Bătăile rapide ale inimii pot fi un motiv de îngrijorare. Există multe motive pentru care inima ar putea să bată accelerat, printre care fibrilația atrială, o problemă cardiacă caracterizată prin ritmuri rapide și neregulate ale inimii, ceea ce poate mări pericolul unui accident vascular cerebral. Pentru a stabili un diagnostic de fibrilație atrială, este necesar un consult la cardiolog, însoțit de realizarea unei electrocardiograme sau utilizarea unui monitor Holter ECG, care urmărește ritmul cardiac pe o perioadă extinsă. Vom înțelege mai bine ce înseamnă și cum trebuie abordate aceste bătăi rapide ale inimii prin explicațiile oferite de dr. Laura Bogdan, medic primar cardiolog la Centrul Medical CardioHelp.
Media10: Mulți pacienți ajung în cabinetul dumneavoastră și spun că „le bate inima prea tare”, că simt niște palpitații. Despre ce ar putea fi vorba?
Dr. Laura Bogdan: Într-adevăr, aceasta este o categorie de pacienți, destul de numeroasă aș putea, spune care vine la cabinet strict pentru acest simptom. Tulburările de ritm cuprind o gama largă de afecțiuni, dar dintre toate, cel mai frecvent și care ar putea să pună cumva viața în pericol pentru pacient ar fi fibrilația atrială. Pacientul se prezintă la cabinet acuzând diverse simptome. Palpitațiile ar fi cel mai frecvent pe care le descrie. De multe ori vine și spune singur că are fibrilații deși constatăm că nu este vorba de așa ceva, dar să zicem că pentru ei este un sinonim între fibrilații și palpitații.
Fibrilația atrială este periculoasă pentru că se poate complica, cel mai frecvent, cu accidentul vascular cerebral
Fibrilația reprezintă o tulburare de ritm în care inima, și mai precis camerele superioare ale inimii, artiile, bat complet haotic. Impulsul nu mai pornește din pacemaker-ul natural, nodul sinusal, și atunci acesta se contractă cu o frecvență foarte rapidă, ajungând la 400-600 pe minut, o parte dintre impulsuri transmițându-se și la nivelul ventriculului stâng, unde frecvența cardiacă depășește 100-150-180 în anumite situații chiar și 200 și normal că pacientul în acel moment se simte rău, simte acele palpitații și chiar anumite simptome, lipsă de aer sau dureri în piept. Depinde care este cauza sau motivul pentru care pacientul respectiv a făcut această tulburare de ritm.
De ce apare fibrilația atrială
Media10: Care sunt cauzele fibrilației atriale?
Dr. Laura Bogdan: Cam toate bolile cardiace, indiferent despre ce vorbim, că vorbim despre afecțiuni ale mușchiului cardiac, că vorbim despre afecțiuni ale învelișului mușchiului inimii, pericardul, că vorbim despre bolile valvulare, toate în timp pot să se complice cu această tulburare de ritm. Chiar și pacienții hipertensivi, mai ales dacă nu își tratează foarte bine tensiunea arterială și rămân cu niște valori tensionale mari, prin modificările care se produc la nivelul inimii, în timp ajung să facă această tulburare de ritm. Dincolo de afecțiunile cardiovasculare, putem să constatăm că este vorba de altceva, de alte afecțiuni, dar fără sunet la nivelul inimii.
Atenția la toate simptomele asociate
Media10: Care sunt simptomele, semnele care ar trebui să îi trimită pe pacienți la medicul specialist cardiolog?
Dr. Laura Bogdan: Cel mai frecvent pacienții simt aceste palpitații cu ritm rapid și mai ales dacă durează destul de mult, de câteva minute cel puțin. De asemenea, dacă observă o schimbare în starea lor și se știu cardiaci, cu o patologie cardiacă, în momentul în care observă că obosesc mult mai repede, că apare o tuse nocturnă, că nu mai pot să respire dacă stau întinși la orizontală, dacă observă semne de decompensare cardiacă, umflarea picioarelor, apariția unei dureri în piept, toate acestea sunt motive să se prezinte la medic. Poate inițial la medicul de familie care din start poate să se orienteze către o afecțiune și să știe unde să îl trimită țintit la un medic cardiolog, medic pneumolog, medic internist, dar toate sunt niște semne de întrebare pentru care pacientul trebuie să consulte un medic.
Ce investigații sunt importante și de ce
Media10: De ce investigații sau teste este nevoie pentru a stabili diagnosticul?
Dr. Laura Bogdan: În primul rând o electrocardiogramă. Așa cum spuneam, dacă pacientul în acel moment este cu acea tulburare de ritm, diagnosticul este foarte facil pe electrocardiogramă. Ai pus diagnosticul, trebuie să știi și de ce a apărut acea fibrilație și atunci este nevoie să faci și o ecografie cardiacă pentru a vedea cauza acelei fibrilații atriale. În situațiile în care doar suspectezi că pacientul are fibrilație, dar în acel moment nu este, poți să apelezi la o monitorizare holter ECG. Acesta este un dispozitiv care se montează pacientului, cu care pleacă acasă câteva zile, două, trei zile și care poate să surprindă eventualele episoade scurte de fibrilație. Sunt situații în care nici această investigație nu este suficientă și mai nou există niște dispozitive loop recorder se numesc, dar acestea sunt disponibile în spital, necesită intervenția unui medic aritmolog care practic înregistrează pe o perioadă mai lungă de timp, chiar și ani de zile acest ritm al inimii. Medicul neurolog constată că poate nu are niște ateroame care să fie răspunzătoare pentru aceste accidente vasculare și atunci îl îndrumă la medicul cardiolog pentru investigații suplimentare. Mai sunt și situații mai rare și chiar am avut un caz în care este nevoie de un test de efort. Sunt pacienți care acuză aceste simptome doar când fac efort și atunci simplu și logic îl supui la un test de efort și vezi ce se întâmplă și de multe ori este diagnosticată această fibrilație în timpul testării la efort.
Alimentația joacă un rol important
Media10: În ce constă tratamentul fibrilației atriale?
Dr. Laura Bogdan: Bineînțeles că sunt regulile generale, regim igieno-dietetic pe care trebuie să le respecte toți pacienții cardiaci. Pornind de la alimentație, să mănânce sănătos, vorbim de acea dietă mediteraneană în care să predomine legumele, fructele, carnea de pește, carnea slabă și bineînțeles apoi tratamentul medicamentos. Tratamentul medicamentos este particularizat pentru fiecare pacient în funcție de cauza fibrilației care s-a depistat pentru că dacă este o altă cauză extracardiacă, așa cum ziceam, o anemie, mai întâi trebuie să compenseze acea anemie. Dacă este un hipertiroidism trebuie să tratezi mai întâi glanda, pentru că altfel nu vei obține niciodată rezultatele scontate și poate chiar poți să faci mai mult rău.
Tratamentul medicamentos este diferit, în funcție pacient
Deci cum spuneam, tratamentul este particularizat, se poate opta fie pentru medicamente aritmice în ideea să rezolvi cazul și să convertești fibrilația la un ritm sinusal, ceea ce ar fi ideal și asta se poate fie medicamentos, fie cu șoc electric, asta cu internare pentru că această procedură este destul de riscantă, sau poți să optezi pentru tratamentul prin care doar să controlezi frecvența ridicată, astfel încât pacientul deși rămâne în fibrilație, să rămână cu o frecvență cardiacă acceptabilă care el poate să trăiască foarte bine, să nu mai aibă simptome. Pe lângă tratamentul specific fibrilației, de mare importanță este tratamentul anticoagulant. Este un tratament specific prin care noi încercăm să prevenim accidentele vasculare. Așa cum spuneam, sunt cele mai frecvente complicații pentru că, atriile, contractându-se foarte rapid, nu mai sunt eficiente și atunci sângele poate să facă mici cheaguri să plece spre creier. Poate să se producă o ischemie la nivelul membrului inferior, superior, la nivelul rinichiului, mezenterului. Deci sunt foarte multe complicații care pot să apară și atunci acest tratament pentru mulți pacienți este foarte important.
Reguli de urmat pentru pacienții cu tratament anticoagulant
Tratamentul anticoagulant, când se inițiază, pacientul trebuie să fie conștient că este un tratament cu risc care îl supune prin faptul că subțiază mult sângele, îl supune la alte riscuri, cum ar fi hemoragii la diverse niveluri, stomac, creier. El trebuie să respecte anumite regimuri, dacă se tratează cu acenocumarol trebuie să facă o analiză lunar, uneori mai des de cate ori solicită medicul. Să zicem că mai nou au apărut niște anticoagulante noi care elimină acest impediment, adică pacientul nu mai trebuie să își monitorizeze acest INR și este mult mai ușor de administrat, iar riscul de hemoragie este mult mai scăzut.
