Dr. Florin Trifan este medic primar neurolog la Spitalul Clinic de Neuropsihiatrie din Craiova. Cu o vastă experiență în domeniu, dr.Trifan este cunoscut nu numai pentru profesionalismul său în diagnosticarea și tratarea afecțiunilor neurologice, ci și pentru dedicarea sa în formarea tinerilor medici. Ca îndrumător de rezidenți, a modelat carierele multor neurologi de succes, insuflându-le pasiunea pentru medicină și dorința de excelență. A descoperit viața de medic încă de când era mic, pentru că o mare parte din copilărie a petrecut-o în spital alături de mama sa care a fost tot medic.
Dr. Florin Trifan: Am ales neurologia pentru că a fost singura opțiune. Nu m-a împins cineva să fac asta, ci pur și simplu așa am văzut. Mama a fost medic, iar pe vremea când eram copil, adică la șase-șapte ani, se întâmpla să nu am cu cine să stau acasă și atunci mă lua la spital. Am constatat că este ceva care îmi place. Nu era vorba doar despre pacienți sau despre personalul medical, ci pur și simplu îmi plăcea ce se întâmplă acolo. Trecând prin școală, eram printre elevii care se descurcau la matematică. Nu mi-a plăcut, însă, matematica aceea superioară pentru că n-am înțeles-o. În schimb, îmi plăcea foarte mult fizica. Când am ajuns să aleg, nu aveam ce pentru că nu știam decât atâta lucru. Le spun mereu prietenilor mei că nu știu ce o să fac la pensie și sper să nu ies la pensie, mai ales din sistemul de stat. Sper să reușesc să mă „târăsc” la cabinet atunci când voi avea un pacient ca să fac ceea ce îmi place, ceea ce știu să fac.
„Adevărata provocare este să îți dorești să-i ajuți pe cei din jur”
Dr. Florin Trifan: Cea mai mare provocare este că medicina se schimbă constant. Oamenii de astăzi nu mai sunt cei de acum cinci – 10 ani. Învățăm partea teoretică din medicină ca să ne facem o idee, dar prin ceea ce vedem în fiecare zi, constatăm că este doar o linie de ghidare și că lucrurile nu sunt ca în cărți. Adevărata provocare este să îți dorești să-i ajuți pe cei din jur și să reușești să fii mereu acolo unde trebuie. Oamenii se schimbă constant, motiv pentru care și patologia se schimbă des. Le spun mereu rezidenților mei că au ales bine să facă medicina. Dacă sunt meserii care astăzi sunt și în doi ani dispar, medicina va fi întotdeauna. Totul se schimbă și atunci nu va putea să apără niciun robot care să fie în stare să facă ceea ce facem noi astăzi.
„Fără să ne asumăm responsabilitatea și fără să încercăm singuri nu vom ajunge mai departe”
Media10: Cum este pentru dumneavoastră să îndrumați atâtea generații de medici rezidenți? Știu că sunteți apropiat de ei și că le construiți drumul spre succes pas cu pas.
Dr. Florin Trifan: Cred că este una dintre părțile cele mai frumoase ale activității de zi cu zi. Spun asta pentru că rezidenții se schimbă din cinci în cinci ani, iar eu am impresia că rămân tot la vârsta aceea. Mă comport cu ei la fel cum o fac cu copiii mei, fără să-i feresc de nimic. Îmi amintesc când am intrat eu la rezidențiat. Făceam undeva la șapte-opt gărzi pe lună cu doamna profesor Zaharia. După șase luni de făcut gărzi cu dânsa, aceasta îmi zice: „Eu zic că este suficient să tot cobor cu tine (n.r la pacienți). Ai învățat destul”. După părerea mea, eu nu știam nimic. Prima gardă efectuată singur a fost îngrozitoare. Profesoara îmi spusese că știu, dar eu, în sinea mea, înțelegeam că nu știu. Nu puteam nici s-o chem să o întreb ceva ce probabil că dumneai i se părea foarte simplu. Ei bine, încerc să aplic această tactică și cu rezidenții mei acum, dar fără să fiu foarte dur cu ei. Încerc să-i trimit pe ei, să-i responsabilizez pentru că aceasta este calea. Fără să ne asumăm responsabilitatea și fără să încercăm singuri nu vom ajunge mai departe. Foarte mulți dintre foștii mei rezidenți mă sună și acum să-mi ceară o părere sau să-i ajut, lucru care mă bucură foarte mult. Pot spune că sunt în niște relații extraordinare cu absolut toți cei care au trecut pe la mine prin cabinet.
Dr. Florin Trifan: Este foarte simplu: încerc să îmi fac cât mai bine meseria. Astfel, la sfârșitul zilei sau la sfârșitul activității cu un pacient, satisfacția faptului că am făcut ce trebuia să fac, nu neapărat că mă motivează, dar mă ține acolo unde trebuie. Sunt cunoscut pe secție pentru faptul că mă sună aparținătorii pacienților pe care am încercat să-i ajut, dar n-am putut și au decedat, să-mi mulțumească că am făcut ce trebuia. Câteodată, deși este ciudat și dur, poate că mă motivează mai mult acest lucru. Înseamnă că am încercat și am reușit chiar și acolo unde știam, la mulți chiar de la început, că nu pot să fac mare lucru, dar oamenii au înțeles că am încercat.
Dr. Florin Trifan: Este o mare satisfacție pentru mine să aud de la pacienții mei: „Vă știu de când erați rezident.” Sunt uimit să aflu că sunt oameni care vin de 20 și ceva de ani la mine. Asta înseamnă că am reușit să le câștig încrederea.
„Îmi doresc să fac o mică clinică de recuperare pentru pacienții post AVC”
Dr. Florin Trifan: Am fost și sunt în continuare implicat în diverse studii clinice. Pe plan personal, este un proiect pe care aș vrea să-l încep și sper să reușesc acest lucru. Îmi doresc să fac o mică clinică de recuperare pentru pacienții post accident vascular. Nu există nimic în momentul de față, aș zice chiar în țară, care să abordeze pacientul din toate punctele de vedere: pe parte medicală, de recuperare motorie și psihologie. Am în familie oameni care să mă susțină și care să mă ajute să facem împreună acest lucru. Băiatul cel mare face recuperare medicală, iar soția este psiholog, în momentul de față, după o activitate foarte bună ca avocat. A reușit să facă ceea ce i-a plăcut întotdeauna, și anume psihologia, și eu zic că o face bine, chiar dacă nu a început de mult timp. În plus, mă ajută și pe mine. Dacă nu reușesc să realizez un contact real cu pacientul, mai ales pacientul post accident vascular, nu se va recupera și va fi un caz pierdut. Faptul că trăiește nu este suficient. Trebuie să trăiască cât se poate de bine, adică să aibă o viață, nu să rămână într-un pat și să distrugă activitatea celor din jur. Dacă reușim să îl punem pe picioare și să recuperăm măcar puțin din ce a fost înainte, dar pe picioarele lui, acesta este dezideratul real.
„Dacă faci ceea ce îți place, niciodată nu vei simți că te duci la muncă”
Dr. Florin Trifan: În primul rând, fac ceea ce îmi place. Spunea cineva că dacă faci ceea ce îți place, niciodată nu vei merge la serviciu sau nu vei simți că te duci la un loc de muncă. Atunci când termin activitatea pe la orele 20:00-21:00 aproape în fiecare zi, ultimii pacienți se uită la mine și mă întreabă: „Domnule doctor, mai puteți?”. Atâta timp cât sunt cu ei, trebuie să pot pentru că asta este activitatea mea. Așadar, dacă reușim să facem ceea ce ne place și să ne menținem această plăcere de-a lungul vieții, nu cred că vom putea face ceva greșit.
Dr. Florin Trifan: Le-aș spune să alegă cu sufletul. Nu este o meserie, nu este nici măcar o activitate. Este o vocație, dar trebuie să o înțelegi, să o simți la timp, să fie cineva pe lângă tine care să te înțeleagă, să te ajute și să te ghideze. Acesta, zic eu, este rolul părinților. Nu am insistat niciodată ca băieții mei să facă medicina. I-am lăsat să facă ce vor ei. Unul dintre fii mei mi-a zis, la un moment dat: „Nu o să fiu niciodată cum ești tu și atunci nu fac asta”. Le spun mereu tinerilor rezidenți să încerce să găsească ce le place și să o facă cu sufletul. Pe parcursul vieții, vor veni și celelalte. Întotdeauna obstacolele sunt cele care ne învață și ne împing înainte, nu lucrurile bune. Dacă vor găsi ce le place și o vor face din convingere, sigur totul va merge foarte bine.
„Este imposibil să te rupi de tot ce se întâmplă la spital”
Dr. Florin Trifan: Nu este ușor deloc, este chiar greu, dar depinde foarte mult de oamenii pe care îi avem lângă noi. Am ales să mergem împreună pe drumul acesta și e foarte important să înțelegem că medicina nu este o meserie. Nu pot să plec de la spital și să șterg totul, să ajung acasă și să nu mă gândesc ce am făcut în ziua respectivă. Și acum, după mulți ani în care am făcut gărzi, mi se întâmplă să nu meargă lucurile cum trebuie și să am o zi-două în care să nu dorm bine cu gândul că poate trebuia să fac altceva. Practic, este imposibil să te rupi de tot ce se întâmplă la spital. Dacă cei de acasă nu înțeleg asta, lucrurile nu merg înainte. La mine se pare că au înțeles și totul merge foarte bine.
Dr. Florin Trifan: Am venit aici pentru că am vrut și, de obicei, fac ceea ce-mi place. Am venit pentru că te cunosc, la fel cum mă cunoști și tu pe mine, și cred că vrei să faci un lucru bun. Dacă am fost ales să vin aici, înseamnă că poate că oamenii au ceva de învățat de la mine și de la toți ceilalți care vin aici. Sper să reușim să aducem tinerii în direcția în care trebuie pentru că, în momentul de față, nu există valori. Ceea ce văd în jurul lor și la televizor nu cred că este ceea ce trebuie să îi inspire. De aceea, această campanie este excepțională și sper să meargă înainte și să ajungă la cine trebuie.
