„Apa la plămâni”, așa cum este cunoscută, înseamnă inflamația pleurei, membrana care acoperă plămânii și căptușește cavitatea toracică. Această afecțiune poate provoca dureri toracice ascuțite, care se agravează în timpul respirației, tusei sau strănutului. Pleurezia apare, de regulă, în urma unei afecțiuni, ca un simptom secundar acesteia. Pentru a o trata, este necesar să eliminăm excesul de lichid cumulat în spațiul pleural și, în același timp, să depistăm boala de bază și să o ținem sub control. De ce facem apă la plămâni? Ce manifestări au pacienții? Când mergem la medic și ce investigații sunt necesare? Care sunt soluțiile de tratament? Aflăm răspunsurile la aceste întrebări de la dr. Ștefania Mădălina Măgăran, medic specialist pneumolog la Centrul Medical Prima Clinic într-un interviu acordat Media10.
Media10: Ce este pleura și ce înseamnă pleurezie, pe înțelesul oamenilor?
Dr. Ștefania Măgăran: Pleura este o membrană care învelește plămânii. Ea este formată din două foițe: pleura viscerală (care acoperă plămânul propriu-zis) și pleura parietală (care tapetează peretele toracic – coastele și spațiile intercostale). Între aceste foițe se creează un spațiu virtual numit spațiu pleural. În mod normal, aici găsim o cantitate mică de lichid (20-30 ml). Acest lichid se drenează continuu, în medie un litru pe zi, prin intermediul sistemului limfatic. Atunci când există un dezechilibru între producerea de lichid și resorbția lui, acesta începe să se acumuleze într-o cantitate mai mare decât ar trebui. Prin urmare, apare ceea ce noi numim, în termeni medicali, pleurezia. Apa la plămâni, așa cum este cunoscută de pacienți, are întotdeauna o cauză subiacentă, secundară unei afecțiuni medicale.
Cauze și factori de risc
Media10: De ce apare această problemă la plămâni? Care sunt cele mai frecvente cauze?
Dr. Ștefania Măgăran: Cele mai frecvente cauze sunt: infecțiile (virale, bacteriene, fungice), pneumoniile, afecțiunile cardiovasculare (insuficiența cardiacă), afecțiunile autoimune (Lupus eritematos sistemic, poliartrita reumatoidă), cancerul pulmonar, cancerul pleural, tuberculoza pulmonară, embolia pulmonară, ciroza hepatică. De asemenea, există o serie de factori de risc care ne predispun apariției acestei afecțiuni, și anume: vârsta (peste 65 de ani), fumatul, expunerea la noxe respiratorii (azbest), abuzul de alcool, alte infecții pulmonare în antecedente, întârzierea prezentării la medic.
Media10: Ce simptome prezintă pacienții cu apă la plămâni? Cum se manifestă afecțiunea?
Dr. Ștefania Măgăran: Principalul simptom pe care pacientul îl resimte este durerea, care iradiază în umăr și în spate. Aceasta se accentuează atunci când tragem aer adânc în piept, tușim, ne mișcăm sau stranutăm. De obicei, se ameliorează în momentul în care ne întindem pe partea afectată. Alte simptome care însoșesc pleurezia ar fi: dificultățile în respirație, febra, frisonul, tusea seacă, astenia fizică. De asemenea, în funcție de cauza care a determinat pleurezia, pot să apară simptome caracteristice afecțiunii subiacente.
Cum depistăm apa la plămâni?
Media10: Ce teste și investigații trebuie făcute pentru a depista pleurezia?
Dr. Ștefania Măgăran: La examenul clinic, în cazul în care există o cantitate mare de lichid, putem să observăm bombarea hemitoracelui pe partea afectată. Acumularea de lichid poate să fie atât unilaterală, cât și bilaterală, în funcție de afecțiunea de bază. De asemenea, se face și palparea toracelui pentru a vedea dacă există acele vibrații locale. Mai exact, medicul pune mâinile pe spatele pacientului, timp în care acesta trebuie să repete numărul 33. De obicei, pe partea afectată vom observa că nu se transmit vibrații. În plus, se realizează și percuția toracelui. În mod normal, există o hipersonoritate datorită aerului din plămâni. Dacă este apă, atunci vom avea un fel de matitate lemnoasă. Ne folosim și de stetoscop pentru a asculta plămânii, să vedem dacă se aude murmurul vezicular specific. Absența acestuia ne poate sugera că este vorba despre o pleurezie.
Mai apoi, se indică și efectuarea unor investigații imagistice, cum ar fi radiografia. Aceasta ne arată cât de mare este cantitatea de apă din spațiul pleural. În plus, cu ajutorul ei putem stabili dacă este vorba despre o pneumonie, o formațiune tumorală sau tuberculoză pulmonară. O altă investigație este ecografia pleurală. Aceasta ne indică prezența lichidului, dar și locul exact în care se află cel mai mare nivel de apă acumulat. Astfel, putem să efectuăm puncția pleurală, care ne ajută atât în stabilirea diagnosticului, cât și în tratarea problemei. De asemenea, ne putem folosi și de CT-ul toracic. El ne oferă mai multe detalii cu privire la pleureziile în cantități foarte mici, dar și despre existența unor cheaguri de sânge în arterele pulmonare. Prin intermediul examenului CT, se pot obține și informații legate de cauză. O altă investigație este toracoscopia, însă aceasta se realizează numai de către medicii chirurgi toracici.
Puncția pleurală, soluția care ne scapă de apa la plămâni
Media10: Cum facem să tratăm apa la plămâni? Ce soluții avem?
Dr. Ștefania Măgăran: Puncția pleurală sau toracocenteza are două scopuri: de diagnostic și de tratament. În primul rând, ne ajută să stabilim diagnosticul prin recoltarea unei cantități de lichid și trimiterea acesteia la analiză. În acest sens, există patru examene ale lichidului pleural: examenul bacteriologic (pentru depistarea unei bacterii), examenul pentru bacilul Koch (pentru depistarea tuberculozei), examenul citologic (în care pot să apară celulele atipice dacă este vorba de un cancer) și examenul biochimic (care ne arată compoziția lichidului).
În al doilea rând, puncția pleurală are și scop terapeutic. Atunci când extragem lichidul, pacientul va putea să respire mult mai bine. Toracocenteza constă în introducerea unui ac între două coaste pentru a pătrunde în spațiul pleural și a extrage lichidul. De menționat este faptul că nu se elimină mai mult de un litru odată pentru că există riscul de edem pulmonar de reexpansiune. Dacă acesta se reface, pacientul va trebui să vină din nou.
Media10: Dacă tratăm afecțiunea de bază, dispare și pleurezia?
Dr. Ștefania Măgăran: Pleureziile din infecțiile virale sunt cele care se resorb cel mai rapid, uneori chiar și fără tratament antiviral. În schimb, pleureziile din infecțiile bacteriene se resorb odată cu administrarea de antibiotic. De exemplu, dacă avem o pneumonie, pe măsură ce aceasta se resoarbe, va dispărea și lichidul, însă după o săptămână-două de la începerea tratamentului. Totodată, pleureziile din cancerul pulmonar, din tuberculoză sau din bolile de țesut conjunctiv (Lupus, artrită) se resorb mai greu, pe o perioadă mai lungă de timp. Spre exemplu, dacă avem un cancer care nu este stadializat și tratat corect, există riscul ca acest lichid să se acumuleze tot timpul. De aceea, este foarte important să existe o colaborare permanentă între noi, medicii, pentru a trata afecțiunea de bază și pleurezia, în același timp.
Ce se întâmplă dacă pleurezia nu este tratată?
Media10: La ce complicații se poate ajunge în timp dacă nu tratăm pleurezia?
Dr. Ștefania Măgăran: Dacă se strânge o cantitate foarte mare de lichid, atunci poate să apară insuficiența respiratorie. În cazul în care vorbim de o infecție bacteriană netratată corespunzător, aceasta poate să se agraveze și să ducă, în timp, la septicemie. De asemenea, putem să avem o extravazare a lichidului. În ciroza hepatică, spre exemplu, atunci când există o cantitate mare de lichid în burtă, acesta poate trece și în plămâni.
Media10: De ce recomandări trebuie să țină cont pacienții pentru a favoriza vindecarea?
Dr. Ștefania Măgăran: După eliminarea lichidului din spațiul pleural, de mare ajutor poate fi gimnastica respiratorie, mai ales dacă vorbim de o cauză tuberculoasă, virală sau bacteriană. Aceasta contribuie la recăpătarea tonusului în respirație. Astfel, pacientul nu va mai resimți acea greutate în timpul respirației. Pe lângă gimnastica respiratorie, umflarea baloanelor este o metodă extrem de eficientă, care ajută la îmbunătățirea respirației. În plus, dacă facem aceste exerciții, favorizăm și resorbția lichidului.
