Acneea este o afecțiune dermatologică cu care se confruntă în general adolescenții, dar care poate să apară și la vârsta adultă. Acneea se produce când foliculii piloși (de păr) se umplu de uleiuri și celule cutanate moarte. Glandele care produc grăsime (glande sebacee) sunt stimulate de hormonii masculini produși de glandele suprarenale, atât la bărbați, cât și la femei. Este o afecțiune care duce la izolare, depresie, anxietate și care determină pacienții să încerce tot felul de tratamente, găsite la întâmplare pe internet. De ce apare acneea? Ce rol joacă factorul genetic, dar cel hormonal? Ce soluții de tratament există? Aflăm de la Marcela Jifcu, medic primar in specialitatea dermato-venerologie, la Centrul Medical Mogoș Med.
Media 10: Ce este acneea?
Dr. Marcela Jifcu: Acneea este o dermatoză cronică inflamatorie, multifactorială, afișantă și dispozițională a tuturor vârstelor, având un determinism genetic în dominanță și fiind în mod egal distribuită la ambele sexe.
De ce apare acneea
Media 10: Care sunt factorii care declanşează, întrețin și agravează acneea?
Dr. Marcela Jifcu: Predispoziția genetică este relevată de incidența crescută în cazul populației de tip caucazian (blond-roșcată) a grupului sanguin A(II) și la indo-asiaticii grupului sanguin B(III). Deși sistemul nervos nu este implicat în mod direct, totuși sunt studii clinice care arată faptul că serotonina poate fi parțial responsabilă în această dermatoză, mai ales la tineri în perioada de maturare a proceselor psiho-emoționale. Practica medicală a demonstrat, mai ales în cazul acneei juvenile (sau vulgară) indiferent de sex, faptul că adolescenții cu ușor virilism sunt preocupați doar de oglindă, alții au un teren emoțional anxios, obsesiv, chiar compulsiv. Distoniile neuro-vegetative sunt frecvente la acneici indiferent de vârstă, întreținând și/sau agravând episoadele eruptive. Șocurile emoționale, surmenajul fizic și intelectual predispun la congestie facială, ca și tulburările hormonale și/sau dispepsiile gastro-intestinale (gastrita, parazitismul intestinal cu absorbție deficitară a nutrienților, vitaminelor tip B2 și B6, etc.). Factorul infecțios și parazitar. Procesele inflamatorii din acnee sunt în relații cu bacterii lipofile (afinitate pentru grăsimi): Stafilococus epidermitis, Corynebacterium acnes, Propyonilbacterium acnes. Aceste bacterii, aparent inofensive, inițiază procesul inflamator din acnee și produc leziunile primare, așa-numitele „comedoame” (puncte negre și albe). Pe de altă parte, acarianul saprofit al pielii, Demodex folliculorum, poate deveni patogen în anumite condiții (ex. carențe vitaminice, iritații medicamentoase locale, etc.) favorizând înroșirea difuză a pielii cu descuamația fină a epidermului.
Alimentația și acneea
Media 10: Legătura dintre alimentație și acnee a fost, de-a lungul timpului, una controversată dar cercetările recente arată că dieta poate să joace un rol important în dezvoltarea acneei. Ce rol are alimentația în acnee?
Dr. Marcela Jifcu: Consumul exagerat de alimente proinflamatorii precum dulciurile (mai ales ciocolata, sucurile din comerț, fructele excesiv de dulci), hidrocarbonatele (produsele de panificație și patiserie, pastele, orezul), laptele și produsele lactate, cartofii (preparați în grăsimi), dar și alimentele procesate și grase, preparatele tip fast-food, alcoolul și tutunul. Toate acestea favorizează și întrețin acneea indiferent de forma ei clinică. De asemenea, gastritele sero-pozitive (cu prezența parazitului Helicobacter pylori), constipația sau colitele cronice de fermentație sunt adesea prezente la persoanele cu acnee.
„Se știe faptul că 90% dintre tineri și 25% dintre adulți au pielea grasă”
Media 10: Cei mai mulți dintre adolescenți vor avea, la un moment dat, coșuri pe față sau pe corp, însă acneea poate avea diverse forme: unii adolescenți au doar câteva coșuri mici, care dispar repede, pe când alții dezvoltă o formă mai severă de acnee, care persistă și este însoțită de coșuri vizibile, afectându-le stima de sine. Este acneea o afecțiune a tinerilor aflați la pubertate?
Dr. Marcela Jifcu: Așa cum am precizat în definiție, acnee este o dermatoză a tuturor vârstelor. Chiar și nou-născuții se pot confrunta cu o formă ușoară de acnee care este autolimitată (Acneea neonatală sau pustuloza cefalică) care apare în jurul vârstei de 2-3 săptămâni și se rezolvă spontan în următoarele 2-3 luni. Ea se manifestă prin mici proeminențe roz-roșiatice grupate la nivelul obrajilor, piramidei nazale și gâtului. Acneea infantilă este o variantă mai rară, în care persistă leziuni inflamatorii și comedoame (puncte negre și albe) la băieții cu vârsta cuprinsă între 3 și 6 luni. Acestea dispar în jurul vârstei de 1-3 ani, vindecându-se cu cicatrici reziduale. Acneea copilului de vârstă mijlocie (6-12 ani) este o formă neobișnuită și ridică suspiciunea prezenței unor tumori ale glandelor suprarenale sau ale gonadelor. Acneea polimorfă juvenilă (sau vulgară) este cea mai frecventă formă clinică de acnee și are o expresie metabolico-hormonală. Ea apare în jurul vârstei de 10-13 ani la ambele sexe, evoluează cu perioade de ameliorări și intensificări ale erupției, în funcție de anumite circumstanțe: ciclu menstrual, greșeli alimentare, tensiuni psihice, tulburări digestive, etc. În cazurile obișnuite, acneea se atenuează în jurul vârstei de 22-25 de ani, dar nu dispare complet. Se știe faptul că 90% dintre tineri și 25% dintre adulți au pielea grasă (aspect lucios, uleios) fiind în legătură directă cu o perturbație a raportului de androgeni/estrogeni. Hipersecreția de hormoni androgeni (masculinizanți) produși de corticosuprarenală sau de ovar (sindromul ovarului polichistic, pubertatea precoce) poate fi unul din semnele virilizării, dar și al secreției excesive de sebum (substanță uleioasă, ușor ceroasă) la nivelul “T-ului” feței (frunte, bărbie, șanțurile nazo-geniene, pomeți), umeri, regiunea toracelui, dar și a pielii păroase a capului (dermatita seboreică). Excesul de sebum pe suprafața pielii este adesea asociat cu o producție sudorală crescută mai ales axilară, palmară, palmo-plantară, sau chiar difuză. Acneea femeii mature (acneea cu debut tardiv) poate să apară la 5% dintre tinerele cu vârsta cuprinsă între 25 și 35 de ani, dar care nu au avut acnee în adolescență și afectează pielea bărbiei și maxilarului. Alte forme de acnee mai des întâlnite în practica medicală sunt: profesionale (la persoanele care lucrează cu lubrefianți, hidrocarburi aromatice, produse petroliere, ierbicide și insecticide), medicamentoase (steroizii anabolizanți folosiți pentru creșterea masei musculare, contraceptivele orale, corticosteroizii sistemici, antidepresivele, anticonvulsivantele, medicamentele care conțin iod, tuberculostaticele, anumite antibiotice, vitamina A, vitamine grup B, etc.). Anumite produse cosmetice și/produse de igienă abrazive pot agrava acneea la persoanele cu teren alergic. Din nefericire, nu se poate garanta pentru nici un produs cosmetic și/ de igienă individuală că este lipsit de posibile efecte comedogenice.
Media 10: În cazul celei mai des întâlnite forme de acnee, forma juvenilă, se pot identifica mai multe tipuri?
Dr. Marcela Jifcu: Desigur, în funcție de aspectul leziunilor și de severitatea lor, există mai multe forme clinice și grade de severitate ale acneei juvenile: acneea comedoniană (gradul I) fără reacții inflamatorii, doar cu prezența unor mici chisturi (punctele albe și negre), acneea papuloasă (gradul II) cu prezența unor reacțiilor inflamatorii sub forma unor mici proeminențe roz-roșiatice ușor pruriginoase și/sau dureroase, așa-numitele „coșuri” (fig. 1). După 4-5 zile de la apariția lor, „coșurile” pot colecta puroi în vârful lor, acneea pustuloasă sau gradul III (fig. 2). Alte leziuni pot fi mai severe, sub formă de noduli sau chiar furunculi, acneea nodulară și cicatricială sau gradul IV (fig. 3), având un marcat potențial de vindecare cu cicatrici deprimate (acneea necrotică sau atrofică). Uneori leziunile cicatriciale capătă un aspect exofitic, hipertrofic (acneea cheloidiană sau hipertrofică) (fig. 4).
Tratamentul acneei. Ce trebuie să știi
Media 10: Identificarea tipului de acnee este cheia pentru un tratament de succes?
Dr. Marcela Jifcu: Nu, numai. Tratamentul este individualizat, etapizat și multidisciplinar în care dermatologului îi revine rolul principal, dar în echipă cu farmacistul, cosmetologul și colegii care se ocupă de celelalte afecțiuni, dacă acestea există. Practica a demonstrat că nu trebuie neglijată complianța pacientului și nici flexibilitatea medicului curant. Regimul igienico-dietetic (evitarea consumului de alimente proinflamatorii, hidratarea corectă, evitarea fumatului și consumului de alcool) ajută la o evoluție favorabilă, uneori chiar la vindecarea puseului de acnee în peste 60% -70% dintre cazuri. Un rol important îl are igiena locală, indicată de medic, fără exces de produse cosmetice, mai ales comedogenice: cremele, unguentele sau balsamurile grase, unele produse de make-up, săpunurile prea acide sau degresantele excesive, fondul de ten, pudra, blush-ul, etc. În formele ușoare și medii (stadiile I și II) este suficient tratamentul local dermatocosmetic, dar în formele chistice și conglobate terapia este combinată: locală și sistemică cu derivați de vitamina A acidă, adesea asociată cu antibioterapie. Acidul retinoic poate fi utilizat local sub formă de gel, soluție sau cremă seara (este fototoxic), fără o toaletă prealabilă. În formele hormonodependente diagnosticate la adolescente aplicațiile de Spironolactonă sub formă de cremă 3%, timp de câteva luni, duc la ameliorări importante. Administrarea pe cale orală a Spironolactonei are efect antiandrogenic la nivelul foliculului pilosebaceu, determinând vindecarea acneei hormonodependente, dar și reducerea pilozității cu apox. 70% după câteva luni de tratament. Alte tratamente sunt: ozonoterapia cu efecte spectaculoase, extracția comedoamelor, incizarea chisturilor cu electrocauterul, microdermabraziunea pe cicatricile deprimate, peelingurile chimice cu acid glicolic și salicilic, terapia fotodinamică. Toate acestea se efectuează în cabinetul medicului dermatolog, nu în saloanele de cosmetică.
