundată, vom face examenul otoscopic (să vedem partea exterioară a urechii) și endoscopic (să vedem conductul auditiv și timpanul). De asemenea, vom verifica fosele nazale și cavitatea orală pentru a ne asigura că nu este vorba de o altă afecțiune (răceală, rinofaringită, faringită), care să mimeze simptomatologie otitei.
Programări consultații: 0349.417.027
Soluții de tratament pentru otită
Media10: Cum se tratează corect otita?
Dr. Ramona Bologa: Tratamentul depinde foarte mult de cât de gravă este otita. Dacă avem o formă de debut, putem începe cu un tratament local care include: o toaletă auriculară (care trebuie repetată), instilații locale cu diverse substanțe (substanțe antiedematoase, antiinflamatorii, antibiotic local sau antifungic). Dacă în urma examenului clinic descoperim niște micelii, atunci se ridică suspiciunea unei otite fungice. Prin urmare, vom face o recoltare de secreție pentru antifungigramă. În cazul în care secreția este un pic mai purulentă și are o culoare anormală (galbenă, verzuie), vom opta și pentru un examen bacteriologic cu antibiogramă.
În acest caz, trecem pe tratamentul sistemic, și anume: antibiotic conform antibiogramei sau antifungic conform antifungigramei, pe lângă antiinflamatoarele și antialgicele normale. În schimb, dacă pacientul vine și ne spune că simptomatologia a debutat cu durere și cu scăderea auzului, la examenul clinic ne așteptăm să observăm o îngustare a conductului auditiv. La consult, încercăm să vizualizăm și aspectul timpanului, însă, dacă este îngustat, nu avem nicio șansă. De aceea, mai întâi vom introduce o meșă cu diverse substanțe, care să reducă edemul de pe tegumentul conductului, iar din a doua – a treia zi putem să vedem și timpanul.
Cum prevenim otita?
Media10: Cum poate fi prevenită otita și complicațiile acesteia?
Dr. Ramona Bologa: În primul rând, se recomandă evitarea traumatismelor și leziunilor la nivelul conductului auditiv produse de introducerea bețișoarelor sau a unor corpuri străine. În al doilea rând, este indicată igienizarea periodică a căștilor și a protezelor auditive pentru a preveni o suprainfecție, chiar dacă nu există vreo leziune. În al treilea rând, trebuie să ne păstrăm urechile uscate. Dacă am fost la plajă și am intrat în apă, este important să ne uscăm urechile fie cu prosopul, fie prin expunerea la căldură.
