Evoluția sau regresul se observă doar în relație cu tine, nu cu ceilalți. Și, oricum, resursele pe care le are fiecare nu sunt transmisibile, astfel încât copilul nu se contaminează cu posibilitățile intelectuale ale colegului de bancă sau de grădiniță. Fie ca este vorba despre un frate, un prieten sau un coleg de scoală, atunci când copilul este comparat cu alt copil, poate dezvolta o serie de probleme atât cu el, cat si cu cel cu care este comparat Despre cum ajungem să fim afectați în permanență de ceea ce spun ceilalți și despre cum copilul de azi comparat de cei din jur cu alții este adultul de mâine care se simte în permanență inferior, vorbim Gabriela Ancuța, psiholog clinician și psihoterapeut la Psiho-Mindcare.
Elena Boruz: Cum se instalează conceptul de comparație în viața unui copil?
Gabriela Ancuța: Comparația este un instrument important al procesului de gândire și un prag esențial de atins pentru o dezvoltare cognitivă sănătoasă, care începe de la concepte simple, precum forme, culori, mărimi etc. Jocurile precum sortarea, potrivirea și clasificarea pot ajuta copilul să înțeleagă și să aplice conceptul de comparație. Din punct de vedere social, comparația cu ceilalți poate fi o provocare în dezvoltarea copilului, deoarece poate influența stima de sine și dezvoltarea socială și este important să-i învățăm să se compare cu ceilalți într-un mod sănătos și constructiv. Învățarea să se compare cu ceilalți este un proces continuu și complex. Încurajarea unei perspective pozitive asupra comparațiilor poate contribui la dezvoltarea unei stime de sine puternice și a unei atitudini înțelepte în fața interacțiunilor sociale.
Elena Boruz: Cât de important este ca un copil să se simtă înțeles și nu judecat, atunci când greșește?
Gabriela Ancuța: Este extrem de important. Când copilul se simte înțeles și acceptat, învață că greșelile sunt o parte normală a procesului de învățare și că acestea nu definesc întreaga sa persoană. Într-un mediu în care este încurajată explorarea și încercarea, copilul va dezvolta, atât abilități de rezolvare a problemelor, cât și o gândire critică. De asemenea, învață să-și exprime și să-și gestioneze emoțiile într-un mod sănătos. În loc să se simtă vinovat sau rușinat, copilul poate învăța să se confrunte cu emoțiile sale și să găsească modalități constructive de a le aborda. Atunci când copilul știe că poate vorbi deschis despre greșelile sale fără a fi judecat sau pedepsit, va fi mai dispus să împărtășească gândurile și
preocupările sale cu adulții. Acest lucru poate ajuta la stabilirea unei comunicări sănătoase și la întărirea legăturii.
„Presiunea de a se compara cu alții poate duce la stres și anxietate excesivă”
Elena Boruz: Cum pot influența stima de sine a copilului comparațiile de tipul: <<colegul de bancă „X” a luat o notă mai mare decât a ta. Tu de ce nu ai putut?>>
Gabriela Ancuța: Compararea constantă a copilului cu colegii săi poate duce la sentimente de nesiguranță și inferioritate în cazul copilului tău. În loc să se concentreze pe propriile realizări, copilul poate dezvolta o senzație de insuficiență sau neputință. De asemenea, presiunea de a se compara cu alții poate duce la stres și anxietate excesivă și poate duce la tensiuni în relațiile cu aceștia. Copilul poate simți invidie sau rivalitate, ceea ce poate afecta interacțiunile sociale. Dacă copilul nu poate întotdeauna să atingă standardele impuse prin comparație, acest lucru poate duce la frustrare și demotivare. Copilul poate începe să creadă că nu merită efortul sau că nu poate obține succesul.
Elena Boruz: Din pricina acestor comparații cu colegii de clasă, poate apărea fobia școlară? Putem vorbi despre anxietate sau chiar depresie în cazul unui copil?
Gabriela Ancuța: Bineînțeles. Acest lucru se datorează presiunii excesive și stresului pe care îl poate aduce comparația constantă cu alți colegi, mai ales într-un mediu școlar. Copiii pot dezvolta o frică puternică de școală, de evaluările sau de a fi expuși la situațiile în care sunt comparați cu alții și ar putea simți o presiune copleșitoare de a fi perfecți și de a-și îndeplini așteptările ridicate, ceea ce poate duce la atacuri de anxietate și stres cronic.
Care sunt comparațiile constructive
Elena Boruz: Există și comparații constructive? Acestea sunt benefice?
Gabriela Ancuța: Da. În primul rând, compararea cu rezultatele sau eforturile proprii anterioare, Aceasta îl poate motiva să își depășească propriile limite și să vadă cum a evoluat în timp. Stabilirea unor obiective personale și să se compare cu aceste obiective, nu cu realizările altora. Acest tip de comparație îl poate încuraja să-și concentreze eforturile asupra dezvoltării personale. Încurajarea să observe și să învețe de la colegi sau prieteni care au abilități sau cunoștințe într-un anumit domeniu. Aceasta poate stimula dorința de a se dezvolta și de a-și îmbunătăți abilitățile. De asemenea, găsirea unor modele de succes în domeniile care îl interesează. Aceasta poate fi o sursă de inspirație și poate motiva copilul să lucreze pentru a atinge propriile obiective.
Elena Boruz: Să facem un exercițiu de imaginație și să vedem devenirea unui adult care a fost mereu în „concurență” cu alți copii „mai buni”. Ce personalitate a adoptat?
Gabriela Ancuța: Modul în care comparațiile afectează personalitatea unui copil poate varia în funcție de mai mulți factori, Cu toate acestea, comparațiile constante și nesănătoase cu ceilalți pot contribui la dezvoltarea unor trăsături de personalitate care pot include: stima de sine scăzută, competiția excesivă, frica de eșec, perfecționism excesiv, rivalitate și invidie, dependența de aprobarea altora, tulburări legate de anxietate și stres.
Elena Boruz: Mai poate avea prieteni copilul care se află continuu în competiție cu ceilalți?
Gabriela Ancuța: Da, dar relațiile sale sociale ar putea fi influențate de acest comportament competitiv. Acest lucru depinde în mare măsură de modul în care copilul gestionează competiția și de felul în care aceasta afectează interacțiunile sale cu prietenii. Este important să învețe să gestioneze competiția într-un mod pozitiv și să conștientizeze cum aceasta poate influența prieteniile sale. Cu comunicare, respect și echilibru, este posibil ca un copil competitiv să aibă prieteni și să dezvolte relații sociale pozitive.
Elena Boruz: Ce putem face pentru a ne determina copiii să fie motivați și să scape de astfel de blocaje?
Gabriela Ancuța: Focalizarea pe efort și progres și aprecierea eforturilor sale, indiferent de rezultat sunt soluția. Fiecare persoană are propriile puncte forte și propriile interese, iar educația despre importanța diversității și a respectului față de abilitățile și diferențele celorlalți este importantă.
