Discopatia cervicală este o afecțiune a coloanei vertebrale care afectează discurile intervertebrale din regiunea gâtului. Aceasta poate cauza dureri intense, rigiditate și disconfort, afectând semnificativ calitatea vieții pacienților. Pentru a o trata, recuperarea medicală joacă un rol esențial în restabilirea funcționalității și ameliorarea simptomelor. Printr-un program bine structurat, pacienții pot beneficia de terapii personalizate care vizează reducerea durerii, îmbunătățirea mobilității și prevenirea complicațiilor pe termen lung. Cum definim discopatia cervicală? Care sunt factorii de risc? Cum ne ajută recuperarea medicală? Ce exerciții trebuie să facă pacienții? De ce alte terapii este nevoie pentru a ne recupera complet? Aflăm răspunsurile de la dr. Adriana Ivan, medic specialist recuperare medicală la Centrul Medical Prima Clinic.

Media10: Ce înseamnă discopatie cervicală și de ce apare?
Dr. Adriana Ivan: Discopatia cervicală este o afecțiune care apare în urma degenerării discurilor intervertebrale de la nivelul coloanei vertebrale cervicale. Boala discală degenerativă este una dintre cauzele comune ale durerii cronice din zona cervicală. Odată cu înaintarea în vârstă, discurile intervertebrale se deteriorează, își pierd din elasticitate și din capacitatea de absorbție a șocurilor. Acest lucru favorizează apariția discopatiei. De asemenea, și traumatismele pot provoca leziuni la nivelul discurilor intervertebrale. Astfel, acestea favorizează apariția discopatiei cervicale.
„Discopatia cervicală este mai des întâlnită la persoanele peste 40 de ani”
Media10: Cât de frecvent întâlniți pacienți care au această problemă? La ce vârstă este des întâlnită?
Dr. Adriana Ivan: Durerea cervicală este una dintre cele mai frecvente acuze ale pacienților. Discopatia cervicală este mai des întâlnită la persoanele peste 40 de ani. Degenerarea discurilor intervertebrale este un proces natural, care se accentuează odată cu înaintarea în vârstă. Cu toate acestea, boala poate să apară și la persoanele mai tinere, în special cei care au un stil de viață sedentar sau care sunt expuși la activități ce pun presiune la nivelul coloanei vertebrale cervicale. Totuși, trebuie menționat că nu există o vârstă exactă de apariție a discopatiei cervicală.
Media10: Ce factori de risc pot favoriza apariția discopatiei cervicale?
Dr. Adriana Ivan: Există mai mulți factori de risc ce pot favoriza apariția discopatiei cervicale, cum ar fi: lipsa activității fizice, adoptarea pozițiilor fixe pe o perioadă lungă de timp. Lipsa activității fizice poate slăbi ligamentele și mușchii de la nivelul coloanei vertebrale cervicale. Acest lucru poate creea o presiune mai mare asupra discurilor intervertebrale. De asemenea, ridicarea repetată de greutăți în mod necorespunzător, efectuarea unor activități ce implică mișcări bruște ale gâtului, dar și pozițiile vicioase de la birou pot contribui la deteriorarea discurilor intervertebrale. Alți factori de risc mai pot fi: traumatismele de la nivelul coloanei vertebrale cervicale, predispoziția genetică, fumatul (reduce aportul de nutrienți către discul intervertebral și crește riscul degenerării), obezitatea, osteoporoza, afecțiunile inflamatorii.
Când ar trebui să consultăm medicul?
Media10: Ce acuze prezintă pacienții cu discopatie cervicală? Când ar trebui să mergem la recuperare medicală?
Dr. Adriana Ivan: Din punct de vedere clinic, pacientul cu discopatie cervicală poate acuza dureri la nivel cervical posterior, occipital, la nivelul trapezului superior, interscapular și periscapular. Caracterul durerii poate fi constant sau, din contră, poate apărea periodic. De asemenea, durerea poate iradia la nivelul membrelor superioare și, uneori, poate fi însoțită de furnicături. Sunt și situații în care pacienții prezintă vertij sau cefalee. Tabloul clinic al discopatiei cervicale poate varia în funcție de severitate și localizarea leziunii.
De aceea, pacienții trebuie să se prezinte la medic atunci când au simptome. În plus, este recomandat ca pacientul să consulte medicul dacă: manifestările îi afectează activitățile zilnice obișnuite; durerile persistă în zona cervicală, a umerilor sau a brațelor; nu se ameliorează în repaus. Recuperarea medicală ajută la gestionarea simptomelor discopatiei cervicale pe termen lung prin îmbunătățirea forței musculare, flexibilității și posturii. Astfel, riscul de recidivă al durerii este redus, îmbunătățind, în același timp, calitatea vieții.
„Modalitatea imagistică de elecție în investigarea discopatiei cervicale este IRM-ul”
Media10: Cum se stabilește diagnosticul acestei afecțiuni?
Dr. Adriana Ivan: Diagnosticul discopatiei cervicale se stabilește în urma anamnezei, a examenului clinic și a rezultatelor imagistice. Rezultatele clinice trebuie să fie corelate cu cele imagistice pentru o diagnosticare cât mai exactă a leziunilor răspunzătoare de semnele și simptomele pacientului. La anamneză, se iau în calcul caracteristicile durerii. Printre acestea putem menționa: localizarea, caracterul, severitatea, momentul apariției, durata, frecvența, factorii ce agravează și cei care o ameliorează. În plus, trebuie efectuat un examen neuro-musculo-scheletic amănunțit pentru a evalua postura, mobilitatea coloanei vertebrale cervicale, forța musculară, reflexele osteotendinoase și sensibilitatea.
De asemenea, imagistica medicală ne ajută și ea în definirea diagnosticului. Radiografia detectează anomalii structurale ale coloanei vertebrale cervicale, cum ar fi spațiile intervertebrale înguste sau osteofitele. Modalitatea imagistică de elecție în investigarea discopatiei cervicale este IRM-ul. Acesta detaliază foarte bine discurile, ligamentele și țesutul nervos. De ajutor mai sunt și studiile de conducere nervoasă, electromiografia, care pot fi folosite pentru a evalua funcționalitatea neurofiziologică a rădăcinii nervoase. Acestea se folosesc, de obicei, atunci când sunt prezente amorțeli, furnicături care nu se ameliorează cu tratament medicamentos sau fiziokinetoterapeutic.
O altă modalitate imagistică utilizată este discografia, o procedură prin care radiografia simplă este executată după instilarea de substanță de contrast în spațiile discale intervertebrale. Cu ajutorul ei, se evaluează integritatea discurilor intervertebrale și putem stabili dacă discul intervertebral este sursa durerii.
Care sunt soluțiile de tratament?
Media10: În ce constă planul de recuperare medicală?
Dr. Adriana Ivan: Planul de recuperare medicală are câteva obiective, și anume: combaterea durerii prin utilizarea de antialgice și antiinflamatoare nesteroidiene (pe cale generală sau topice locale); combaterea contracturilor musculare; refacerea staticii regiunii cervicale și recuperarea dinamicii coloanei vertebrale cervicale. Abordarea terapeutică trebuie să fie adaptată fiecărui pacient în parte. Terapia fizicală poate contribui la ameliorarea simptomatologiei algice. În cadrul electroterapiei, se utilizează curenți de joasă frecvență precum: curentul galvanic, curenții diadinamici, curentul Trabert, electrostimularea nervoasă transcutanată – TENS (pentru efectul antialgic, miorelaxant și vasculotrop), curenți de medie frecvență (curenții interferențiali).
De asemenea, se utilizează laserterapia și procedurile de termoterapie locală pentru a modula durerea și pentru a crește relaxarea musculară. Este utilizat și masajul, ce are un efect antialgic și miorelaxant. În plus, se folosește foarte mult kinetoterapia, care are ca scop refacerea posturii cervicale normale, remisiunea durerilor și refacerea mobilității articulare.
În ce constă planul de exerciții?
Media10: Ce exerciții trebuie să facă pacienții cu discopatie cervicală?
Dr. Adriana Ivan: Exercițiile fizice recomandate includ: stretching pe musculatura gâtului și umerilor, exerciții pentru păstrarea mobilității acestui segment de coloană și exerciții de tonifiere a musculaturii extensoare de la nivelul întregii coloane vertebrale. În plus, se pot utiliza tracțiuni vertebrale intermitente. Acestea sunt indicate atunci când există și o componentă algică radiculară. Tonifierea cervicală se începe prin exerciții izometrice ale mușchilor flexori, extensori și rotatori. Exercițiile sunt efectuate mai întâi în decubit dorsal (întins pe spate) și apoi, treptat, în pozițiile de șezut (în fund) și ortostatism (în picioare).
Când se indică intervenția chirurgicală?
Media10: Pe lângă recuperare medicală, se mai pot asocia și alte terapii?
Dr. Adriana Ivan: Educarea pacientului, modificarea activității și ameliorarea durerilor sunt primii pași ai tratamentului. Se pot utiliza orteze cervicale, care au rolul de a limita amplitudinea mișcării ce provoacă durere și de a facilita confortul pacientului în timpul fazei acute a leziunii. De asemenea, gulerele cervicale moi limitează flexia și extensia gâtului. Ele sunt prescrise pentru reamintirea kinestezică a poziției corespunzătoare coloanei cervicale. Utilizarea gulerului cervical moale trebuie să fie limitată la prima săptămână de simptome pentru a minimiza consecințele nefaste datorate decondiționării țesutului moale.
În plus, pot fi folosite pentru scurt timp antiinflamatoarele nesteroidiene, cu condiția să nu fie contraindicate din cauza unei boli renale sau intoleranței gastrointestinale la acestea. Trebuie menționat faptul că pacienții cu durere cervicală axială severă, cu origine discogenă, ar putea fi candidați pentru intervenția chirurgicală. În cazul în care simptomele nu se ameliorează în urma tratamentului conservator, dacă este prezent un deficit miotomal sever sau are loc progresia către o mielopatie, atunci se indică intervenția chirurgicală.
Când se recuperează pacientul?
Media10: Cât timp poate dura procesul de recuperare și de ce factori depinde?
Dr. Adriana Ivan: Perioada de recuperare în discopatia cervicală poate varia în funcție de severitatea afecțiunii, de tratamentul aplicat și de răspunsul individual al fiecărui pacient. În general, programul de recuperare poate dura săptămâni și până la luni în funcție de anumite aspecte. De exemplu, participarea activă a pacientului la terapia de recuperare, dar și respectarea instrucțiunilor medicale pot favoriza procesul de recuperare și pot îmbunătăți rezultatele pe termen lung. De asemenea, afecțiunile medicale asociate precum: obezitatea, hipertensiunea arterială, diabetul zaharat pot influența durata procesului de recuperare. Simptomatologia severă a pacientului duce la un proces de recuperare îndelungat și complex. Un rol important îl are și gradul de implicare al pacientului în ceea ce privesc modificările stilului de viață, și anume: evitarea posturilor cu trunchiul și capul aplecate înainte, statul prelungit pe scaun, extensia sau rotația prelungită a coloanei vertebrale cervicale.
Cum facem prevenție?
Media10: Ce măsuri putem lua pentru a preveni discopatia cervicală?
Dr. Adriana Ivan: Există câteva măsuri pe care le putem lua pentru a preveni discopatia cervicală. În primul rând, trebuie să ne menținem o postură corectă. Se vor evita pozițiile cu trunchiul și capul aplecate înainte, statul prelungit pe scaun, extensia sau rotația prelungită a coloanei vertebrale cervicale. În al doilea rând, se va evita suprasolicitarea coloanei cervicale prin ridicări repetate de greutăți sau obiecte grele în mod necorespunzător. În al treilea rând, se vor evita activitățile ce implică mișcări bruște ale gâtului pentru că acestea pot crește riscul de deteriorare a discului cervical. În schimb, e bine să facem exerciții pentru tonifierea și creșterea forței musculare a musculaturii gâtului, umerilor, precum și să ne menținem o greutate corporală adecvată.
Dacă lucrăm foarte mult la birou, este necesar ca scaunul, masa și monitorul să fie poziționate corect pentru a reduce tensiunea asupra gâtului și spatelui. De asemenea, sunt necesare pauze regulate în cazul persoanelor care petrec mult timp în fața calculatorului în poziția de flexie prelungită. Mai exact, la fiecare oră de stat pe scaun trebuie să luăm 10 minute de pauză în care să ne ridicăm și să facem mișcări de întindere, de relaxare a musculaturii. Exercițiile regulate și măsurile pentru menținerea unei posturi corecte pot contribui semnificativ la prevenirea discopatiei cervicale.