Diabetul este o afecțiune cronică care afectează modul în care organismul procesează zahărul din sânge. Există două tipuri principale de diabet: tipul 1 și tipul 2. Diabetul de tip 1 apare atunci când sistemul imunitar atacă celulele pancreasului care produc insulină, hormonul esențial pentru absorbția zahărului în celulele corpului. Pe de altă parte, diabetul de tip 2 se dezvoltă atunci când organismul nu poate utiliza eficient insulina produsă sau nu produce suficientă. Factori precum predispoziția genetică, stilul de viață sedentar și alimentația necorespunzătoare pot crește riscul de a dezvolta diabet. Cu toate acestea, controlul adecvat poate preveni complicațiile grave ale acestei afecțiuni. Ce putem mânca dacă avem diabet? Cum scădem nivelul glicemiei? Ce tratament putem lua în răceală dacă avem diabet? Aflăm de la dr. Adina Mitrea, medic primar diabet, nutriție și boli metabolice în cadrul Compartimentului de Diabet și Boli de Nutriție, de la Spitalul Clinic Municipal „Filantropia” Craiova.
Media10: Diabetul zaharat este una dintre cele mai întâlnite afecțiuni în ziua de azi. Care sunt principalele cauze ale apariției acestuia?
Dr. Adina Mitrea: Diabetul zaharat tip 1 apare predominant la copii și tineri. Este o patologie autoimună și, din păcate, nu putem face nimic ca să prevenim apariția ei. În schimb, diabetul zaharat tip 2 este cea mai frecventă formă și reprezintă peste 90% din totalul pacienților diagnosticați cu această boală, însă există metode prin care îl putem preveni. Principalul motiv pentru care întâlnim această prevalență crescută a diabetului este creșterea alarmantă a obezității în rândul populației, inclusiv în rândul copiilor și tinerilor. Asta ne arată că nu mâncăm corect, că avem o alimentație nesănătoasă, că suntem sedentari încă de la vârste tinere și că nu facem nimic pentru a încerca să prevenim această boală.
Diabetul zaharat tip 2 poate fi prevenit, iar studiile internaționale au arătat că un stil de viață sănătos, o alimentație corectă și echilibrată, precum și activitatea fizică regulată ne ajută să prevenim apariția acestei afecțiuni. Dacă ajungem în acea „zonă gri”, în care valorile analizelor de laborator nu sunt încă suficient de ridicate pentru a pune diagnosticul de diabet, dar sunt peste valorile normale, atunci încă putem interveni. Valoarea normală a glicemiei este între 70-100 mg/dl. Dacă glicemia este între 100-125 mg/dl dimineața, după minim opt ore de repaus alimentar, vorbim de o zonă de prediabet. Acesta este momentul în care trebuie să intervenim pentru a preveni apariția diabetului. Dacă avem pacienți la care valoarea depășește 126 mg/dl în mod repetat sau care deja prezintă simptome de diabet, atunci vorbim de diagnosticul bolii în sine.
Alimentația pacientului cu diabet
Media10: Atunci când vorbim de controlul diabetului, alimentația este foarte importantă. Ce poate mânca o persoană cu diabet și ce este bine să evite?
Dr. Adina Mitrea: Dieta pe care noi o recomandăm pacientului cu diabet este, de fapt, dieta pe care ar trebui să o urmăm fiecare dintre noi. Asta înseamnă că trebuie să consumăm toate categoriile alimentare cu moderație, fără a face excese. Dacă ne referim strict la alimentele care duc la creșterea glicemiei, atunci le împărțim în trei mari categorii. Pe de-o parte, avem alimentele care nu au efecte pe glicemie (grăsimi, carne, ouă), însă nu trebuie să abuzăm de ele. Consumate în exces, pot să ducă la tulburări în sfera lipidogramei, dislipidemii, hiperuricemie și să se ajungă chiar la gută.
Pe de altă parte, avem alimentele care ne cresc glicemia și care trebuie, de asemenea, consumate cu moderație. De exemplu, întâlnesc mulți pacienți care spun că au renunțat complet la pâine sau la cartofi, ceea ce este foarte greșit. Avem nevoie de nutrienții din aceste alimente, doar că aici contează foarte mult ce alegeri facem: pâine cu tărâțe, pâine graham, cu semințe, pâine neagră, pâine cu amestec de diverse tipuri de făină. Acestea sunt variante sănătoase din care putem alege și sunt mai hipoglucidice (n.r. cu un conținut redus de glucide) decât pâinea albă, obișnuită, pe care o mâncăm cei mai mulți dintre noi. În ceea ce privește cantitatea, nu trebuie să consumăm mai mult de două felii de pâine la o masă. În categoria alimentelor care cresc glicemia avemfasolea uscată, mazărea uscată, cartoful, orezul, pastele făinoase, grisul, deci trebuie să avem grijă cât de mult și de des le consumăm.
Nu în ultimul rând, avem glucidele din fructe și din lactate. Zaharurile din aceste alimente se absorb repede din tubul digestiv și ne cresc glicemia. Dacă le combinăm cu glucidele din pâine, paste, cartofi, care au absorbție mai lentă, vom obține o glicemie normală. Mai exact, nu vom avea nici creșteri foarte mari, nici scăderi bruște ale glicemiei până la masa următoare. Ideal este să putem combina cele două categorii de glucide. Ce trebuie menționat este că fructele nu trebuie consumate în exces. Trei fructe pe zi sunt suficiente. În ceea ce privesc lactatele, trebuie să avem maxim două porții pe zi (o porție are 200-250 ml).
Nu le interzicem pacienților un anumit aliment, ci doar îi atenționăm cu privire la frecvența consumului acestuia, adică să fie consumat mai rar, ocazional, la anumite evenimente sau cu anumite ocazii. De asta este foarte importantă moderația. Totuși, alimentele care conțin zahăr în exces ar trebui pe cât se poate de mult evitate. Dacă nu putem să renunțăm complet, măcar să nu le consumăm zilnic.
„Pacienții pot să consume struguri, dar într-o cantitate moderată”
Media10: A venit toamna și acum se culeg strugurii, se face vinul. Poate sunt pacienți care se întreabă dacă au voie să mănânce struguri, să bea must, vin. Ce trebuie să știe din acest punct de vedere?
Dr. Adina Mitrea: Strugurii fac parte din categoria fructelor cu un conținut mai mare de glucide (15-20% g de glucide). Nu îi contraindicăm, pacienții pot să consume struguri, dar într-o cantitate moderată (câte boabe intră într-un pumn). În ceea ce privește mustul, precum și orice suc făcut din fructe, le spunem mereu pacienților că fructele se mănâncă, nu se beau. În momentul în care le stoarcem, renunțăm la fibrele alimentare pe care acestea le conțin. În plus, ca să obținem un pahar de suc trebuie să stoarcem o cantitate importantă de fruct. Prin urmare, vom obține o concentrație mare a glucozei într-o cantitate moderată de lichid, adică ca și cum am consuma apă cu zahăr. De aceea, recomandăm ca sucul și mustul să fie evitate, să nu fie consumate zilnic. Mai mult, este de preferat să mâncăm o salată, fibre înainte să bem must ca să încetinim absorbția accelerată a glucidelor.
În ceea ce privește vinul, aici lucrurile sunt mai diferite. Strugurii, mai ales cei roșii, conțin resveratrol, un antioxidant extrem de important pentru sănătatea noastră. Vinul roșu sec conține resveratrol într-o cantitate importantă. De aceea, este recomandat să bem un pahar de vin roșu sec tocmai pentru acest efect pozitiv pe care îl are resveratrolul. În momentul în care vorbim de un pacient cu diabet, trebuie să știm că alcoolul favorizează hipoglicemiile. De aceea, pacienții care au risc crescut de hipoglicemie ar fi bine să evite complet consumul de alcool tocmai pentru a nu precipita un astfel de eveniment. Totuși, dacă aleg să consume alcool, recomandarea noastră este să bea vin roșu sec în cantitate mică, adică 100-150 ml, obligatoriu după masă.
„Dovleacul copt este foarte bun pentru că se păstrează cantitatea de fibre, ne dă sațietate și ne satisface pofta de dulce”
Media10: Vine și sezonul dovleacului copt. Pacienții cu diabet au voie să mănânce dovleac? Le crește glicemia?
Dr. Adina Mitrea: Dovleacul este un aliment foarte sănătos, cu o cantitate de glucide de 5%. Pacienții cu diabet pot mânca dovleac, dar aici se pune problema modului de preparare. Dovleacul copt la cuptor este foarte bun pentru că se păstrează cantitatea de fibre, ne dă sațietate și ne satisface pofta de dulce. Totuși, sunt persoane care preferă să pună miere sau zahăr pe el. Este recomandat să-l consumăm ca atare, fără aceste produse adăugate. Mai mult decât atât, putem consuma dovleacul și sub formă de supă cremă sau alte preparate. Sunt persoane care preferă plăcinta cu dovleac, însă aici vorbim de un conținut mare de zahăr și atunci o tratăm ca pe orice dulce. Este în regulă dacă mâncăm o bucățică de poftă, dar nu trebuie să exagerăm.
Media10: Pacienții cu diabet iubesc dulciurile, însă trebuie să caute alternative care să nu le facă rău. Ciocolata neagră este o variantă de luat în calcul?
Dr. Adina Mitrea: Dulciurile sănătoase sunt fructele. Ele au acest gust dulce cu care suntem obișnuiți și ne oferă plăcere. Ciocolata neagră este o alternativă bună, dar nu pentru toată lumea. Cacaua este contraindicată la anumite categorii de pacienți, cum ar fi cei care au hiperuricemie. Din păcate, pacienții cu sindrom metabolic, cu obezitate, cu diabet asociază, de multe ori, această hiperuricemie. Consumul de cacao duce la creșterea acidului uric și atunci sfatul meu este ca persoanele cărora le place acest tip de ciocolată să o consume în cantități moderate (un cub de ciocolată). 5-10 g de ciocolată neagră pe zi are efecte benefice asupra organismului prin antioxidanții pe care o conține cacaua, dar strict la persoanele care nu au hiperuricemie.
Coma diabetică, o urgență medicală majoră
Media10: Ce înseamnă comă diabetică și cum trebuie acționat în această situație?
Dr. Adina Mitrea: Coma diabetică este o urgență metabolică care poate să fie dată fie de hiperglicemie (creșterea glicemiei), fie de hipoglicemie (scăderea bruscă a glicemiei). Pacienții care au medicație ce îi poate predispune la hipoglicemie, respectiv insulină și medicamente orale din categoria sulfonilureicelor, pot să experimenteze o scădere a glicemiei sub valorile recomandate (sub 70 mg/dl) dacă nu consumă o cantitate adecvată de hidrați de carbon sau dacă efectuează un efort fizic prelungit. Dacă până acum am blamat zahărul, la pacientul cu diabet care face hipoglicemie corectarea se face cu zahăr. Dacă se ajunge la situația comei hipoglicemice, adică pacientul și-a pierdut conștiența, atunci vorbim de o urgență metabolică majoră în care trebuie administrată intravenos soluție de glucoză.
Pentru pacienții cu diabet zaharat tip 1, unde riscul de hipoglicemie există întotdeauna, există glucagon cu administrare intranazal. În cazul copiillor, părinții sunt instruiți cum să administreze glucagonul. În mod normal, hipoglicemia ar trebui corectată de la primele semne și simptome: transpirații reci, tremurături, palpitații, cefalee, încețoșarea vederii. Toate aceste manifestări sunt cunoscute de pacienți și sunt instruiți ce să facă în acea situație. Dacă vorbim de coma hiperglicemică, cele mai frecvente sunt cetoacidoza diabetică și coma hiperglicemică hipermosmolară. În aceste situații există niște factori predispozanți, iar pacienții nu pot să facă nimic de acasă. Sunt cazuri pe care nu le putem rezolva decât în spital cu tratament adecvat. De asemenea, trebuie menționat că orice pacient cu diabet zaharat tip 1 care întrerupe administrarea de insulină va ajunge invariabil într-un serviciu de urgență cu cetoacidoză diabetică.
Nu există „soluții minune” care să scadă glicemia
Media10: Cum putem scădea nivelul glicemiei?
Dr. Adina Mitrea: În ceea ce privește scăderea valorilor glicemiei, doar medicația antidiabetică poate să facă acest lucru. Aș vrea să subliniez că pacientul ar trebui să respecte tratamentul așa cum a fost prescris de medic. Dacă valorile glicemice nu ajung la acele ținte terapeutice, atunci trebuie să mergem la medicul curant pentru a găsi cea mai bună soluție. Din păcate, ne confruntăm cu situația în care pacienții renunță la tratamentul recomandat de medicul diabetolog pentru că au văzut pe internet „soluții minune” care îi vor ajuta să își scadă glicemia. Ei bine, nu există nicio soluție minune care să facă asta. Medicația în diabet a evoluat foarte mult, avem extrem de multe clase terapeutice din care să alegem. Acestea au beneficii dovedite clinic nu doar în scăderea glicemiei, ci și în limitarea riscului cardiovascular.
Cum tratăm răceala dacă avem diabet?
Media10: Este sezonul infecțiilor virale. Ce tratament poate lua pacientul cu diabet în răceală?
Dr. Adina Mitrea: Tratamentul simptomatic este foarte important în cazul virozelor sezoniere. Totuși, trebuie să avem în vedere particularitățile fiecărui pacient în parte. Fie că vorbim de pacienții cu diabet, fie că vorbim de populația generală, aceste tratamente simptomatice nu trebuie luate pe o perioadă foarte lungă de timp. Dacă am luat două-trei zile și vedem că nu ne simțim bine, atunci trebuie să mergem la medicul de familie ca să vedem ce nu este în regulă. În cazul pacienților care au patologie hepatică sau renală, anumite medicamente pentru tratarea simptomelor date de viroze pot să fie contraindicate.
Foarte important este că tratamentul antibiotic nu se recomandă tuturor și nu de la început. Din păcate, pacienții cu diabet pot să facă forme mai grave de viroze pentru că au o imunitate scăzută. Prin urmare, există posibilitatea ca acea viroză să conducă la o suprainfectare bacteriană și atunci să fie nevoie să asociem și un antibiotic. În orice caz, recomandarea de antibiotic și consumul de antibiotic trebuie să se facă strict după ce pacientul a avut o discuție cu medicul. Aș vrea să subliniez că fiecare pacient trebuie să discute individual cu medicul de familie și cu medicul diabetolog în ceea ce privește indicația administrării vaccinului antigripal sau antipneumococic.
Cum acceptăm mai ușor diagnosticul de diabet?
Media10: De multe ori, acest diagnostic este greu acceptat de pacienți. Ce sfaturi le dați și cât de importantă este relația medic – pacient?
Dr. Adina Mitrea: Orice boală cronică are un impact semnificativ asupra pacientului diagnosticat cu o astfel de patologie. Dacă vorbim de pacienții cu diabet zaharat tip 1, impactul este și mai mare pentru că sunt tineri, adolescenți care văd boala ca pe ceva ce le modifică major viața. Vorbim de copii mici ai căror părinți trec printr-o perioadă de panică, de șoc în momentul în care se confruntă cu un astfel de diagnostic. Cred că este foarte important ca pacienții să discute cu medicul curant și să aibă încredere deplină în el. Dacă constatăm că pacientul nostru se adapteză cu greu la această situație de viață prin care trece, atunci facem o consiliere psihologică ca să vedem de ce este îi este atât de greu să accepte un astfel de diagnostic.
Pe de altă parte, este evident că pacientului îi este greu dacă privește totul ca pe o interdicție. Din păcate, pacientul cu diabet are senzația că odată diagnosticat cu această boală, viața lui se va schimba radical. Lucrurile nu sunt chiar așa. Pacienții cu diabet zaharat tip 1 au la îndemână tot felul de dispozitive prin care să-și administreze insulina, iar aceste lucruri îi ajută foarte mult în stilul lor de viață, monitorizarea glicemiilor. Odată ce trec de acest prim impact al diagnosticului, pacienții devin echilibrați, iar complicațiile sunt minime. La pacientul cu diabet zaharat tip 2, de multe ori lucrurile sunt un pic diferite pentru că depinde și momentul în care îl diagnosticăm. Dacă la copii și la tineri le intră mai ușor în reflex acest stil de viață, la adulți este diferit. În momentul în care diagnosticul este pus la o vârstă adultă sau chiar înaintată, le este mult mai greu să accepte și să fie aderenți la recomandările pe care le dăm. Totuși, după ce analizează și văd că le este bine cu tratamentul prescris, ușor, ușor devin complianți și acceptă că asta este situația.
