Durerea de călcâi este o problemă frecvent întâlnită, însă mulți pacienți tind să o neglijeze și să amâne vizita la un specialist. Totuși, cu cât tragem mai mult de timp, cu atât lucrurile se înrăutățesc, iar recuperarea este mai grea. De obicei, pacienții ajung la kinetoterapie destul de târziu, când durerea devine de nesuportat sau când nu mai pot să calce în picior. De ce apare durerea de călcâi și care sunt factorii favorizanți? Ce simptome prezintă pacienții și cum pot evolua în timp? Cât de importantă este recuperare medicală și în ce constă? Ne spune Mihai Vîrban, kinetoterapeut la Kineto-Plus Craiova, într-un interviu acordat Media10.
Media10: Durerea de călcâi este frecvent întâlnită. Din ce cauze poate să apară această problemă?
Mihai Vîrban: Cauzele durerii de călcâi sunt multiple. Unele dintre ele pot fi: suprasolicitarea fasciei plantare, traumele, pintenii calcaneeni, anumite afecțiuni dermatologice, sechelele profesionale și purtarea tocurilor.
Durerea superficială și profundă a câlcâiului
Media10: Durerea de călcâi este de mai multe tipuri. Care sunt acestea și cum se caracterizează?
Mihai Vîrban: Durerea superficială este specifică durerilor tisulare: musculatură, ligamente, tedoane, pe când durerile profunde sunt specifice durerilor de natură articulară. Călcâiul și apoi calcaneul, care este în regiunea aceea, are și el articulații din care poate să radieze durerea. Durerile profunde de articulație pot crea o durere radială, o durere referită care, din cauza unei artroze la nivelul articulației călcâiului cu talus, duc la o problemă reumatologică. Putem da vina pe călcâi pentru că am stat prea mult în picioare, însă poate fi și din cauza adoptării unei poziții greșite pe o perioadă lungă de timp. Totuși, aici nu este vorba despre o problemă tisulară, ci vorbim despre o problemă articulară care îmi dă durere în zona superficială.
Factori de risc în apariția durerii de călcâi
Media10: Sunt anumiți factori de risc care ar putea favoriza apariția durerii de călcâi?
Mihai Vîrban: În primul rând, putem vorbi de factorul genetic, care are o influență de 30%. Dacă mama și bunica au avut pinteni calcaneeni, nu înseamnă că o să am și eu, dar există un risc. În al doilea rând, pot apărea disfuncții specifice fiecărei activități. Când vorbim de factori de risc, trebuie neapărat să discutăm cu pacientul și să aflăm care sunt activitățile sale din viața de zi cu zi. De exemplu, un bobinator nu va avea aceeași afecțiune sau același tip de durere cum are o doamnă care poartă tocuri timp de 10-12 ore pe zi.
În al treilea rând, putem vorbi și de vârstă, însă nu putem exclude activitatea. O persoană tânără, de 20 de ani, cu durere nespecifică de călcâi versus o persoană în vârstă, de 70 de ani, nu vor avea aceeași activitate și nici aceeași intensitate în activitatea respectivă. Luând în calcul vârsta, nu vor avea nici același fundament fiziologic ca să suporte același nivel de stimulare.
Media10: Pe lângă durere, ce alte simptome resimt pacienții?
Mihai Vîrban: Pe lângă durere, pacienții prezintă sensibilitate la: atingere, intemperie, umiditate, presiune și timp. Am o presiune „mică”, dar care este continuă timp de 10 ani. Prin urmare, stimulul acela va deveni un stresor. Acest lucru mic va ajunge să creeze o disfuncție foarte mare. Un alt exemplu ar putea fi dat de acea pietricică mică care ne intră în încălțăminte la drumeții. Ne jenează puțin, dar dacă avem 10 km de mers, atunci devine un stimul foarte puternic, iritant, care poate să traumatizeze țesuturile superficiale.
„Oamenii au tendința de a consuma toate sursele pe care le au la îndemână”
Media10: Cum ajung pacienții la kinetoterapeut?
Mihai Vîrban: În momentul de față, în legislația noastră este foarte multă ambiguitate. Teoretic, pacientul va face un consult la medicul de familie, care îl va redirecționa către un medic specialist. De exemplu, va ajunge la un ortoped, unde i se va face o consultație, testele clinice și imagistice specifice (radiografie, CT, RMN). Ulterior, ar trebui să i se recomande recuperare medicală. Din păcate, pacienții vin rar cu recomandare direct de la medic. De obicei, ajung la noi atunci când nu reușesc să descopere pe internet care este cauza.
Oamenii au tendința de a consuma toate sursele pe care le au la îndemână, iar aici vorbim de internet, rude, prieteni, cunoștințe. După ce au epuizat toate aceste surse, trec pe automedicamentație. În urma acestui pas și, implicit, apariția problemelor sau sechelelor în urma administrării tratamentului medicamentos „după ureche”, lucrurile se agravează. Mai apoi, pacienții își dau seama că au trecut perioade foarte lungi de timp în care nu au observat nicio îmbunătățire și, de altfel, alte afecțiuni conexe fie tratamentului medicamentos, fie așteptării în sine. De obicei, aceste probleme se cronicizează și atunci apar „compensări” în gradele de mișcare.
„Rolul kinetoterpiei este acela de a ameliora durerea de călcâi”
Media10: Ce rol are kinetoterapia în tratarea durerii de călcâi?
Mihai Vîrban: Rolul kinetoterpiei este acela de a ameliora durerea de călcâi. Revenim la discuția legată de vârstă și de educație. O persoană care vine la noi cu o durere nespecifică de călcâi, care are o anumită vârstă și o capacitate de a înțelege că trebuie să-și schimbe activitatea sau felul în care își exercită activitatea face diferența. Obiectivele generale ale kinetoterapiei sunt: scăderea edemului și a inflamației, scăderea durerii prin mijloace fizicale sau manuale terapeutice și igiena posturală. Kinetoterapia vizează schimbarea și reeducarea presiunii tălpii, precum și reînvățarea mersului dacă engrama de mișcare și de pășit este stricată din varii motive, cum ar fi durerea însăși sau sechelele profesionale.
Media10: Ce exerciții fac pacienții care au durere de călcâi?
Mihai Vîrban: În urma unei evaluări și aplicarea unei baterii de teste clinice, putem creea un complex personalizat de exerciții pentru fiecare pacient în parte. De exemplu, putem începe cu niște simple ridicări pe vârfuri și exerciții de reeducare a mersului. Pacientul pășește desculț, fără îngreunări sau suprafețe modificate. Astfel, devine conștient de felul în care calcă. Dacă nu suntem conștienți de cum mergem, atunci nu o să fim conștienți de cum ar trebui să pășim corect. De asemenea, putem apela la ajutorul aparatelelor complexe de fizioterapie, care pot lucra atât local, cât și general. Ele pot influența vindecarea și regenerarea tisulară, precum și suprafața aspră a călcâiului, iar aici vorbim de terapia Sochwave, care dă impulsuri mecanice. Studiile spun că ultrasunetul pe care îl creează, impulsul acela mecanic, reușește să zdrobească pintenul calcanean.
Pacienții trebuie să continue și acasă programul de recuperare
Media10: Cât de important este ca programul de recuperare să fie continuat și acasă?
Mihai Vîrban: În funcție de afecțiunea și complexitatea tratamentului, este recomandat să se continue și acasă stimulul terapeutic prin însușirea educației și programului de exerciții primit. De exemplu, dacă aplic o baterie de exerciții cu scopul de a schimba stimulul de la nivelul călcâiului, implicit mersul, și fac asta o dată pe săptămână timp de 50 de minute, atunci nu va fi niciun progres. Pacientul nu se poate reeduca, nu poate recupera absolut nimic pentru că nu va ține minte exercițiile, nu va ști să le reproducă acasă sau poate le va executa greșit. Astfel, va face mai mult rău și se va supăra, va zice că noi greșim, nu va mai veni la terapie sau nu va mai face acasă exercițiile.
Noi încercăm să îi ajutăm prin diferite metode: fie fizice, folosind hârtii imprimate cu pictograme și exerciții explicate, fie digitale, prin aplicații cu videoclipuri, cu exerciții trimise pe email pentru a avea o îndrumare terapeutică. Aceste metode ajută, pot menține un stimul, însă, în același timp, pacientul poate greși și, astfel, să își piardă încrederea. În ceea ce privește frecvența cu care trebuie făcute exercițiile, e important să fie îndeajuns de des încât să putem simți că se schimbă ceva: fie se modifică starea fiziologică (oboseală, transpirație), fie se schimbă engrama de mers sau apare starea de bine pentru că scade nivelul de durere, fie ne îmbunătățim stilul de viață. Chiar dacă avem o schimbare negativă, aceasta este o informație cum că poate am făcut prea mult sau prea puțin.
Leacurile „băbești” pot ajuta în ameliorarea durerii
Media10: Ce măsuri pot lua pacienții de acasă pentru a ameliora durerea de călcâi, până să ajungă la un specialist?
Mihai Vîrban: Se poate face un tratament conservator la domiciliu conform experienței și cunoștințelor fiecăruia: de la aplicările cu varză zdrobită, cartof ras în folie alimentară sau fașă elastică până la aplicarea de antiinflamatoare, antidolorifice nesteroidiene locale sau diferite activități care aduc o stare de bine. De exemplu, unii oameni știu că dacă stau în apă sărată starea lor se va îmbunătăți, însă acest lucru nu se aplică în toate afecțiunile. Totuși, e foarte bine să știm aceste leacuri naturiste.
Media10: Cât poate dura recuperarea pacientului dacă acesta este compliant și respectă recomandările specialistului?
Mihai Vîrban: Recuperarea poate dura de la câteva săptâmâni până la trei ani. Dacă pacienții vin devreme și intervenim rapid în tratarea durerii, putem să-i educăm în așa fel încât să nu dureze foarte mult recuperarea. Totuși, sunt persoane care vin zilnic la terapie cu ideea: „Vin aici, tu fă-mă bine”, însă nu respectă recomandările pe care noi le dăm și atunci rezultatele întârzie să apară, iar recuperarea se întinde pe o perioadă lungă de timp. De cele mai multe ori, 10 ședințe de kinetoterapie fie vor duce la un bun final al relației noastre terapeutice, fie la o viziune mai bună a perioadei de recuperare. Totuși, acele 10 ședințe se pot întinde pe două săptămâni sau mai mult pentru că noi ajungem să cunoaștem pacientul mai îndeaproape, putem să ne dăm seama dacă trebuie să adaptăm totul sau doar exercițiile.
„Este recomandată diversificarea stimulării plantare”
Media10: Ce încălțăminte trebuie să poarte pacientul până la recuperarea completă?
Mihai Vîrban: O pereche de încălțări nu poate satisface cerințele podologice ale tuturor pacienților. Cu toate acestea, trebuie să purtăm o încălțăminte care să nu sugrume circulația piciorului și care să nu inhibe țesuturile musculare ce trebuie să se miște în pas cu noi. Tocurile, de exemplu, au calapodul foarte îngust, nu au deloc susținere plantară și ne mută centrul de greutate de pe toată talpa către vârf.
Din punctul meu de vedere, este recomandată diversificarea stimulării plantare. Voi purta tocuri pentru că asta îmi cere serviciul, dar când am ajuns acasă mă descalț și port o pereche de papuci cu calapod larg, în care degetele să fie răsfirate. Dacă am talpă plată la serviciu, atunci acasă port ceva cu o talpă bombată. De altfel, dacă intrăm în zona terapeutică, e bine ca după ce am stat toată ziua pe tocuri să îmi masez tălpile cu o minge de tenis când ajung acasă. De asemenea, pot să îmi răsfăț picioarele într-o cadă cu hidromasaj și vibromasaj, unde să pun apă caldă și niște sare de baie.
„Cel mai important lucru este să mergem la un specialist atunci când ne doare ceva și să nu așteptăm să se agraveze”
Media10: Sunt anumite măsuri de prevenție de care trebuie să ținem cont pentru a evita apariția durerii de călcâi?
Mihai Vîrban: Prevenția ține de educație. Pentru a putea să prevenim o durere în călcâi, cea mai la îndemână metodă și ușor de înțeles de toată lumea este diversificarea stimulului plantar. Dacă un anumit număr de ore pe zi port ceva în picioare, atunci măcar 10 minute pe zi să port altceva. Nu va contracara, dar va schimba. Pe cât de simplu pare, pe atât de dificil este pentru unii. De asemenea, ca regulă generală, cel mai important lucru este să mergem la un specialist atunci când ne doare ceva și să nu așteptăm să se agraveze.
