Anorexia este o problemă cu care foarte mulți tineri și adolescenți se confruntă în ziua de astăzi. Contextul familial, anumite meserii, traumele din copilărie, promovarea unui corp perfect pe internet sunt doar câțiva dintre factorii care pot determina o persoană să ajungă în stadiul de anorexie. Cele mai multe cazuri sunt întâlnite la sexul feminin, iar multe dintre acestea ajung în stadii grave la un specialist. Cum recunoaștem semnele anorexiei? Ce schimbări se produc la nivel fizic și psihic? Cum ne poate ajuta psihiatrul? Ce soluții de tratament există? Ne spune dr. Livia Strunoiu, medic primar psihiatru în cadrul Ambulatoriului de Specialitate Adulți, de la Spitalul Clinic Municipal „Filantropia”.
Media10: Ce înseamnă anorexie nervoasă?
Dr. Livia Strunoiu: Anorexia nervoasă este o tulburare de comportament alimentar. În criteriile de diagnostic ale acestei afecțiuni regăsim reducerea aportului caloric sub nivelul necesar, lucru care duce la o greutate semnificativ scăzută în raport cu vârsta, sexul și nivelul de dezvoltare. Reducerea aportului caloric este însoțită de frica intensă de a lua în greutate și teama de obezitate. Această frică perturbă comportamentul pacientului și produce o distorsionare a felului în care acesta își percepe propria greutate sau forma corporală. Din păcate, pacientul nu își dă seama de gravitatea medicală a acestei afecțiuni.
„Persoanele care dezvoltă tulburări anxioase sau obsesiv compulsive în adolescență au un risc crescut pentru anorexie”
Media10: Ce factori pot să aducă o persoană în stadiul de anorexie?
Dr. Livia Strunoiu: Anorexia nervoasă poate afecta orice persoană, indiferent de mediul cultural sau social de proveniență. Totuși, are o prevalență ridicată în țările industrializate, cu o cauzalitate multifactorială, adesea decurgând dintr-o combinație de factori de temperament, de mediu, genetici și fiziologici. Persoanele care dezvoltă tulburări anxioase sau obsesiv compulsive în adolescență au un risc crescut pentru anorexie. De asemenea, stima de sine scăzută, perfecționismul, imaginea negativă a corpului pot crește riscul de a dezvolta anorexie. Ocupațiile ce promovează slăbitul, cum ar fi: profesiile de manechin, balerină și atletism de performanță sunt asociate cu un risc crescut al tulburărilor de comportament alimentar.
Pe de altă parte, și factorii familiali sunt importanți. Mediul familial poate pune un accent puternic pe aspect, dietă, controlul greutății, dar și pe niveluri ridicate de critică ce pot contribui la dezvoltarea tulburărilor de alimentație. Experiențele traumatice, cum ar fi: abuzul în copilărie, bullying-ul sau presiunea colegilor, dorința de integrare sau de a fi acceptat de un anumit grup social pot contribui la dezvoltarea anorexiei. Aceasta este o modalitate de a recâștiga un sentiment de control sau de a face față impactului emoțional al acestor evenimente. Ca factori neurologici și hormonali care pot juca un rol în dezvoltarea tulburărilor de alimentație, se consideră că dereglarea neurotransmițătorilor creierului (serotonina, de exemplu) poate fi implicată în dezvoltarea anorexiei.
„Tinerii sunt deosebit de vulnerabili la presiunile societății și la idealurile cu privire la imaginea corpului”
Media10: Sunt foarte mulți tineri care ajung în stadiul de anorexie. De ce se întâmplă asta?
Dr. Livia Strunoiu: Adolescența este o perioadă de formare a identității, iar stima de sine poate fi strâns legată de imaginea corpului în această perioadă. Tinerii, în special adolescenții, sunt deosebit de vulnerabili la presiunile societății și la idealurile cu privire la imaginea corpului. Prezentarea persoanelor slabe ca standard de frumusețe în media și platformele sociale duc la nemulțumirea legată de propriul corp și la dorința de a atinge standarde nerealiste. Din păcate, în cazul adolescentelor, social media este cel mai important punct de reper al valorilor socioculturale.
Media10: Care sunt semnele și simptomele ce ar trebui să ne atragă atenția în cazul persoanelor care suferă de anorexie nervoasă?
Dr. Livia Strunoiu: Anorexia nervoasă prezintă două subtipuri: unul restrictiv în care tabloul clinic este dominat de dietă, post și activități fizice excesive, iar celălalt subtip este prin alimentație compulsivă sau purgare în care scăderea ponderală se realizează prin autoinducerea vomei, folosirea în mod abuziv a laxativelor și diureticelor. De obicei, aceste comportamente sunt ascunse. Pacienții cu anorexie au un aport caloric foarte scăzut, consumă alimentele cu mâna, fără să folosească tacâmuri, își porționează mâncarea în bucăță mici și încep să mănânce foarte încet. De obicei, familia semnalează și izolarea tinerei, care alege să petreacă din ce în ce mai mult timp singură în camera sa, îndepărtându-se de prieteni și colegi.
Pacienții cu anorexie prezintă complicații cardiace, endocrinologice și scheletale
Media10: Ce schimbări suferă atât corpul, cât și mintea pacienților care suferă de această afețiune?
Dr. Livia Strunoiu: În ambele subtipuri clinice ale anorexiei, cea mai evidentă schimbare fizică este pierderea semnificativă în greutate. Pacienții nu pierd doar țesut adipos, ci și țesut muscular, osos și chiar cerebral în stadiile avansate. Odată cu aceste pierderi au loc și alte modificări la nivelul organismului. Peste 80% dintre pacientele cu tulburare de comportament alimentar prezintă complicații cardiace cu hipotensiune și aritmii cu potențial letal, complicații endocrinologice cu dereglări ale ciclului menstrual și ale hormonilor tiroidieni, complicații schelatele cu scăderea densității osoase ce predispun la fracturi și osteoporoză, precum și anemie, reducerea fertilității.Aceste modificări pot varia ca severitate în funcție de stadiul bolii și de starea generală de sănătate premorbidă a individului.
Ca și schimbare mentală în anorexie, imaginea corporală a individului este distorsionată. Imaginea propriul corp este asociată cu o frică irațională de creștere în greutate în care câmpul gândirii este centrat pe idei obsesive despre alimente, diete și calorii. Această preocupare privește mâncatul în public, senzația de ineficiență, gândire inflexibilă și spontaneitate socială redusă. Din nefericire, multe persoane cu anorexie neagă severitatea stării lor și se opun inițierii unui tratament, fapt ce poate constitui o barieră în calea recuperării.
„Pacienții pot prezenta: anemie, niveluri scăzute de estrogen la femei și testosteron la bărbați, modificări EKG nespecifice”
Media10: Cum se pune diagnosticul de anorexie nervoasă? De ce teste și investigații este nevoie?
Dr. Livia Strunoiu: Anorexia nervoasă este diagnosticată, în principal, pe baza evaluării psihiatrice clinice conform criteriilor de diagnostic DSM-5, istoricului medical și examinării fizice. Indicele de masă corporală ne ajută atât în dignosticarea afecțiunii, cât și în stabilirea gradului de severitate. Putem porni de la un IMC de 17 în anorexia ușoară și până la un IMC<15 în anorexia extremă. Ca și markeri de diagnostic, pacienții pot prezenta: anemie, niveluri scăzute de estrogen la femei și testosteron la bărbați, modificări EKG nespecifice.
Media10: În ce constă tratamentul anorexiei?
Dr. Livia Strunoiu: Tratamentul anorexiei nervoase este unul multidisciplinar. Acesta vizează, în principal, restabilirea greutății corporale normale și corectarea dezechilbrelor electrolitice. În funcție de severitatea simptomelor, se poate impune chiar spitalizare. La noi în țară, puține cazuri ajung în spitalele de psihiatrie. Cei mai mulți dintre pacienți se adresează la cabinete particulare. Pe lângă tratamentul medical, abordările pishoterapeutice au un rol foarte important. Acestea oferă pacienților unelte în gestionarea gândurilor distorsionate depre alimentație, greutate și imagine de sine, ajutându-i să dezvolte strategii de adaptare mai sănătoase.
„Tratamentul de succes pentru anorexia nervoasă implică o combinație de terapii psihologice, management medical și suport nutrițional”
Media10: Cum ne poate ajuta psihiatrul? Pe lângă medicație este nevoie și de alte terapii?
Dr. Livia Strunoiu: Psihiatrul joacă un rol crucial în tratamentul anorexiei nervoase. El oferă evaluarea, diagnosticarea și managementul terapeutic. Psihiatrii sunt instruiți să evalueze sănătatea mintală a unui individ, inclusiv gândurile, emoțiile, comportamentele și orice afecțiuni psihiatrice subiacente care ar putea contribui la apariția anorexiei. Trebuie să reținem că, nu în puține cazuri, tulburarea depresivă sau tulburarea obsesiv-compulsivă poate însoți anorexia, agravand-o și crescând astfel riscul de suicid. În cele din urmă, tratamentul de succes pentru anorexia nervoasă implică o combinație de terapii psihologice, management medical și suport nutrițional.
Media10: Anorexia nervoasă se poate vindeca? Pacienții pot ajunge să mănânce normal, să aibă o greutate normală?
Dr. Livia Strunoiu: Recuperarea din anorexia nervoasă este posibilă, iar mulți indivizi sunt capabili să obțină o îmbunătățire semnificativă a bunăstării lor fizice și psihologice cu un tratament și sprijin adecvat. Călătoria către vindecare este, de obicei, cu suișuri și coborâșuri. Menținerea unei relații sănătoase cu alimentele, greutatea și imaginea corporală necesită efort și vigilență continuă.
„Familia și prietenii pot juca un rol vital în oferirea de sprijin emoțional, înțelegere, încurajare”
Media10: Pe lângă tratament, pacienții care suferă de această afecțiune au nevoie și de sprijin moral. Cât de important este suportul familiei, al prietenilor în procesul de vindecare?
Dr. Livia Strunoiu: Sprijinul familiei și al prietenilor este important în procesul de vindecare al persoanelor cu anorexie nervoasă. Anorexia este o tulburare complexă și provocatoare care îl afectează atât pe individ, cât și pe cei dragi. Familia și prietenii pot juca un rol vital în oferirea de sprijin emoțional, înțelegere, încurajare. Ei pot ajuta la crearea unui mediu propice pentru recuperare.
Media10: Ce complicații pot să apară daca nu cerem ajutor?
Dr. Livia Strunoiu: Dacă o persoană cu anorexie nervoasă nu caută ajutor sau nu primește un tratament adecvat, pot apărea o serie de complicații fizice, psihologice și sociale grave. Anorexia este o tulburare care pune viața în pericol, iar amânarea sau evitarea tratamentului poate duce la consecințe nefaste. Moartea poate surveni din cauza complicațiilor date de boală sau prin suicid.
