Infecțiile virale sunt extrem de frecvente, în special la schimbarea anotimpului. Copiii sunt mult mai predispuși acestora din cauza sistemului imunitar slab dezvoltat. Care sunt cele mai întâlnite infecții virale la copii? Ce simptome pot să apară? Ce trebuie să facă părinții când copilul este bolnav? Cum tratăm infecțiile virale? Aflăm răspunsurile la aceste întrebări de la dr. Ramona Nedelcuță, medic primar pediatru la Spitalul Clinic Municipal „Filantropia” din Craiova, într-un interviu acordat Media10.
Media10: Ce sunt infecțiile virale respiratorii?
Dr. Ramona Nedelcuță: Infecțiile virale respiratorii înseamnă, grosso modo, colonizarea arborelui respirator sub influența impactului viral. Ulterior, acestea dau anumite afecțiuni copiilor. Afecțiunile sunt caracteristice tuturor vârstelor, dar copiii fac mult mai frecvent infecții virale decât adulții din cauza imunității deficitare și a intrării în colectivitate.
Cele mai comune infecții virale respiratorii la copii
Media10: Pe lângă răceală, ce alte infecții respiratorii sunt frecvent întâlnite la copii?
Dr. Ramona Nedelcuță: Acum, în ultima perioadă, este comună răceala, dar au circulat niște virusuri care au creat probleme. Rinovirusul, care dă această răceală banală, dar mai avem și virusul respirator sincițial, care dă niște forme severe de bronșiolită la sugari. Ulterior, aceștia necesitau internare și, de multe ori, au desaturat și au necesitat oxigenoterapie.
În ultima vreme, circulă infecții care se soldează cu boli digestive. Calea de pătrundere poate să fie aceeași, dar, ulterior, virusul se cantonează în zona lui de elecție. De exemplu, infecțiile cu rotavirus, infecțiile gripale. În ultima gardă, am avut curiozitatea să testez toți copiii care s-au prezentat la spital și 95% dintre ei aveau gripă de tip A sau B, 3% au avut Covid și restul nimic. În ultimele două luni a fost o explozie a infecțiilor virale. Personal, până anul acesta, nu am văzut atât de mulți copii cu gripă.
Un alt virus pe care l-am tot întâlnit este Epstein-Barr, care dă o afecțiune numită mononucleoză infecțioasă. De multe ori, acesta derutează pediatrii și medicii ORL. Copiii au simptomatologie asemănătoare cu cea din amigdalita pultacee: disfagii (dureri în gât), febră mare, dureri osoase și musculare, coriză, tuse, amigdale mărite cu depozite pultacee. Deseori, copiii sunt catalogați ca având amigdalite pultacee și sunt tratați cu antibiotic. Pentru că febra persistă între cinci și șapte zile, trebuie să revizuim diagnosticul care, de obicei, este unul retrospectiv. Facem niște testări speciale, se determină niște anticorpi heterofili pentru mononucleoză și avem surpriza să constatăm că era vorba de o mononucleoză, nu de o infecție bacteriană.
Manifestări specifice în funcție de vârstă
Media10: Care sunt simptomele specifice unei infecții virale la copii?
Dr. Ramona Nedelcuță: În general, părinții vin când apar semne de alarmă, care sunt un pic diferite în funcție de vârstă. La un sugar, orice poate fi considerat un semn de alarmă. Febra, de exemplu, reprezintă o urgență medicală pentru că poate declanșa o criză de convulsii. Rinoreea (secreția apoasă) apare la nivelul foselor nazale și îl împiedică pe copil să respire. Un sugar mic cu rinoree abundentă intră într-o insuficiență respiratorie. Obstrucția nazală are același efect și este rezultatul inflamației provocate, de obicei, de rinovirus. Mai avem tusea, disfonia (răgușeala), semnele de conjunctivită (copiii au ochișorii înlăcrimați), vărsăturile. Sunt niște semne care nu pot să treacă neobservate de părinți și care îi îndreaptă către medic.
La copilul mare, apar frecvent: cefaleea (durerea de cap), mialgia (durerea musculare), stare generală proastă, dureri osoase, diverse junghiuri pe care copilul le percepe în funcție de pragul durerii, rinoree (obstrucție nazală), tuse, disfonie (răgușeala), strănutul, care este deseori în cascade, disfagie (sezație de dificultate la înghițire). De asemenea, pot să existe și semne de înlănțuire în sfera digestivă: senzație de greață, inapetență (lipsa poftei de mâncare), vărsături, diaree secundară.
Dacă nu administrăm un tratament corect, apar complicații
Media10: Ce complicații pot să apară dacă nu administrăm un tratament corect?
Dr. Ramona Nedelcuță: Există mai multe feluri de complicații care pot apărea și care pot fi împărțite în subgrupe. Avem, mai întâi, complicațiile date de medicația administrată intempestiv. Un părinte neinformat, care se duce la farmacie și îi relatează acestuia niște simptome, se alege cu o medicație care poate să fie foarte subiectivă. De exemplu, sugarii primesc acasă antipiretice pentră că au febră. După câteva zile de tratament cu nurofen și panadol, părinții ajung în spital cu copilul pentru că simptomatologia s-a complicat și atunci constatăm efectele secundare ale medicației. La administrarea de ibuprofen constatăm că există niște sângerări digestive care pot să meargă până la hemoragii digestive superioare. Dacă administrăm intempestiv paracetamol, constatăm că apare hepatocitoliza, adică o hepatită toxică iatrogenă dată de o medicație anume.
O altă clasă de complicații este evoluția locală, un proces tratat incomplet. Virusurile provoacă inflamații, care sunt urmate de o hiperproducție de mucus ce începe de la nas și poate ajunge până la nivel intrapulmonar. Sugarul, care are niște căi aeriene extrem de înguste, va reacționa foarte prost. Mucusul în exces blochează căile aeriene și bebelușul intră într-o manifestare de insuficiență respiratorie mai severă care necesită supraveghere în spital.
Există, de asemenea, posibilitatea suprainfecției unor secreții, cum ar fi conjunctivita. Copilul duce mâna la ochi și se suprainfectează. Așa este și în cazul secreției nazale. O rinită banală seroasă poate să devină o rinită seromucoasă mucopurulentă și atunci vorbim deja de o suprainfecție. Copilul poate să prezinte în continuare febră, evoluția să fie nefavorabilă și să necesite tratament antibiotic (care nu era necesar anterior) sau să apară afecțiuni de însoțire (otite). La copiii cu imunitate deficitară există posibilitatea apariției la distanță și a altor afecțiuni. Există, de exemplu, o formă de diaree secundară unor afecțiuni (virale sau bacteriene).
Tratamentul infecțiilor virale este simptomatic
Media10: Cum tratăm corect infecțiile virale respiratorii la copii?
Dr. Ramona Nedelcuță: Tratamentul corect este, de obicei, simptomatic. Febra este unul din simptome și o tratăm cu antipiretice, în funcție de vârstă. Unele dintre antipiretice au și rol antiinflamator și aici vorbim de ibuprofen, care scade și febra și inflamația. Foarte important este să administrăm lichide. Hidratarea organismului determină, pe lângă ameliorarea stării de rău, și instituirea unei protecții superioare la nivelul mucoaselor. Acestea se fluidizează și sunt eliminate mult mai ușor. Vitaminoterapia este, iarăși, o metodă eficientă de ameliorare a simptomelor. Vitamina C protejează integritatea membranelor celulare și grăbește vindecarea, iar vitamina D are rol în funcționarea corectă la nivel mitocondrial.
Dezobstrucția nazală este un pas esențial. Se realizează mecanic prin aspirație când copilul este mic sau, dacă este mai mare, trebuie să îl învățăm să sufle nasul corect. În ultima vreme, dau niște rezultate foarte bune instilațiile nazale cu apă de mare hipertonă. Acestea au rol de restabilire a echilibrului hidric la nivelul mucoaselor nazale. Se administează preparate antiseptice bucale, diverse spray-uri cu rol în calmarea inflamației la nivel bucal, dar și rol secundar antiseptic. Pentru copiii mai mari, se pot da și pastile de supt. Se administează antitusive, unde avem o gamă foarte largă: de la cele pe bază de plante, care sunt formule naturale, până la antitusivele care sunt medicamente de sinteză. Acestea sunt primele trepte în ceea ce privește terapia.
„Antibioticul nu se prescrie în viroze”
Media10: Când este cazul să apelăm la antibiotice și de ce nu este bine să le administrăm oricând?
Dr. Ramona Nedelcuță: Antibioticul nu se prescrie în viroze. Majoritatea infecțiilor sunt virale și nu putem asedia un organism cu antibiotice, mai ales că pot apărea niște efecte adverse în timp: rezistența la atibiotice, posibilitatea de a dezvolta niște afecțiuni ulterioare severe care, practic, rămân fără tratament, defrișarea microbiomului, diaree severă.
Prescriem un antibiotic când avem o dovadă certă a unei infecții bacterine, care se obține după un interval de minim trei zile în care cultura se dezvoltă. Uneori, vârsta copilului nu ne permite să așteptăm trei zile. Dacă avem un sugar, de exemplu, cu simptomatologie severă, atunci nu o temporizăm. În condiții de spital, după ce obținem un minimum de analize care să ne sugereze că s-a produs o suprainfecție microbiană, putem prescrie un antibiotic.
În cabinete, există niște posibilități de departajare: testele. Acestea sunt, în ultima vreme, la îndemâna tuturor. Sunt niște teste rapide pentru anumite viroze pe care măcar le putem exclude din start: testele de gripă A și B sau testele de Covid. Dacă un astfel de test este pozitiv, chiar dacă starea copilului este proastă, se temporizează antibioticul și se urmărește copilul doar pe medicație simptomatică.
În schimb, dacă testul este negativ, dar starea copilului este proastă și se supraadaugă alte simptome: tuse productivă, pulmonară, ascultăm niște raluri bronșice ce ne sugerează evoluția către o pneumonie; febra persistă mai multe zile în șir, este febră mare de tip septic (în dinți de fierăstrău); apar secreții purulente, atunci introducem un antibiotic care se plasează, inițial, pe o treaptă inferioară de terapie: penicilină, ampicilină, moxicilină. Este o terapie step by step tocmai din cauza faptului că riscul de ajunge la antibiotice extrem de puternice, care defrișează tot, ne lasă descoperiți către alte viroze. Este un dezechilibru care poate să fie mult mai nociv decât dacă am temporiza un pic introducerea antibioterapiei.
„Un copil bolnav nu simte nevoia să mănânce, însă este important să bea multe lichide”
Media10: Care sunt cele mai mari greșeli pe care le fac părinții, de obicei, în astfel de situații?
Dr. Ramona Nedelcuță: Primul aspect este că părinții au tendința să cocoloșească copilul atunci când este bolnav, să îl țină la căldură, ceea ce este greșit. Condițiile de mediu pentru un copil bolnav trebuie să fie foarte riguros structurate. El trebuie să stea la o temperatură de maxim 22 de grade. E important să stea cât mai liber și să nu transpire pentru că acest lucru duce la deshidratare. În al doilea rând, sunt mulți părinți care consideră că un copil bolnav nu trebuie să facă baie. Este o gravă eroare să spunem că un copil bolnav nu va fi spălat până nu se face va face bine. Baia este necesară în fiecare zi.
Un alt aspect este legat de regimul alimentar, care trebuie să fie unul adecvat nevoilor copilului și nu plusului ponderal în momentul respectiv. Acesta trebuie să-și primească necesarul nutritiv fără a încerca să-l îndopăm în exces pentru că riscăm să provocăm secundar niște manifestări digestive. Un copil bolnav nu simte nevoia să mănânce, însă e important să bea multe lichide.
Vaccinul antigripal are o eficiență de peste 90%
Media10: Este recomandat vaccinul antigripal copiilor? Ce grad de protecție poate să ofere acesta?
Dr. Ramona Nedelcuță: În mod normal, vaccinarea se indică. Vaccinurile antigripale variază de la an la an și este corect să fie așa. Există niște estimări și în funcție de virusurile gripale circulante se structurează vaccinul care, de obicei, cuprinde mai multe tulpini. În mod normal, vaccinul trebuie să fie administrat la începutul epidemiei de gripă. Degeaba îl mai facem dacă copilul a avut o viroză respiratorie. De obicei, înaintea unei epidemii de gripă, există niște previziuni, niște semne care indică că urmează un val de cazuri. Dacă îl administrăm corect, atunci copilul este protejat. Gradul de eficiență al acestuia este destul de ridicat, peste 90%. În plus, avem și confortul administrării pentru că există vaccin administrat intranazal, care este o formă de vaccin ușor tolerabilă de copil.
„Nu poți să aplici același tratament la toți”
Media10: Ce recomandări și sfaturi le dați părinților?
Dr. Ramona Nedelcuță: Părinții trebuie să fie, în primul rând, informați. E ușor de zis și greu de făcut pentru că depinde și de unde îți găsești sursa de informare. Dacă părinții caută pe Google sau întreabă pe comunitățile de părinți, atunci este un dezastru general. Nu poți să aplici același tratament la toți copiii. În al doilea rând, dacă un părinte se simte nesigur, trebuie să știe că întotdeauna se poate adresa cu copilul la un specialist. Medicul îndeplinește două funcții: după anii săi de practică și gândirea medicală vastă, acesta este în măsură să pună un diagnostic și să stabilească un tratament, dar, în același timp, are și rol de psiholog. În al treilea rând și foarte important de reținut, părintele, ca să-i poată ameliora starea copilului, trebuie să cunoască niște reguli elementare de igienă și de alimentație despre care am vorbit anterior.
