Medicii reumatologi întâlnesc frecvent la cabinet osteofitele sau „ciocurile” osoase, așa cum sunt cunoscute de pacienți. Acestea de dezvoltă la nivelul articulațiilor coloanei vertebrale, genunchilor, șoldurilor, umerilor, mâinilor. Uneori, pacienții pot prezenta dureri, alteori sunt diagnosticate îmtâmplător. Tratamentul nu este cu scop curativ, ci doar pentru a ameliora simptomele și a încetini evoluția acestora. Dr. Cristina Ene, medic specialist reumatolog și doctor în științe medicale, ne vorbește despre cauzele apariției osteofitelor, metodele de diagnotic și tratament, dar și despre alimentația pacientului cu această afecțiune.
Media10: Ce sunt osteofitele sau, așa cum le știu pacienții, „ciocurile” osoase?
Dr. Cristina Ene: Osteofitele (în termeni medicali) sau „ciocurile” osoase (în termeni populari) sunt niște producții osoase întâlnite la nivelul articulațiilor utilizate cel mai frecvent. Ele sunt un prim semn al degenerării articulare sau așa-numitelor artroze de care nimeni nu scapă. Osteofitele apar ca un mecanism de compensare, de apărare a organismului. Practic, el încearcă să crească suprafața articulară acolo unde este suprasolicitat. De asta le spun mereu pacienților să facă mai puțin efort. Când presiunea pe articulația respectivă este prea mare, organismul crește suprafața articulară, adică acele producții osoase. Inițial, acestea sunt mici, dar cresc în funcție de ce mâncăm și ce moștenim.
„Ciocurile” osoase apar pe articulațiile utilizate cel mai des: coloană, genunchi, șolduri, umeri, mâini
Media10: De la ce vârstă apar, de obicei? Ce zone sunt afectate?
Dr. Cristina Ene: De obicei, osteofitele au o prevalență destul de mare după 45-50 de ani, din decada a cincea de viață. Totuși, nu este exclus faptul că pot să apară și la vârste mai tinere. Acest lucru depinde de cât de mult suprasolicităm articulațiile respective. În general, „ciocurile” osoase sunt întâlnite la nivelul coloanei vertebrale (în special cervicale și lombare), la nivelul genunchilor, șoldurilor, umerilor, dar și articulațiilor mici ale mâinilor. În principiu, pe articulațiile folosite cel mai des.
Cu toate acestea, trebuie menționat că mai sunt și „ciocurile” regăsite la nivelul călcâielor sau pintenii calcaneeni, în termeni populari. Sunt niște producții osoase care apar la nivelul călcâiului din cauza suprasolicitării tendoanelor din acea zonă. Inclusiv purtatul de încălțăminte necorespunzătoare poate duce la apariția acestora.
Când apar simptomele și ce simt pacienții?
Media10: Ce manifestări are pacientul cu osteofite? Când apar durerile?
Dr. Cristina Ene: Dscoperirea osteofitelor se face foarte ușor, printr-un examen radiologic. Observăm acele producții osoase care, în timp, pot varia. Cele mici nu creează probleme, de obicei, și sunt descoperite incidental. În schimb, „ciocurile” osoase de la nivelul coloanei cervicale sau lombare pot pune cu adevărat probleme în sensul că, prin creșterea lor, obstruează canalul prin care trec rădăcinile nervoase. Când ies de la nivelul măduvei spinării, trec în zona respectivă, unde se află aceste producții osoase care, odată cu creșterea lor, pot irita sau chiar face compresie pe rădăcina nervoasă. Câteodată, acestea sunt însoțite de amorțeli, de parestezii sau furnicături, cum le numesc pacienții.
„Principala cauză este dată se suprasolicitarea articulației respective”
Media10: Care sunt cauzele apariției „ciocurilor” osoase?
Dr. Cristina Ene: Principala cauză este dată se suprasolicitarea articulației respective. Pe lângă asta, mai sunt câteva patologii în care le întâlnim din cauza unui dezechilibru al producției de microcristale în organism și eliminarea acestora. De exemplu, în condrocalcinoză (n.r. afecţiune articulară care se manifestă prin depunerea pirofosfatului de calciu) pot exista genul acesta de producții la nivel articular. Ele se găsesc și intraarticular, dar și la periferia articulației.
De asemenea, „ciocurile” osoase mai pot apărea și din cauza unui determinism genetic, mai ales pe linie maternă. Mai exact, dacă mama are degete „mai urâte”, cu deformări, artrozice, șansele ca fiica să moștenească această patologie sunt foarte mari. Cu toții vom avea artroză, la un moment dat, dar caracterul acesta mai deformant tinde să se moștenească și să apară chiar mai devreme.
Media10: Cum se pot diagnostica „ciocurile” osoase?
Dr. Cristina Ene: În primul rând, diagnosticarea se face clinic. În momentul în care palpăm un genunchi, le putem simți foarte ușor, în funcție de cât de avansată este boala. În al doilea rând, avem examenul radiologic, care este cea mai simplă și cea mai la îndemână metodă pentru depistarea afecțiunii. Osteofitele pot fi observate inclusiv la ecografie musculoscheletală, CT sau RMN. Majoritatea osteofitelor le vedem radiologic atunci când pacientul se prezintă pentru o problemă medicală. Cele pe care le vedem cu ochiul liber sunt, în mod cert, dureroase.
Evoluția „ciocurilor” osoase poate fi de numai câteva luni
Media10: Cât de repede evoluează osteofitele?
Dr. Cristina Ene: Evoluția acestora depinde de mai mulți factori. În primul rând, depinde cât de mult folosim articulațiile respective. În al doilea rând, avem acel dezechilibru despre care am amintit anterior, între eliminarea de săruri, de microcristale și producția lor. Pacienții cu afecțiuni endocrinologice, în care eliminarea anumitor substanțe din organism este deficitară, vor avea șanse mai mari de a depune mai mult și mai repede. Prin urmare, creșterea lor este mai rapidă, vorbim de câteva luni (două-patru luni) din momentul debutului până când devin simptomatice. Mai sunt și cazuri în care pacienții prezintă osteofite care nu provoacă simptome, nu le simt și, prin urmare, nu le băgă în seamă.
Tratamentul vizează ameliorarea simptomelor și încetinirea ratei de creștere a osteofitelor
Media10: Care sunt opțiunile de tratament pentru pacienții care prezintă această afecțiune?
Dr. Cristina Ene: Tratamentul este, în principiu, simptomatic. Trebuie menționat că osteofitele, odată ce s-au format, nu dispar. Prin urmare, putem doar să ameliorăm simptomatologia cauzată de ele și să încetinim rata de creștere cu tratament. În primul rând, administrăm antialgice, medicamente pentru durere, iar dacă osteofitele exercită un efect inflamator pe structurilor din jur, putem administra și medicamente antiinflamatoare. În cazul în care vorbim de compresii sau iritații ale fibrei nervoase, putem să dăm suplimente pe bază de vitamine (B1, B6).
În al doilea rând, putem administra pacienților, în anumite situații, medicamente care se folosesc și în gută, cum este colchicina. Ea acționează pe majoritatea tipurilor de săruri depuse intraarticular sau la periferia articulației. În al treilea rând, sfătuim pacienții să elimine anumite vicii sau obișnuințe care le pot suprasolicita articulația: alimentația nesănătoasă, anumite hobby-uri, pozițiile vicioase. De asemenea, dacă uzura articulațiilor este mare, putem ajuta la contracararea acestui fenomen prin administrarea de suplimente care să ajute în producția de colagen sau chiar administrarea intraarticulară de substanțe vâscoelastice sau, cum le știu pacienții, infiltrații cu acid hialuronic.
Terapia cu unde de șoc pentru „ciocurile” osoase
Media10: În ce situații poate fi nevoie de intervenție chirurgicală?
Dr. Cristina Ene: Partea de chirurgie este lăsată în cazurile avansate, care au consecințe destul de urâte, cum este la nivelul coloanei lombare, prin stenoză de canal neural sau la nivelul coloanei cervicale. Totuși, mai există o metodă de tratament care ține de partea de recuperare medicală și fizioterapie. Se numește terapia cu unde de șoc. Mecanismul este destul de simplu și bazal: un dispozitiv care lovește osteofitul și, în același timp, transmite ultrasunete ce reacționează astfel încât să îl dezechilibreze chimic și să îl spargă în bucăți mai mici. Aceasta poate fi o metodă de tratament, dar nu trebuie să ne așteptăm ca brusc, după câteva ședințe, să dispară.
Media10: Sunt necesare schimbări în alimentație pentru pacienții cu „ciocuri” osoase?
Dr. Cristina Ene: Pacientul care suferă de această afecțiune trebuie să evite: zaharurile (dulciurile), carbohidrații, fast-food-ul, mâncarea procesată, grăsimile nesaturate, alcoolul, mâncarea sărată. Când ne alimentăm cu ele, se produce o cantitate foarte mare de radicali liberi care împiedică eliminarea acelor săruri din organism și duc la accentuarea producțiilor osoase.
„Pacienții nu trebuie să consume o cantitate mare de antiinflamatoare, mai ales dacă se știu cu afecțiuni gastrice sau cardiologice”
Media10: Ce sfaturi le dați pacienților pentru a ameliora durerile de acasă, până să ajungă să medic?
Dr. Cristina Ene: Pacienții nu trebuie să consume o cantitate mare de antiinflamatoare, mai ales dacă se știu cu afecțiuni gastrice sau cardiologice. Acestea pot ameliora durerea, dar vor face mai mult rău pe partea cealaltă. Cel mai bine este să își administreze un antialgic, iar mai apoi să meargă la medic pentru a fi diagnosticat corect. Acasă, pacientul nu va ști dacă ceea ce îl doare este de la un osteofit sau nu. Pot fi foarte multe boli autoimune, inclusiv reumatologice, care pot să întârzie diagnosticul dacă nu ne prezentăm la medic. Tratamentul trebuie inițiat precoce astfel încât rezultatele să fie cât mai rapide și cât mai bune.
