Dopul de ceară este o problemă extrem de comună, care poate creea disconfort pacientului și chiar să îi afecteze auzul. Pentru a scăpa de el, este nevoie de o îngrijire atentă și de un consult la medicul specialist. Din fericire, dopul de ceară se poate trata destul de ușor, însă numai cu ajutor specializat. De multe ori, soluțiile găsite pe internet ne pot creea complicații grave, situație în care tratamentul va fi mult mai amplu și se va întinde pe o durată mai lungă de timp. Totuși, dacă mergem la medic din timp, putem scăpa rapid și fără durere de problemă.
Scopul glandelor ceruminoase, care se regăsesc în interiorul urechii, este acela de a produce ceara. Aceasta ne protejează urechea de agenții patogeni și de impuritățile din mediul exterior cu care intrăm în contact. În momentul în care se produce o cantitate mare de ceară în canalul auditiv se formează dopul de cerumen. De asemenea, dopurile pot apărea și ca urmare a folosirii necorespunzătoare a unor obiecte străine.
„La nivelul conductului auditiv extern se află glandele ceruminoase. Acestea secretă cerumenul cu scopul de a proteja urechea de bacterii, virusuri, praf și alte elemente externe. Dopul de cerumen reprezintă o acumulare anormală de cerumen la nivelul conductului auditiv extern. Prin introducerea diverselor obiecte în conduct (bețișoare de urechi, căști, dopuri de silicon, agrafe) favorizăm formarea dopului de ceară”, spune dr. Monica Stănculescu, medic specialist ORL la Centrul Medical Prima Clinic.
Dopurile de ceară pot să apară la orice vârstă
Formarea dopurilor de ceară este un fenomen extrem de frecvent întâlnit de medicii ORL. Ele pot să apară pe tot parcursul vieții. De obicei, această problemă este mai des întâlnită în perioada copilăriei, când secreția de ceară este mai abundentă.
„Copiii sunt mai predispuși la formarea dopurilor de ceară din cauza secreției de cerumen în exces. Dopul de ceară este întâlnit la foarte mulți pacienți și nu ține cont de vârstă. Poate să apară de la copilul foarte mic și până la vârstnici”, explică medicul.
Ce simptome au pacienții?
De obicei, pacienții ajung în cabinetul medicului ORL cu simptome diverse: de la scăderea auzului, durere și până la mâncărimi sau zgomote în urechi. Aceste manifestări apar frecvent și sunt adesea asociate cu formarea dopurilor de ceară. Totuși, este extrem de important să ne adresăm unui specialist pentru a depista cauza, dar și pentru a pune un diagnostic corect. Astfel, putem preveni apariția complicațiilor.
„Principalul simptom determinat de formarea dopului de cerumen este scăderea auzului sau senzația de ureche înfundată. Uneori, poate să apară și durerea prin presiunea pe care o exercită dopul la nivelul conductului și al timpanului. Alte simptome asociate pot fi: mâncărimi, zgomote în ureche și, rar, amețeli. Pacienții trebuie să se prezinte la medicul ORL atunci când apar aceste simptome pentru a depista cauza. Diagnosticul se pune în urma examinării urechilor cu ajutorul otoscopului”, precizează dr. Monica Stănculescu.
Soluții de tratament
În ceea ce privește tratamentul dopului de ceară, există mai multe proceduri, în funcție de antecedentele pacientului. Printre cele mai folosite manevre de înlăturare a dopului de ceară se numără: aspirația, extracția cu ajutorul penselor și spălătura auriculară. Medicul ORL este singurul în măsura de a stabili care este soluția optimă pentru fiecare pacient în parte. În caz contrar, dacă nu mergem la un specialist, pot să apară probleme grave.
„Tratamentul este adaptat în funcție de istoricul pacientului. La persoanele care se știu cu perforații de timpan, otite supurate, operații la nivelul urechii se practică aspirația dopului sau extracția acestora cu ajutorul penselor speciale. În schimb, la pacienții cu timpan integru se poate efectua spălătura auriculară cu apă călduță pentru eliminarea dopului de ceară. Este o manevră nedureroasă, însă trebuie efectuată doar de către medic. Dacă procedura este realizată de o persoană neavizată, există risc de complicații, cum ar fi: perforații de timpan, leziuni de conduct”, spune dr. Monica Stănculescu, medic specialist ORL la Centrul Medical Prima Clinic.
Ce greșeli fac pacienții?
Mulți dintre noi suntem tentați să căutăm pe internet soluții atunci când avem o problemă, însă aceasta nu este cea mai bună soluție. În cazul în care avem un dop de ceară, cel mai bine este să ne ducem la medic și să nu acționăm singuri de acasă. Se întâmplă, de multe ori, să ne facem mai mult rău decât bine și chiar să favorizăm apariția unor afecțiuni, cum ar fi otita externă.
„De cele mai multe ori, pacientul încearcă acasă diferite metode de tratament sau leacuri și vine la medic atunci când situația se agravează. Dacă pacientul are urechea înfundată cu ceară, NU trebuie să încerce să se trateze singur! Am întâlnit pacienți care au încercat să își scoată dopul cu bețișorul, cu agrafe, ace de siguranță sau cu bățul de chibrit și nu au reușit să facă altceva decât să împingă și mai rău dopul spre timpan. Mai mult, unii au reușit chiar să își rănească conductul auditiv și astfel să dezvolte otită externă. În acest caz, simptomele devin mult mai intense, iar tratamentul este unul mai complex și de durată. De asemenea, mai sunt pacienți care apelează la introducerea în conduct a uleiului încălzit, usturoi sau spirt pentru a calma durerea. În realitate, nu fac decât să provoace arsuri de conduct”, afirmă medicul.
Cum prevenim apariția dopului de ceară?
Prevenția joacă un rol extrem de important, mai ales că dopurile de ceară se pot forma de mai multe ori în cursul vieții. Pentru a evita apariția lor, trebuie să acordăm o atenție deosebită îngrijirii urechii. Ideal este să ne curățăm urechea după ce ieșim de la duș cu ajutorul unui prosop. O altă variantă este să folosim produse special concepute pentru curățarea urechii din farmacie.
„Trebuie să evităm introducerea bețișoarelor în urechi. În schimb, putem opta pentru curățarea urechii după baie cu prosopul sau folosind comprese sterile, utilizarea unor spray-uri sau picături ceruminolitice (la pacienții cu timpan integru). Astfel, putem preveni apariția dopurilor de cerumen”, conchide dr. Monica Stănculescu.
