Limfedemul este o afecțiune întâlnită mai ales la femeile care au avut cancer de sân. Umflarea membrului afectat este principalul semnal de alarmă, iar pacientele trebuie să se prezinte cât mai repede la un specialist. Drenajul limfatic, terapia decongestivă, kinetoterapia sunt cele mai eficiente metode prin care putem ameliora și controla simptomele limfedemului, însă, din păcate, nu este o afecțiune care să se poată vindeca. De ce apare limfedemul? Cum îl recunoaștem și cum trebuie să acționăm? Ce terapii ajută în ameliorarea simptomelor? Ce complicații pot să apară dacă nu ne adresăm unui specialist? Ne spune Alexandra Țacu, fizioterapeut la Kineto-Plus.
Media10: Ce este limfedemul și pe ce zone ale corpului apare, de obicei?
Alexandra Țacu: Limfedemul reprezintă o afecțiune a sistemului limfatic care rezultă în urma unei anomalii genetice în care lipsește o parte din sistemul limfatic (stație ganglionară, vase limfatice) sau în urma evidării ganglionare în cazurile oncologice. Acestea determină acumularea de limfă în exces și produc umflarea membrului apropiat problemei limfatice. Zonele unde apare frecvent sunt membrele superioare și inferioare.
Lifedemul și cancerul de sân
Media10: Multe femei dezvoltă limfedem după ce au învins cancerul de sân. De ce se întâmplă asta? Care este legătura?
Alexandra Țacu: Ganglionii limfatici (filtrul sistemului limfatic) pot conține celule canceroase, în cazul în care cancerul este un grad mai avansat. În acest caz, medicii recurg la evidarea completă a ganglionilor din axilă. Limfedemul poate apărea pe membrul superior drept/stâng, în funcție de sânul afectat. Practic, segmentul respectiv nu mai are filtru, iar limfa rămâne în interstițiu și produce umflarea membrului. Astfel, nu mai are cum să treacă mai departe în circulația limfatică.
Media10: Care sunt principalele cauze ce duc la apariția limfedemului?
Alexandra Țacu: Principalele cauze care duc la apariția limfedemului sunt anomalii ale sistemului limfatic, precum: lipsa din naștere a unor ganglioni limfatici, lipsa unor vase principale ale sistemului sau evidarea ganglionară (scoaterea) în cazurile oncologice.
„Ar trebui să mergem la specialist în momentul în care vedem că segmentul începe să se umfle”
Media10: Cum recunoaștem limfedemul? Când ar trebui să ne îngrijorăm și să mergem la specialist?
Alexandra Țacu: În momentul în care limfedemul începe să se instaleze, vom vedea că segmentul se umflă în anumite momente. În repaus, când stăm cu segmentul în poziție antideclivă sau peste noapte, acesta revine la forma inițială. Pe parcursul zilei, membrul se va simți mai greu, vom simți o presiune, o ușoară redoare articulară. Acesta este primul stadiu al limfedemului. După aceea, în stadiile 2, 3 și 4 vom vedea diferențe în circumferință ale segmentelor, care nu vor ceda în poziție antideclivă. Vor apărea zone de fibroze (zone mai tari unde proteina din limfă se acumulează în exces), la apăsare va rămâne godeu (n.r. urmă pe care o lasă presiunea degetului pe un tegument cutanat), iar redoarea articulară va fi mai accentuată.
În cazurile oncologice, ar fi de preferat ca imediat după extirparea ganglionară să se meargă la specialist și acesta să învețe pacientul să se automanagerieze acasă (autodrenaj, să afle indicațiile și contraindicațiile, exercițiile care ajută la o drenare mai bună). Ar trebui să mergem la specialist în momentul în care vedem că segmentul începe să se umfle.
Tipuri de limfedem
Media10: Există limfedem primar și limfedem secundar. Care este diferența dintre ele?
Alexandra Țacu: Limfedemul primar reprezintă o anomalie genetică sau o blocare a sistemului limfatic și se întâlnește relativ rar. Manifestările sunt asemănătoare cu cele ale limfedemului secundar: diferența între segmente, membrul mai greu și senzație de presiune, godeu, redoarea articulară. Singura diferență este că, în cazul limfedemului primar, membrul începe să se umfle din partea distală a acestuia. Există trei tipuri de limfedem primar: limfedem primar congenital, care reprezintă formarea anormală a ganglionilor limfatici în viața intrauterină; limfedemul precox, care apare între unu – 35 de ani și limfedemul cu debut tardiv, care apare după 35 de ani.
Limfedemul secundar apare în cazurile oncologice, când ganglionii limfatici au fost extirpați. După operație, nu este o anumită perioadă de timp în care să ne aștepăm să apară, dar când se declanșează, cel mai frecvent începe să se umfle din zona proximală a segmentului.
„Drenajul limfatic, terapia decongestivă împreună cu kinetoterapia reprezintă metodele prin care se tratează limfedemul”
Media10: Cum poate ajuta kinetoterapia să tratăm limfedemul?
Alexandra Țacu: Drenajul limfatic, terapia decongestivă împreună cu kinetoterapia reprezintă metodele prin care se tratează limfedemul. Pompa principală a sistemului limfatic este mușchiul. În momentul în care acesta face contracție, pune presiune pe vasul limfatic și drenează. Vasul limfatic are și el o unitate contractilă numită limfangiom care, împreună cu pompa musculară a mușchiului, drenează limfa. Exercițiile se fac adresat pentru membrul afectat pentru a ajuta această pompă să funcționeze.
Media10: Ce presupune și cum se efectuează drenajul limfatic?
Alexandra Țacu: Drenajul are rolul de a deschide stațiile ganglionare apropiate de zona afectată și de a ajuta limfa să își formeze un nou drum pentru a se stoca în ganglioni. Acesta începe întotdeauna cu deschiderea ganglionilor cervicali în zona în care limfa sănătoasă se întoarce în circulația sanguină și cu deschiderea abdominală pentru a scoate presiunea și a permite limfei să treacă către cadranele sănătoase. Tratamentul decongestiv al limfedemului constă în efectuarea unei bandajări compresie. Unitatea contractilă a sistemului limfatic o reprezintă limfangiomul și mușchiul. Bandajul compresiv face ca mușchiul, în momentul contracției, să nu mai poată realiza expansiunea, ci să pună o presiune mai mare pe vas ca să dreneze un volum mai mare de limfă. Acesta se folosește în momentul în care ne dorim să scădem segmetul în circumferință.
„Pacienții trebuie să aibă un regim alimentar hipoproteic, hipocaloric și hiposodat”
Media10: Este nevoie și de alte terapii asociate pentru a trata limfedemul?
Alexandra Țacu: Pe lângă drenajul limfatic, terapia decongestivă și kinetoterapia, pacienții trebuie să aibă un regim alimentar hipoproteic, hipocaloric și hiposodat. Este de preferat să îl conceapă cu un nutriționist. După încheierea terapiei decongestive, pacienții trebuie să poarte manson/ciorap compresiv pentru păstrarea rezultatelor. Acesta se face diferențiat pentru fiecare pacient, trebuie purtat zilnic, iar măsurătorile sunt făcute de terapeutul cu care lucrează.
„Simptomele se pot ameliora, dar afecțiunea nu se vindecă complet”
Media10: Când încep să se vadă îmbunătățiri? Putem vorbi de vindecare?
Alexandra Țacu: Din păcate, limfedemul nu este o boală care să se vindece. Simptomele se pot ameliora, dar afecțiunea nu se vindecă complet. În momentul de față, există operații de transfer de ganglioni, anastomoza veno-limaftică sau liposupție. Chiar și după aceste intervenții trebuie continuat drenajul manual și purtate mijloacele compresive pentru a putea menține rezultatele obținute în urma operației. În ceea ce privește tratamentul, în cazul în care pacientul are un limfedem stadiu 0-1, se recomandă să vină săptămânal pentru drenaj limfatic manual. Se aplică lymhtaping, pacienta va purta manson/ciorap compresiv pe timpul zilei, iar în paralel, după ce a învățat cu terapeutul, își va face zilnic acasă autodrenaj.
În cazul în care s-au instalat stadiile mai avansate, se recomandă minim 10 ședințe legate (în funcție de stadiu) în care se efectuează drenaj limfatic manual și terapie decongestivă. În perioada de menținere, pacienta trebuie să poarte mijloacele compresive zilnic, să își efectueze zilnic autodrenajul, să facă execițiile de kinetoterapie și să vină săptămânal/la două săptămâni pentru drenajul limfatic.
Cum trebuie să arate stilul de viață și alimentația pacientei
Media10: Ce recomandări le faceți pacientelor în ceea ce privește îngrijirea de acasă? Cât de important este stilul de viață al pacientei, alimentația?
Alexandra Țacu: Cea mai importantă recoamandare este ca în activitățile de zi cu zi să aibă grijă să nu se înțepe, să se taie sau să se ardă pe segmentul respectiv. Limfa este bogată în reziduri și se poate infecta foarte ușor. Cea mai întâlnită infecție o reprezintă erizipelul, o infecție a țesutului subcutanat superficial cauzată de streptococi hemolitici din grupa A și mai rar de streptococul aureus ce prinde vasele limfatice. Se declanșează la aproximativ o săptămână de la contactul cu bacteria și se manifestă prin: frisoane, febră, migrene, stare de rău generală, piele roșie, vezicule, iar leziunea devine dureroasă și fierbinte. Rana are un aspect palid în centru și este roșiatică pe margini. Se pot declanșa și flebita, celulita infecțioasă, limfalgita.
În cazul în care vedem că încep să apară simptomele uneia dinte aceste infecții, trebuie să mergem urgent la medicul infecționist pentru a începe cât mai repede tratamentul. De asemenea, trebuie evitate: sauna, băile termale, apa fierbinte și, în general, orice face vasoldilatație deorece măresc volumul de limfă. În cazul alimentației, le recomand să mănânce hipoproteic deoarece limfa este bogată în proteine, hipocaloric, hiposodat pentru că sarea în exces mărește cantitatea de limfă. În plus, e indicat să consume cât mai multe lichide și să își hidrateze pielea cu o cremă, de preferat cât mai naturală. Trebuie să evite să poarte bluze, pantaloni, șosete strâmte deoarece își va obstucționa circulația.
Dacă nu ținem sub control limfedemul, pot să apară complicații grave
Media10: Ce complicații pot apărea dacă nu ne prezentăm la timp la specialist și nu luăm măsuri din timp?
Alexandra Țacu: În cazul în care nu se începe tratamentul și nu se ia nicio măsură, poate să se instaleze ultimul stadiu al limfedemului, adică elefantiazisul. Acesta reprezintă deformarea masivă a segmentului, cu risc foarte mare de infecții și se poate ajunge până la imobilitate de mișcare.
Media10: Putem face ceva să prevenim apariția limfedemului?
Alexandra Țacu: Da, dar nu îl putem preveni în totalitate. Ceea ce putem face este să ne automanageriem acasă prin autodrenaj, exerciții, să respectăm regimul alimentar și să facem lucruri care să nu determine vasodilatație.
