Clasa I, clasa Steluțelor, o are în frunte pe învățătoarea Monica Mihăilescu. Își așteaptă cu emoție prima generație de elevi și este încântată să le călăuzează drumul pe parcursul celor patru ani în care va fi, pe lângă dascăl, și mama lor. Am intrat în clasa ei și am văzut cu câtă atenție era aranjată fiecare băncuță, fiecare caiețel pe masă, cu numele fiecărui elev pe bilețele și cu mesaje încurajatoare. La Școala Gimnazială „Terraveda”, clasa Steluțelor este plină de culoare, energie, emoție, așa cum povestește și Monica despre copiii săi, cu care urmează să intre într-o nouă etapă, și anume clasa I.
Media10: Cum te simți știind că vei avea pentru prima dată clasa I? Ce sentimente te încearcă?
Monica Mihăilescu: Este o combinație de sentimente, o nerăbdare și pot să spun că abia aștept să experimentez și acest lucru, mai ales că eu vin de la grădiniță. Anul trecut mi-a fost foarte ușor cu clasa pregătitoare, a fost minunat. Am făcut tot posibilul ca acomodarea lor să fie foarte ușoară și asta prin joculețele pe care ei le cunoșteau deja de la grădiniță. Am încercat să combin activitățile școlare cu cele de grădiniță și ușor, ușor am trecut la etapa de școală. Deci pentru ei nu a fost o trecere bruscă. În plus, pot să spun că nu doar eu i-am învățat pe ei, ci și ei m-au învățat pe mine multe lucruri.
Ce îi așteaptă pe elevi în prima zi de școală?
Media10: Cum îi vei întâmpina pe copii în prima zi de școală? Ce le-ai pregătit?
Monica Mihăilescu: În prima zi de școală, copiii vor găsi pe băncuțe manuale, caiete speciale pe care vor învăța să scrie literele de mână, auxiliare și jurnalul de lectură. Anul trecut am acordat o importanță deosebită lecturii și urmează să continuăm și în acest an. Lectura s-a desfășurat, în prima parte, prin citit, adică eu le citeam copiilor. În partea a doua, au început să primească cărticele cu litere de tipar și astfel îi încurajam pe ei să citească. După-amiaza aveam o pauză în care ne relaxam, ieșeam afară, stăteam pe niște pernuțe la umbră, sub copaci și citeam. Cei care se descurcau mai bine cu cititul făceau echipă ca să-și sprijine colegii, iar asta se întâmpla și în timpul orelor. Am ținut foarte mult la lucrul în echipă, dar și individual.
Sunt foarte norocoasă pentru că am o clasă sociabilă. Copiilor le place foarte mult să povestim lucruri din familie, lucruri pe care le fac și în afara școlii, iar acasă povestesc ce se întâmplă la școală. Sunt sigură că cei mici sunt nerăbdători să ne întâlim, iar primul lucru pe care o să-l facem este să vorbim de cum a fost în vacanță. Pentru a-i ajuta să-și împărtășească mai ușor amintirile și emoțiile, am creat un joc pe care îl vom face în prima zi de școală.
„Este foarte important ca învățătorul, cu care petrec o mare parte din timp, să le fie aproape”
Media10: Care este cel important lucru în abordarea copiilor de clasa I pentru a-i ajuta să se acomodeze?
Monica Mihăilescu: Copiii îți simt sufletul. Dacă tu ești aproape de copii, atunci și ei, la rândul lor, vor fi aproape de tine. Sunt situații în care îmi comunică lucruri pe care nu le spun acasă. Ulterior, eu le discut cu părintele, dar asta rămâne între noi. Apoi încerc să îi explic copilului, îl conving să vorbească cu părinții și îl asigur că va fi totul mult mai bine dacă va face asta. Uneori sunt timorați (n.r. speriați) sau le este teamă să nu am vreo reacție, dar întotdeauna am fost apropiată de ei și niciodată nu am exagerat. E important să fim aproape de copii cu sufletul, să îi încurajăm și să le explicăm ori de câte ori este nevoie, cu răbdare și calm.
Copiii au nevoie de multă dragoste. Noi, generația de astăzi, nu mai avem suficient timp pentru ei și atunci este foarte important ca învățătorul, cu care petrec o mare parte din timp, să le fie aproape. La școală, copiii pot să își spună nevoile, frustrările, supărările și noi trebuie să avem acest timp pentru ei. Dacă le acordăm acest puțin timp în fiecare zi, atunci ei vor fi mai liniștiți, se vor simți ascultați și vor avea acel sentiment de siguranță, că pot să ne comunice orice supărare pe care o au. Pe de altă parte, îi simt de îndată ce au intrat în clasă, le văd starea și atunci acționez: îi iau în brațe, îi mângâi, îi încurajez, le amintesc ce calități deosebite au. Astfel, ei se descarcă și ziua începe diferit.
Ora de performanță la clasa I
Media10: Cei mici și părinții probabil sunt curioși să afle ce surprize le-ați pregătit. Ce activități veți face la școală cu copiii în acest an?
Monica Mihăilescu: Voi continua activitățile pe care le-am început cu ei la clasa pregătitoare. Mai exact, voi începe ziua cu surprize care să-i atragă, să-i mobilizeze și să-i implice în activitatea pe care vreau să o desfășor. În plus, mă voi axa mai mult pe ora de performanță pentru că am văzut că ei pot. Anul trecut am lucrat din Gazeta Matematică, din Comper și le-a plăcut foarte mult. Îi bucura foarte mult faptul că puteau, că reușeau și acest lucru îi ambiționa. În plus, le dezvoltă încrederea în sine.
„Copiii învață mai ușor dacă transformăm totul într-o poveste”
Media10: Știm foarte bine că, la clasa I, copiilor le place foarte mult să se joace. Cum introduceți jocul în programa școlară?
Monica Mihăilescu: Jocul este cea mai apropiată metodă de copii, îi ajută extraordinar de mult să se relaxeze și să nu mai perceapă sarcinile de lucru ca fiind o greutate. În plus, sunt lipsiți de inhibiții și își dau frâu liber imaginației, găsesc foarte multe metode noi. De exemplu, poate că eu m-am gândit la două-trei moduri de rezolvare, iar în clasă mai propun și ei câteva. Jocul îi ajută foarte mult atunci când le predau ceva, când își însușesc o informație. Copiii învață mai ușor dacă transformăm totul într-o poveste, dacă asociem informația cu niște fenomene ale naturii, cu o activitate.
De exemplu, mergem afară și facem un joc matematic: lovim cu mingea primul copil sau numărăm din doi în doi, ne jucăm de-a v-ați ascunselea și spunem doar numere pare sau doar numere impare. Copiii își doresc să învețe ca să poată participa la joc și atunci achiziționează mult mai repede informația. Când am făcut cifrele, prima dată porneam de la un desen pe tablă și îi întrebam: „Care cifră credeți că se ascunde aici?”, iar ei își dădeau cu părerea, le arătam și erau foarte încântați.
„Faptul că verbalizez, că le atrag atenția, îi determină să se mobilizeze”
Media10: Ce relație trebuie să existe între dumneavoastră, ca învățătoare, și elevi? Cum construiți această relație?
Monica Mihăilescu: Nu fac niciodată rabat de la reguli și asta pentru că țin foarte mult la desfășurarea orei. Dacă există o problemă, atunci purtăm o discuție scurtă în care copilul să poată trece peste acel moment deranjant și, totodată, să înțeleagă că împreună vom găsi o soluție. După oră, îl ascult și vedem care este problema, încercăm să găsim o rezolvare. Așa i-am format de la început. Ei știu deja că atunci când vin la școală prima dată facem înviorarea de dimineață pentru că ne dă un vibe bun și începem ziua cu energie. După înviorare, facem întâlnirea de dimineață, în care le comunic ce mi-am propus pentru ziua respectivă, le atrag atenția prin diverse surprize și atunci ei devin curioși.
Am niște copii foarte buni și nu mă refer aici doar la partea cognitivă, ci în general. Comunic foarte bine cu ei, înțeleg atunci când le spun că trebuie să fie atenți și să se concentreze. Faptul că verbalizez, că le atrag atenția, îi determină să se mobilizeze. Fiind copii, atenția lor este de scurtă durată, însă atunci când trebuie să punctez ceva foarte important, se aprinde beculețul, sunt ochi și urechi.
„Am un colectiv de părinți foarte bine închegat, comunicativ, deschis, dornic să-și ajute copiii”
Media10: Cât de important este ca, pe lângă relația cu copiii, să ai o legătură strânsă și cu părinții acestora?
Monica Mihăilescu: Pe parcursul clasei pregătitoare am încercat să cunosc fiecare copil în parte: ce nevoi are, unde trebuie să intervin, când trebuie să îl sprijin. Pentru asta, m-am bucurat să văd că am un colectiv de părinți foarte bine închegat, comunicativ, deschis, dornic să-și ajute copiii. Acolo unde am sesizat că e nevoie să intervenim, am pus mână de la mână pentru binele copilului, iar rezultatele nu au întârziat să apară. Consider că trebuie să avem o relație curată cu părinții, să fim sinceri unii cu ceilalți, dar și profesioniști. Întotdeauna atunci când am sesizat ceva în neregulă am cerut și părerea colegilor, am apelat la psihologul școlii, la consilierul educațional. Ne-am sfătuit și împreună am ajuns la o concluzie pe care am comunicat-o, ulterior, părintelui.
