Femeile care sunt în perioada de perimenopauză sau menopauză pot beneficia de terapia de substituție hormonală. Aceasta ajută la ameliorarea manifestărilor neplăcute și are numeroase beneficii, însă trebuie administrată cu precauție. Pe termen lung, poate avea efecte adverse care să afecteze sănătatea femeii. Ce este terapia de substituție hormonală? În ce situații se recomandă? Ce simptome tratează și cât timp se poate face? Care sunt riscurile ei? Aflăm răspunsurile la aceste întrebări de la dr. Andreea Sultana, medic primar endocrinolog la Centrul Medical Prima Clinic.
Media10: Ce reprezintă terapia de substituție hormonală?
Dr. Andreea Sultana: Odată cu încetarea activității ovariene în mod fiziologic (la menopauză) sau patologic, pot să apară o serie de consecințe pe termen scurt (simptome vasomotorii, neuropsihice – depresie, anxietate, cefalee, iritabilitate, tulburări de memorie) sau pe termen lung (osteoporoză, afecțiuni cardiovasculare, tulburări trofice, urogenitale). Aceste modificări afectează semnificativ calitatea vieții femeilor și se asociază cu creșterea morbidității și a mortalității. Terapia de substituție hormonală cuprinde preparate în diferite combinații, cu căi de administrare multiple, care pot să atenueze simptomele asociate menopauzei.
Indicațiile terapiei de substituție hormonală
Media10: Când le recomandați pacientelor să apeleze la această variantă?
Dr. Andreea Sultana: Recomandarea TSH se face după o atentă evaluare a raportului beneficii-riscuri. Se ia în considerare intensitatea simptomatologiei clinice, patologia asociată și istoricul medical al femeii, vârsta, precum și dacă se dorește un tratament pe termen scurt sau lung. În funcție de datele obținute, se stabilește tipul de produs hormonal, doza, calea de administrare, durata. Terapia de substituție hormonală poate să fie recomandată la femeile cu insuficiență ovariană prematură (menopauză precoce), cu ovariectomie precoce, cu simptomatologie neurovegetativă de menopauză, tulburări trofice urogenitale, dar și pentru prevenția osteoporozei la femeile cu risc crescut de osteoporoză. De asemenea, este recomandată prudență în administrarea terapiei de substituție hormonală la femeile cu boală tromboemobolică în antecedente, cu hipertensiune severă, insuficiență cardiacă, hipertrigliceridemie, mastopatie fibrochistică sau imobilizare prelungită.
Media10: Există mai multe tipuri de terapie hormonală. Care sunt acestea?
Dr. Andreea Sultana: Terapia de substituție hormonală se bazează pe estrogeni administrați sistemic. La femeile histerectomizate, adică femeilor cărora li s-a îndepărtat chirurgical uterul, se administrează doar estrogeni. În schimb, la femeile nehisterectomizate, se indică estrogen + progesteron. În cazul femeilor la perimenopauză, se administrează estrogen + progesteron ciclic, iar la femeile în postmenopauză se face o combinație continuă. Calea de administrare a estrogenilor poate să fie orală, transdermică (plasturi, gel), subcutanată (prin implant) sau vaginală (sub formă de creme, tablete sau inele). De asemenea, progesteronul poate să fie administrat oral sau transdermic, în funcție de tip.
„Manifestările se ameliorează în primele patru săptămâni de la inițierea tratamentului”
Media10: Care sunt principalele beneficii ale terapiei de substituție hormonală și care sunt dezavantajele ei?
Dr. Andreea Sultana: TSH prezintă numeroase beneficii, cum ar fi: ameliorarea simptomelor vasomotorii, reducerea manifestărilor urogenitale, scăderea riscului de osteoporoză. Estrogenii sunt eficienți în tratamentul simptomelor vasomotorii de tipul bufeurilor, valurilor de căldură. De obicei, manifestările se ameliorează în primele patru săptămâni de la inițierea tratamentului, cu un răspuns terapeutic maxim în trei luni. Tratamentul se menține minim un an, cel mai frecvent fiind utilizat timp de patru-cinci ani. Această terapie scade riscul de fracturi vertebrale de șold, precum și alte fracturi osteoporotice.
Estrogenii administrați sistemic sau vaginal ameliorează simptomele urogenitale după mai multe luni de la administrare. De aceea, tratamentul este indicat pe termen lung. Terapia de substituție hormonală are beneficii demonstrate în reducerea simptomelor induse de scăderea concentrației hormonilor sexuali feminini din perimenopauză și menopauză, dar indicația trebuie stabilită după o atentă analiză a raportului riscuri-beneficii.
Cum alegem forma de administrare?
Media10: Sunt mai multe forme de administrare a substituției hormonale: pilule, gel, plasturi, dispozitive intravaginale. Care este cea mai bună variantă și cum se stabilește aceasta?
Dr. Andreea Sultana: În general, estrogenul administrat oral este bine tolerat. El se dă continuu împreună cu progesteron (adăugat cel puțin 12 zile pe lună) la femeile cu uter intact. Unele femei nu doresc să utilizeze sau nu tolerează terapia sistemică și atunci cer doar îndepărtarea simptomelor locale. Opțiunile disponibile sunt estrogenii administrați vaginal, sub formă de cremă, tabletă sau inel. Acest tratament se menține timp îndelungat pentru că simptomele reapar odată cu încetarea sa. Forma subcutanată de implant oferă efect pe o durată cuprinsă între patru și 12 luni și necesită monitorizarea nivelului de estrogen, mai ales înainte de schimbarea implantului.
Varianta de aplicare transdermică, cu plasturi sau gel, este recomandată pentru femeile care prezintă efecte adverse la terapia sistemică, niveluri crescute de trigliceride sau o absorbție ineficientă. Administrarea vaginală, sub formă de creme, tablete sau inele, este indicată în modificările trofice. Trebuie menționat că utilizarea îndelungată nu se asociază cu hiperplazia endometrială.
Riscul de cancer de sân crește odată cu durata administrării TSH
Media10: Pacientele care fac această terapie au reacții adverse? Cât de frecvente sunt și când ar trebui să întrerupem substiuția hormonală?
Dr. Andreea Sultana: Terapia de substituție hormonală poate crește riscul de tromboză venoasă la femeile fără antecedente de tromboză. În general, primele 12 luni de tratament sunt asociate cu cel mai crescut risc. De asemenea, riscul de cancer de sân asociat cu terapia de substituție hormonală este relativ scăzut și crește odată cu durata utilizării (peste cinci ani). Studiile arată că femeile care urmează tratament de substituție hormonală nu au un risc mai mare de a dezvolta cancer de sân decât cele care consumă alcool, de exemplu. În ceea ce privesc efectele secundare legate de tratamentul sistemic cu estrogeni, acesta poate să fie însoțit de retenție de lichid, balonare, mastodinie, greață, cefalee. În cazul progesteronului, poate să apară retenție lichidiană, mastodinie, cefalee, migrenă, chiar depresie și acnee.
Media10: În ce situații nu este indicat să facem terapia de substituție hormonală?
Dr. Andreea Sultana: TSH este contraindicată în caz de sângerare vaginală nediagnosticată, cancer de sân sau endometru, dacă avem antecedente familiale de cancer de sân (de exemplu, dacă sunt prezente genele BRCA1 și 2), dacă suferim de boală tromboemobilică venoasă activă, embolism pulmonar sau boală hepatică gravă.
