În era tehnologiei, tindem să fim din ce în ce mai sedentari, iar acest lucru ne poate afecta mobilitatea musculară și articulară. Printre cele mai frecvente acuze ale oamenilor este durerea de ceafă sau durerea cervicală. Aceasta se manifestă ca un disconfort, o rigiditate articulară cu afectarea mobilității și funcționalității la nivel cervical. Kinetoterapia este soluția ideală care ne poate scăpa de durere și, în același timp, ne ajută să prevenim un viitor puseu dureros. Care sunt cauzele durerii de ceafă? Ce simptome au pacienții? Cât de important este să începem imediat recuperarea? Care este rolul kinetoterapiei? Ce recomandări trebuie să respecte pacienții? Ne spune Vlad Gîlcă, fizioterapeut cu specialitatea de terapeut manual ortopedic în abordarea patologiilor musculoscheletale la Kineto-Plus Craiova.
Media10: Sunt sigură că ai mulți pacienți care vin la tine și spun: „Mă doare aici, la ceafă” sau „Mă doare gâtul”. Cum putem explica ce înseamnă durerea de ceafă?
Vlad Gîlcă: În esență, durerea este cel mai simplu semnal pe care ni-l oferă corpul în momentul în care ceva nu funcționează corect. Asta înseamnă că structurile fie sunt suprasolicitate, fie au suferit leziuni. Când ne referim la durerea de ceafă, vorbim de fapt, de zona posterioară a cervicalului, prima zonă a coloanei vertebrale. Din punct de vedere structural, avem șapte vertebre implicate superior în zona cervicală, cu un compartiment bogat muscular și multe funcții. De aceea, în momentul în care avem o disfuncție, ea se manifestă diferit de la o persoană la alta. De multe ori, pacienții vin și spun că resimt durere când ridică privirea către tavan, când se uită în jos, peste umăr sau chiar atunci când întorc capul să se uite în oglinzile retrovizoare de la mașină.
Cefalee cervicogenă – cefalee tensională. Cum le diferențiem?
Media10: Cum se manifestă durerea de ceafă? Ce simptome descriu pacienții?
Vlad Gîlcă: Durerea cervicală se manifestă în mai multe feluri, dar cele mai comune sunt cefaleea cervicogenă și cefaleea tensională. Cefaleea cervicogenă este un tip de durere care are ca origine strict zona cervicală sau zona posterioară a coloanei. Aceasta poate fi cauzată de tensiune musculară, leziuni ale structurilor sau probleme structurale ale coloanei vertebrale. Tratamentul pe care eu îl abordez este unul fizical, un fel de kinetoterapie globală. Aceasta include: tehnici de masaj (detesionează musculatura), tehnici de mobilizări articulare (îmbunătățesc mobilitatea și funcționalitatea structurilor cervicale) și exerciții fizicale (ajută la reeducarea musculaturii pentru a funcționa corect și a creea tonicitate).
În schimb, cefaleea tensională este o formă comună de durere de cap. Ea este caracterizată prin senzația de presiune sau de strângere în jurul capului. Durerea tensională poate fi cauzată de stres, tensiune musculară sau chiar anxietate și poate fi episodică sau cronică. Tratamentul include kinetoterapia cu partea de masaj, tehnici manuale, mobilizări articulare și exerciții prin care putem combate efectul cefaleei tensionale.
Care sunt principalii factori de risc?
Media10: Ce factori de risc pot favoriza apariția durerii cervicale?
Vlad Gîlcă: În cazul cefaleei cervicogene, un factor de risc important este reprezentat de trauma cervicală (leziuni sau accidente care afectează zona cervicală). Acesta este un „red flag”, în care pacienții au nevoie de mai multe investigații imagistice pentru a vedea dacă structurile sunt integre. Un alt factor de risc este dat de postura vicioasă adoptată acasă sau la locul de muncă. Persoanele care stau foarte mult la birou, de exemplu, manifestă destul de des durere cervicală. De obicei, acești pacienți ajung să dezvolte o tensiune musculară cronică. Au simțit durere cervicală acum trei-patru luni, nu au făcut nimic și această durere a ajuns să se integreze în viața lor de zi cu zi, s-au obișnuit să trăiască cu ea. Din această cauză, ajung târziu la un terapeut.
Tot în cazul cefaleei cerviocogene putem vorbi de anumite afecțiuni structurale ale coloanei cervicale, cum ar fi: hernia de disc, stenoza spinală, osteoartrita cervicală. De asemenea, stilul de viață sedentar, în care stăm la birou opt-10 ore, mergem acasă și ne punem în pat, favorizează apariția durerii cervicale. Un alt factor de risc este reprezentat de stres și anxietate. Stresul nu face altceva decât să ridice nivelul cortizolului (hormonul stresului), care amplifică durerea. Prin urmare, putem combate efectul cortizolului prin mișcarea. În ceea ce privește cefaleaa tensională, avem și aici factori de risc comuni, precum: stresul cronic, postura incorectă și tensiunea musculară. La aceștia se adaugă lipsa somnului sau poziția în care dormim noaptea.
Dacă obișnuim să dormim pe burtă, capul nostru nu va fi într-o poziție confortabilă. Faptul că ne meținem această poziție timp de câteva ore, cu capul rotit în stânga sau în dreapta, nu face decât să tensioneze mușchii, vertebrele să devină din ce în ce mai rigide la mobilizare și, automat, dureroase. Alți factori de risc pe care îi întâlnim în cefaleea tensională sunt obezitatea și creșterea exagerată în greutate, dar și factorii genetici (sunt studii care dovedesc că putem moșteni diferite afecțiuni de natură dureroasă din familie).
„Acești pacienți caută să trateze efectul când, de fapt, ar trebui să găsească cauza”
Media10: Cum și când ajung pacienții la kinetoterapeut?
Vlad Gîlcă: Există mai multe categorii în care putem să încadrăm pacienții. Pe de-o parte, avem pacienții conștiincioși, care se documentează și înțeleg rolul kinetoterapiei. Aceștia sunt pacienții acuți, care vin la noi în primele câteva zile de la debutul durerii. Sunt pacienții buni, cu care putem lucra, iar rezultatele apar rapid. De cele mai multe ori, continuă să vină la noi pentru că înțeleg că au nevoie de mișcare. De aceea, o dată sau de două ori pe săptămână își fac timp să vină la kinetoterapie și să facă exerciții specifice. Astfel, își păstrează funcționalitatea pe termen lung și, totodată, previn un alt episod dureros.
Pe de altă parte, vorbim de pacienții subacuți, care se prezintă la noi după câteva săptămâni de la debutul durerii. Odată începută kinetoterapia, recuperarea se face destul de rapid. Partea mai grea este la pacienții cronici (peste trei săptămâni), care încearcă diferite tratamente medicamentoase sau remedii naturale cu efect pe termen scurt. Acești pacienți caută să trateze efectul când, de fapt, ar trebui să găsească cauza care a dus la apariția durerii. Ei ajung la recuperare atunci când au epuizat toate soluțiile pe care le aveau la îndemână și, cu toate acestea, nu au obținut un rezultat. Prin urmare, se prezintă la medic, iar acesta le recomandă să facă kinetoterapie. În momentul în care ajung la noi, musculatura are multiple contracturi, este tensionată, pacienții au rigitate articulară și paternuri vicioase.
Cum se tratează pacientul?
Media10: Ce exerciții sau tehnici aplici cu pacienții tăi pentru a le diminua durerile cervicale?
Vlad Gîlcă: În planul de recuperare, fiecare pacient are un program individualizat. Suntem diferiți, prin urmare și afecțiunile se manifestă diferit. În funcție de stadiul în care se află pacientul, modul de abordare este personalizat. Mai întâi, încep prin a face o evaluare pentru a vedea care este problema principală, dacă este de natură articulară sau musculară. În faza acută și subacută, dacă pacientul are o problemă musculară, mă axez mai mult pe partea de masaj, de normalizare a tensiunilor musculare. În schimb, dacă sunt restricții articulare, atunci mă bazez pe tehnici de mobilizare articulară în direcțiile în care sunt restricțiile. Ședințele de kinetoterapie se încheie tot timpul cu exerciții. În primă fază, facem exerciții ușoare, de reeducare a mișcărilor de bază ale cervicalului.
Ulterior, trecem la exerciții mai complexe, cum ar fi extensie – înclinare laterală sau extensie – înclinare laterală – rotație în partea opusă. De asemenea, pacienții fac și exerciții cu greutăți, rezistențe (benzi elastice). În faza cronică, lucrez mai mult partea de masaj pentru că este un remediu foarte bun împotriva stresului și anxietății. În acest timp, fac și tehnici de mobilizare articulară. În plus, mă axez destul de mult și pe exerciții, în special pe partea de reeducare. Patternurile care s-au creat în urma unei dureri cronice sunt bine integrate pe scoarța cerebrală, deci engramele de mișcare neurologice sunt modificate. Obiectivul meu este să reeduc pacientul astfel încât să poată funcționa corect din nou.
„Pacientul trebuie educat și informat pentru a se putea proteja”
Media10: Cât timp durează recuperarea? De câte ori trebuie să venim la terapie ca să ne recuperăm complet?
Vlad Gîlcă: Scopul recuperării este ca pacienții să fie independenți de terapeut, nu dependenți. Pentru o perioadă de timp, putem spune că suntem interdependenți. În ceea ce privește perioada de recuperare, aceasta diferă de la un caz la altul. De exemplu, sunt pacienți care scapă de durerea cervicală după șase-șapte ședințe, iar alții după 10-12 ședințe. Numărul sesiunilor de terapie ține foarte mult de variația anatomică a fiecărui om, de cum este el construit genetic. Când vine un pacient cu durere cervicală, îi spun: „Haideți să facem opt-10 ședințe și vedem cum evoluează lucrurile”. Dacă pacientul este bine după patru ședințe, restul le putem face în scopul îmbunătățirii mobilității întregului corp. În schimb, dacă nu observăm îmbunătățiri după cele opt-10 ședințe, mai fac o evaluare.
Astfel, pot să văd ce rezultate am obținut până în acel moment și unde mai trebuie lucrat. Îi explic pacientului și atunci luăm o decizie împreună, dacă trebuie să schimbăm planul de tratament sau dacă e nevoie să-l prelungim pe cel actual. De asemenea, e foarte important ca programul de exerciții să fie continuat și acasă. Pacienții vin o oră la terapie, iar restul timpului sunt acasă. Până la următoarea ședință, poate mai trec o zi sau două. Prin urmare, pacientul trebuie educat și informat pentru a se putea proteja, să înțeleagă că exercițiile pe care le prescriem trebuie făcute și acasă. Exercițiile nu sunt medicamente pe care pur și simplu le luăm, ci reprezintă un stil de viață care ne ajută să ne menținem sănătoși.
„Această stare de bine se poate altera dacă continuăm să avem comportamente vicioase și uităm de indicațiile terapeutului”
Media10: Odată ce durerea dispare, pacienții mai trebuie să facă exercițiile?
Vlad Gîlcă: Pacienții trebuie să înțeleagă, încă de la primele ședințe, că problema aceasta este una progresivă. Am fost bine, la un moment dat am ajuns să nu mai fim, iar terapeutul ne-a ajutat să ne recăpătăm starea de bine. Totuși, această stare de bine se poate altera dacă continuăm să avem comportamente vicioase și uităm de indicațiile terapeutului. Durerea de ceafă poate recidiva oricând, mai devreme sau mai târziu, iar acest lucru depinde numai de noi. Suntem răspunzători pentru corpul nostru și trebuie să avem grijă de el. S-ar putea să ajungem într-un anumit punct al vieții noastre în care să spunem: „Îmi pare rău că n-am avut grijă mai demult”. Ca să evităm acest lucru, cel mai benefic lucru pe care îl putem face este mișcarea.
Media10: Ce recomandări le faci pacienților tăi, dar și persoanelor care citesc acest articol, pentru a preveni apariția durerilor de ceafă?
Vlad Gîlcă: Dacă suntem sedentari, recomandarea mea este ca la un interval de o oră – o oră și jumătate să facem 10 minute de exerciții specifice zonei cervicale sau segmentului dureros pentru a combate efectul static pe care munca îl are asupra corpului nostru. Facem mișcare, ne detensionăm, ne mobilizăm articulațiile, facem exerciții de respirație, ne deconectăm mental de la serviciu 10 minute, după care ne așezăm din nou pe scaunul de la birou și ne reconectăm. Eficiența mentală este mai mare în momentul în care luăm o pauză, ne odihnim și apoi ne reconectăm. Putem să practicăm diferite hobby-uri în natură cu cei dragi sau să facem sport, cum ar fi: alergare, mers, bicicletă, înot.
