Prima zi de grădiniță îți creează fiori? Copilul tău plânge și nu vrea să rămână cu doamna educatoare? Este o problemă cu care aproape toți părinții se confruntă. Grădinița este o etapă importantă din viața copilului și părinții trebuie să o gestioneze cu calm și fermitate. Un copil care are crize de plâns, care se înfurie și vrea să meargă acasă nu trebuie să îi alarmeze pe părinți. Sunt reacții normale, însă situația trebuie gestionată cât mai eficient de părinți. În cazul în care nu știi ce să faci, atunci poți cere sfatul unui specialist. Suzana Pavlov este psiholog și vine în ajutorul părinților cu informații utile.
Media10: Poate unul dintre cele mai grele momente pentru copii este începerea grădiniței. Ce schimbări se produc odată cu trecerea în această etapă?
Suzana Pavlov: Este o etapă esențială pentru dezvoltarea și întărirea abilităților de socializare și independență. Deci cele mai multe schimbări vor fi în aceste zone, fără să amintim de dezvoltarea cognitivă. Copiii învață să se raporteze la ei ca la o individualitate, explorează limitele proprii și ale altora, învață să se poziționeze adecvat în relație cu alți adulți sau copii. Este o perioadă plină de noutăți pentru ei, de lucruri pe care le fac poate pentru prima dată.
Prin urmare, este și o perioadă plină de temeri. Necunoscul este ceva ce ne sperie indiferent de vârstă, însă, în același timp, ne ajută să ne descoperim, să ne creștem încrederea în noi. La grădiniță, copiii se explorează în relație cu ei înșiși și cu mediul înconjurător, își descoperă resurse proprii și își cresc încrederea în ei. Noi, aduții, avem responsablitatea de a-i securiza astfel încât acest proces, deși dificil, să fie unul plin de satisfacții pentru ei.
„E important să asigurăm copilul că va fi o experiență frumoasă și că vom veni să-l luăm acasă imediat cum termină”
Media10: Majoritatea copiilor nu agreează foarte bine ideea de a fi lăsați la grădiniță cu doamna educatoare și au crize de plâns. Cum facem să evităm aceste manifestări sau să reușim să îl liniștim?
Suzana Pavlov: Un aspect foarte important în legătură cu evitarea crizelor de plâns este ca părinții să simtă că au făcut tot ce ține de ei pentru a-l securiza pe cel mic. Asta înseamnă că l-au pregătit pentru acestă etapă, că i-au adus în prim-plan activități și comportamente ce le va regăsi la grădiniță. Mai exact, copilul are o rutină cu care este obișnuit, i-a fost creat un spațiu de dezvoltare a abilităților de socializare, este securizat afectiv, și-a dezvoltat încrederea în adulții semnificativi. Totuși, dacă plânge în momentul separării, trebuie să ne controlăm emoțiile. E important să asigurăm copilul că va fi o experiență frumoasă și că vom veni să-l luăm acasă imediat cum termină. Prin urmare, trebuie să lăsăm educatoarea să facă integrarea adecvată în grupa de grădiniță.
Media10: Cum ar trebui să procedeze părinții atunci când copilul plânge și spune: “Vreau să merg cu tine acasă”?
Suzana Pavlov: Este foarte probabil să auzim acest lucru de la copiii noștri. Asta se întâmplă, de obicei, ca o reacție la nou, la schimbare. Copilul își dorește să fie într-o zonă de confort, cu persoane familiare care îi cunosc nevoile și vin în întâmpinarea lor. Intrarea într-un nou colectiv implică un efort din partea copilului pe care îi este dificil să-l facă. După weekend-uri, în special, se poate întâmpla acest lucru. O sugestie pentru a contracara situația este ca duminica să reluăm discuțiile despre mersul la grădiniță și despre tot ce se întâmplă sau s-a întâmplat pozitiv acolo. Nu răspundem pozitiv cerinței copilului, chiar dacă îl lăsăm înlăcrimat la grădiniță.
Părinții nu trebuie să stea cu copilul la grădiniță
Media10: De multe ori, părinții rămân cu ei în clasă sau în curtea grădiniței până la sfârșitul programului. Este corectă această abordare?
Suzana Pavlov: Nu, nu este. Securizarea copilului nu se face în momentul expunerii la mediul nou, ci este bine a fi făcută înainte. Nu ne dorim o dependență a copilului de noi, ci insuflarea încrederii în el și în noi. Prin expunere, el își activează mecanisme proprii de a face față situațiilor. Prin urmare, este sănătos să i se permită acest lucru. Sunt convinsă că părinții au ales grădinița cu grijă, orientându-se către un suport educațional care să se plieze cât mai bine pe tipologia propriului copil. Acest lucru înseamnă și că au încredere în decizia lor. A rămâne observator la acest proces, în cazul în care grădinița permite asta, va reflecta neîncredere. Prin urmare, copilul va simți acest lucru, îl va prelua și va refuza să mai meargă în acel loc. Așa că nu este corect să rămânem supraveghetori ai supraveghetorilor pe care noi i-am ales pentru copiii noștri.
„NU ar trebui să venim cu copilul la psiholog înainte de a merge la grădiniță!”
Media10: Ar trebui să venim cu copilul la un psiholog înainte de începerea grădiniței?
Suzana Pavlov: NU ar trebui să venim cu copilul la psiholog înainte de a merge la grădiniță! Dacă există îndoieli în legătură cu dezvoltarea sa cognitivă, de adaptabilitate sau dobândirea unor abilități specifice vârstei, atunci este în regulă să facem o evaluare psihologică pentru a identifica sau exculde probleme de dezvoltare. De altfel, orice intervenție sau evaluare a copilului nu este întreagă dacă nu este însoțită de un context familial. Prin urmare, discuțiile cu părinții și evalurea cadrului de dezvoltare a copilului sunt relevante și pot oferi resursele necesare psihologului. Astfel, strategiile sau tehnicile de intervenție ale acestuia, dacă este cazul, vor fi adaptate tipologiei copilului. Deci dacă părinții au îndoieli legate de dezvoltarea propriului copil, le sugerez să fie ei primii care să solicite o consultație înainte de a cere o intervenție pentru copil.
Sfaturi pentru părinți
Media10: Ce sfaturi le dați părinților pentru a gestiona mai bine această situație?
Suzana Pavlov: Ceea ce pot face părinții pentru a-i ajuta pe cei mici să accepte mai ușor ideea de a se duce la grădiniță este:
- să aibă o consecvență atitudinală și o coparentalitate funcțională
- să-și mențină o părere comună și constantă în legătură cu acest subiect
- să discute despre activități și comportamente corelate cu mersul la grădiniță
- să exemplifice în activitățile curente ale copilului analogii cu activitățile de la grădiniță
- să încurajeze copilul să socializeze cu alți copii înainte de grădiniță pentru a dezvolta abilitățile acestuia de socializare și a-i crește adaptabilitatea la medii diferite
- să încurajeze dobândirea abilităților de independență prin a-i permite să mănânce singur, chiar dacă se murdărește, să se îmbrace singur, chiar dacă o face mai lent sau greșit, să-l responabilizeze cu strânsul jucăriilor sau cu un ajutor minim în casă (să strângă frunze, să ude florile, să aducă linguri la masă etc)
Copilul nu mai vrea să meargă la grdiniță. Ce facem?
Media10: Cum ar trebui să procedam atunci când copilul refuză sa mai meargă la grădiniță a doua zi?
Suzana Pavlov: Refuzul de a merge din nou la grădiniță poate fi corelat cu mai multe aspecte. De exemplu, poate avea legătură cu ce se întâmplă la grădiniță și cum interpretează copilul aceste situații: vocea ridicată a educatoarelor, refuzul unui alt copil de a se juca cu el/ea, obligația de a respecta reguli etc. Pe de altă parte, poate avea legătură cu răspunsul părinților sau persoanelor care îngrijesc copilul la cerințele acestuia. Dacă nu există o consecvență atitudinală a părinților față de diferite acțiuni în general, acest lucru se reflectă și în privința grădiniței, copilul speculând cu ușurință în favoarea variantei mai ușoare pentru el.
Prin urmare, primul lucru ar trebui să fie identificarea corectă a stării copilului și a contextelor provocatoare, lucru care sună mai ușor decât este. La acestă vârstă, există dificultăți în verbalizarea stărilor. Cel mai adesea, copiii au reacții comportamnetale care sugerează un distres pe care îl simt. După ce identificăm sursa, este important să facem o recadrare a acesteia astfel încât copilul să nu o mai simtă ca și amenințătoare. Deci starea noastră, ca adulți semnificativi, este cea care face diferența pentru copii, îi securizează și le permite să încerce din nou.
Atitudinea pozitivă a părinților în ceea ce privește grădinița îl încurajează pe copil
Media10: Sunt situații în care copiii se integrează rapid și acceptă ușor ideea de a fi lăsați în grija doamnei educatoare. Sunt anumite lucruri pe care le putem face de acasă și care pot influența reacțiile copilului în ceea ce privește mersul la grădiniță?
Suzana Pavlov: În primul rând, atitudinea parentală. Dacă există deschidere și entuziasm în legătură cu acest aspect din partea părinților, copilul va prelua atitudinea și va avea mai puține temeri în legătură cu separarea de părinți. Totuși, este important ca acest lucru să aibă la bază credința genuină a părinților, a mamei în special, că mersul la grădiniță și rămânerea copilului în îngrijirea altcuiva este un lucru benefic. În al doilea rând, exisă programe speciale în cadrul grădinițelor care se desfășoară pe timpul verii. Copiii vin însoțiți de părinți, se familiarizează cu locul, cu jucăriile, cu alți copii. Acest lucru îi ajută pe cei mici să-și crească nivelulul de adaptabilitate.
Media10: Cât de important este ca cel mic să interacționeze cu colegii ca să se poată acomoda mai ușor cu ideea de a merge la grădiniță?
Suzana Pavlov: Orice acțiune pro socializare este importantă. Fie că merge la grădiniță în programele de vară pe care grădinițele le organizează tocmai pentru familiarizarea cu locul, fie că merge în vacanțe cu alți copii, se joacă în parc sau în alte contexte ludice cu alți copii, orice expunere la medii diferite și oameni diferiți care să-i permiă copilului o explorare a potențialului propriu este de droit. Acest lucru este valabil nu doar pentru mersul la grădiniță, ci și pentru o mai bună dezvoltate și adaptare a copilului la mediul social în care va crește.
