Prof.univ.dr Nicu Bîzdoacă este prorector informatizare la Universitatea din Craiova. Integru. Modest. Vizionar. Mentor. Prieten. Echilibrat. Un om profesionist care știe să facă echipă. Mereu gata să îi motiveze pe cei din jurul său, colegi sau studenți. A studiat Automatica, Programarea calculatoarelor la Universitatea din Craiova şi este doctor în automatică. A urmat cursuri şi stagii de cercetare la Seoul National University, Robotics Laboratory, Departments of Mechanical and Aerospace Engineering, la Institut Universitaire de Technologie Cachan Paris Sud XI, Cachan, Franţa. Este membru CNATCDU – Comisia Inginerie mecanică, mecatronică şi robotică. A publicat peste 130 de lucrări ştiinţifice şi este conducător de doctorat la Şcoala doctorală a Universităţii din Craiova, domeniul de Mecatronică şi Robotică. Are mai multe brevete de invenţie, iar activitatea ştiinţifică, de cercetare şi inventică i-a fost recunoxcută prin peste 20 de distincţii (medalii, diplome, premii). Dintre acestea amintim doar Gold medal at Exposition of Inventions (China, Shanghai, 2017) şi Special Honour of Invention – Toronto International Society of Inovation & Advanced Skills (2019).
Prorectoratul condus de profesorul Nicu Bîzdoacă a contribuit major la derularea multor proiecte de succes derulate de UCV cu ajutorul fondurilor europene. În ultimii ani, prorectorul Bîzdoacă a implementat în UCV, alături de echipa sa, peste 50 de proiecte la care cofinanțarea din partea Universității a fost zero sau o cofinanțare de maxim 2%
Interviul face parte din campania OameniDE10. Oameni care ne inspiră, ne motivează și ne arată că se poate. Proiect de educație media, educație nonformală susținut de: TOPGEL (www.topgel.ro) OptiMad (www.optimad.ro), Next Level Garage (www.nextlevelgarage.ro), Morgan Residence (www.morganresidence.ro).
Media 10: Ce v-a determinat să alegeți să fiți profesor?
Nicu Bîzdoacă: Este o întrebare dificilă și să vă spun și din ce cauză. Înainte de perioada aceasta de dincolo de `89 era o glumă: „mai ușor obții un premiu Nobel decât să îți iei un BMW”. În momentul în care eu am terminat facultatea mi se părea mai ușor să iau un premiu Nobel, decât să ajung profesor universitar, pentru că înainte de `89, această profesie de profesor universitar însemna ceva cu totul și cu totul deosebi, pentru noi studenții, și cred că pentru întreaga societate. De ce? Pentru că pregătire, calitatea morală, seriozitatea profesorilor universitari era cu totul și cu totul deosebită. Sigur, la un moment dat am avut o mică problemă, când am terminat liceul, să mă orientez către Craiova sau către București. M-am orientat direct către Craiova, fără să stau prea mult pe gânduri pentru simplul motiv pentru care știam că la Craiova este un centru universitar puternic, în special în domeniul ingineriei. Apoi, a urmat o perioadă de stagiatură, prin urmare n-aș putea spune că de la început mi-am dorit să fiu cadru didactic. Ceea ce mi-am dorit a fost să lucrez în cercetare, apoi am făcut perioada de stagiatură la Întreprinderea de Frigidere Găești. Imediat după acea perioadă a fost o efervescență creatoare deosebită, am încercat să modificăm, să schimbăm, am avut un brevet de inovație la o mașină de injecție mase plastice, care, sigur, a mers din prima cu ajutorul colegilor. Aici este un secret al tuturor realizărilor. Numai într-un cadru, într-un colectiv poți să reușești, de unul singur nu. Orice s-ar spune. Sigur, având această parte de cercetare pe care am vrut să o cultiv, au fost posturile specifice care s-au lansat la Universitatea din Craiova.. Am dat un concurs, dar gândindu-mă că este o încercare, adică nu credeam că pot să fac față la o astfel de solicitare și încetul cu încetul lucrurile s-au conturat, iar acum, iată-mă, am peste 25 de ani de vechime, sunt profesor universitar și recunosc că această meserie o fac cu bucurie.
VIDEO (Abonează-te la Youtube Media10, pentru informații utile din educație și sănătate)
Media 10: Se spune că totul pleacă de la un vis și că în traseul nostru profesional foarte mult contează și oamenii care ne inspiră și mentorii, profesorii pe care îi avem. Ce mentori ați avut dvs. și cum v-au decis ei traiectoria profesională, poate chiar personală?
Nicu Bîzdoacă: Mi-e foarte greu să nominalizez o anumită persoană. De ce? Pentru că, făcând o călătorie în urmă, mi-aduc aminte de învățătoarea pe care am avut-o, de profesoara de matematică, de limba română din școala generală, de profesorii din liceu. Sigur, aici a fost o chestie interesantă, în sensul în care atunci când am dat la liceu, eu mi-am ales un liceu industrial, chiar dacă am fost la acea admitere care se dădea centralizat al 2-lea ca medie de admitere pe Craiova și puteam să intru la liceele de tradiție precum Bălcescu, Cuza. Am fost la Liceul Industrial Nr. 1, sigur, o alegere foarte interesant. Eu nu am vrut să dau la Liceul „Frații Buzești”, pentru că nu îmi plăceau porțile, la Liceul „Elena Cuza” nu îmi plăcea arhitectura, iar la Liceul nr.1 mi-a plăcut foarte mult emblema. Liceul nr.1 a fost și cred că este încă un liceu foarte bun, am avut profesori de matematică, cum este domnul profesor Martin, domnul profesor de română Pârvulescu, care din păcate a decedat. După care, sigur, mergând la facultate, am întâlnit, la fel, un corp profesoral cu totul și cu totul deosebit și, dacă este să alegem un mentor, acesta nu poate să fie decât domnul profesor Mircea Ivănescu, care a fost și rector al Universității din Craiova, în perioada 1990-1996. Diplomația dânsului, modul în care explica, deschiderea pe care o avea au arătat întotdeauna că este un om de mare clasă. Vă dau un singur exemplu: la un examen, am tras biletul și am expus respectivul subiect pe care într-o noapte mi l-am explicat, ceea ce a fost excelent, și Domnul Ivănescu spune la un moment dat: „să știi că aici ai greșit. Nu este așa.”, la care i-am spus: „Nu, nu am greșit! Este chiar cum am rezolvat eu problema”. Dânsul s-a uitat atent și a zis: „da, ai dreptate!”. Nu știu dacă foarte mulți profesori pot să recunoască acest lucru, pentru că, vedeți, unui om, când recunoaște acest lucru, nu-i scade din valoare. Din contră, îi crește. Și pe lângă acesta au fost alte momente prin care l-am descoperit pe profesorul Ivănescu, ceea ce l-a făcut un mentor și un model pentru mine.
„Eu cred că toți studenții sunt extremi de capabili, dar nu reușim noi să-i canalizăm în așa fel încât să-i valorificăm pe ce știu și pe ce vor ei să facă”
Media 10: Cum a fost începutul carierei dvs. la Universitatea din Craiova și ce v-a dat acea energie, putere și forță să rezistați și să faceți lucruri bune pentru studenții dvs. pe care, tot timpul, i-ați pus pe primul loc?
Nicu Bîzdoacă: Începutul a fost destul de timid, pentru că în clipa în care te compari cu niște giganți, e bine să fii cât se poate de realist. Numai așa poți să crești. Și de la început, colaborarea cu studenții, fiind de vârstă apropiată, a fost excelentă. După care, încetul cu încetul, nu înseamnă că ne-am îndepărtat sau am creat acel zid, care din păcate apare între profesor și studenți, dar lucrurile au evoluat în dorința mea de a încerca să oferim mai mult decât partea aceasta de transfer de cunoaștere, transfer de cunoștințe. M-am orientat și către partea sindicală, care orice s-ar spune și care acum, din păcate, este hulită, desconsiderată, din punctul meu de vedere într-un mod nedrept, pentru că fiecare om face greșeli, fiecare om, poate că nu ia o decizie corectă, dar atunci când ești mânat de dorința de a face bine majorității, cred că trebuie să fi apreciat, Uniunea Sindicatelor din Craiova a fost prima Uniune care a dat în judecată Ministerul Educației pentru drepturi salariale. Sigur, au fost momente dificile, în care au alternat amenințările, dezamăgirile, aveam colegi care mă întrebau: „știi, ai dat în judecată Universitatea și Ministerul. Eu sunt printre oamenii aceia, pentru că nu vreau să se supere rectorul pe mine?”. „Nu, nu ești”. „Aaa, ce bine. Dar banii când îi luăm?”. Sunt supărări, sunt dezamăgiri, dar treci peste asta. În final, desigur, am câștigat și asta a arătat că dacă știi că ai dreptate și vrei să dovedești ceva, iar eu am vrut să dovedesc atunci că m-am săturat de minciună, reușești. Nu este posibil ca o clasă politică să voteze o lege, toată lumea să o felicite și pe urmă să o retragă printr-o ordonanță de urgență. Parcă seamănă foarte mult cu ceea ce s-a întâmplat acum cu Schengen-ul și cu România. Adică sunteți bineveniți, dar stați la ușă. Acest lucru eu nu l-am putut suporta atunci și alături de mine au fost foarte mulți și am reușit, prin urmare, toate aceste elemente legate de decență, legate de seriozitate, de dorința de a-ți urmări un scop, care este corect, am vrut să le transfer studenților. Am reușit, n-am reușit, poate că de multe ori n-am găsit soluția cea mai bună, dar în general, acesta este mesajul pe care am vrut să-l transmit. În ceea ce privește cunoștințele, sigur am încercat și acest lucru, dar e foarte important să clădești un om. Acel om care poate să pună pe fundamentul lui orice, pentru că eu nu cred că există oameni care să nu poată ajunge cineva. Numai că acel cineva trebuie să fie bun pe un anumit domeniu, să îți descopere abilitățile. Eu cred că toți studenții sunt extremi de capabili, dar nu reușim noi să-i canalizăm în așa fel încât să-i valorificăm pe ce știu și pe ce vor ei.
„Dacă faci cu pasiune, poți să faci orice”
Media 10: Ce vă place la studenții de astăzi?
Nicu Bîzdoacă: Întotdeauna generațiile astea mai în vârstă, cum sunt eu, critică noua generație. Generația de acum are toate oportunitățile pentru a se afirma și este mai rebelă decât am fost noi, ceea ce este foarte important. Sigur, nu este confortabil pentru noi în calitate de cadre didactice sau ca persoane mai în vârstă, pentru că este confortabil ca interlocutorul să dea din cap, să îți spună că așa este. Însă, uneori ai nevoie și de cineva care să îți atragă atenția și mai ales de cineva care să știe ce vrea să facă. Aici este o mică problemă cu actuala generație. E generația lui „Acum. Aici”. În regulă, e foarte bine, dar în clipa în care îi întrebi „ce vrei să faci”, apare o pauză. Aici este vina noastră, pentru că noi, cadrele didactice ar trebui să îi sprijinim pe studenți să identifice direcțiile care îi ajută să evolueze. De fiecare dată când am o discuție cu studenții care vor să ia lucrarea de disertație, de licență sau doctorat la mine, îl întreb „Ce vrei să faci? Ce ți-ar plăcea să faci?”. Asta e important. Dacă faci cu pasiune, poți să faci orice. Și revenind la o imagine generală a tinerilor, ceea ce îmi doresc eu este ca ei să nu facă greșelile noastre. Pentru că noi, de-a lungul timpului, poate că am făcut compromisuri, mai mari sau mai mici. Aș vrea ca ei să nu le facă. Sigur, au dreptul la greșelile lor, dar să nu le mai facă pe ale noastre.
Media 10: Ați urmat cursuri și stadii de cercetare în Seul, în Paris și v-ați îmbogățit cu experiență din sistemele de educație de acolo. Ce ați adus în Craiova din tot ceea ce ați învățat în aceste state?
Nicu Bîzdoacă: Franța fiind în Europa, sistemele sunt similare și modul de abordare. În Coreea de Sud am fost în perioada 1996-1998, printr-o bursă doctorală, la Seul National University, cea mai importantă universitate din Coreea de Sud. Am ajuns acolo printr-o conjunctură. Inițial, am vrut să ajung în Canada, dar până la urmă am ajuns acolo. Nu mi-a părut rău nicio clipă. Regula era, prima dată, să facem un curs de limba coreeană, care dura 1 an, după care urmau cursurile pentru doctorat. Eu m-am dus acolo, pur și simplu, să termin doctoratul mai repede și din dorința de a avea această experiență. După 6 luni, am spus că eu știu cât de cât limba și mi s-a spus să găsesc un mentor, într-o conjunctură în care, în mod normal, era aproape imposibil. Am trimis CV-ul la vreo 40 de institute de cercetare și universități, până la urmă am fost chiar la laboratorul de robotică, unde era și este un profesor, care făcuse studiile în SUA, o persoană extrem de deschisă, iar dânsul m-a acceptat și am lucrat acolo. Vreau să vă spun că în perioada respectivă, studenții, pentru că eu am fost alături de studenți, dormeau în laborator. Aveau undeva în spatele laboratorului niște paturi, unele încropite, acolo se mânca, acolo se dormea, nu în mod constant, dar atunci când rămâneai și lucrai, nu mai aveai mijloace de transport și rămâneai acolo. Și mie mi s-a întâmplat de vreo două ori. Am încercat să aduc în Craiova seriozitatea cu care se studia și lucra acolo și faptul că atunci când vrei să faci un lucru, îl poți face.
„Munca în echipă stă în spatele succesului”
Media 10: Ați publicat peste 130 de lucrări științifice și ați avut multe brevete de invenție, iar activitatea de cercetare și inventică v-a fost recunoscută cu peste 20 de distincții obținute la nivel internațional. Ce stă în spatele acestor reușite și cum se poate ajunge la un astfel de rezultat?
Nicu Bîzdoacă: În spatele acestei munci sunt foarte mulți colegi, nu mai vorbim de somități, cum este domnul Vincențiu Rădulescu, dar ideea este că dacă vă uitați peste toate lucrările premiate, peste brevete, ele toate sunt obținute de un colectiv. Este de fapt rezultatul muncii în echipă. Munca în echipă stă în spatele succesului, un succes care poate să vină imediat, dacă respectivul colectiv identifică anumite breșe, este este vorba despre o muncă perpetuă, serioasă.
Media 10: Ați fi avut, cu siguranță să mergeți să lucrați în sisteme de educație care să vă susțină, să vă aprecieze mai mult. Cu toate acestea, ați rămas în România, în Craiova. De ce ați ales acest lucru?
Nicu Bîzdoacă: Penteu că este locul în care m-am simțit cel mai bine. Stând doi ani în Coreea, și acolo mi s-a propus să rămân, dar îmi era dor de România, de acel loc în care, atunci când mergi pe stradă, găsești pe cineva cu care să te saluți. Atunci spuneam că vreau să mă întorc pentru simplul motiv că atunci când cobor scările la bloc mă întâlnesc cu un vecin cu care pot să stau de vorbă. Acolo nu se putea, pentru că toată lumea era extrem de ocupată. Din păcate, acel „extrem de ocupat” a apărut și la noi în zilele de astăzi și cred că aici pierdem foarte mult și nu critic pe nimeni, dar uităm să interacționăm, uităm să privim viața așa cum este, frumoasă, datorită celor cu care ne înconjurăm. Acest lucru, pentru mine, a contat foarte mult atunci, cred că în subconștient contează și acum.
De ce depinde succesul în derularea fondurilor europene
Media 10: Prorectoratul condus de dvs. a contribuit major la derularea unor proiecte de succes la Universitatea din Craiova, proiecte accesate cu ajutorul fondurilor europene. Ați implementat peste 50 de proiecte la care cofinanțarea din partea universității a fost 0 sau aproape de 2%, ceea ce este extraordinar. Cum ați reușit acest lucru?
Nicu Bîzdoacă: Aș vrea, în primul rând, să fac o mică corecție. Nu eu am implementat, ci UCV a implementat. De ce vreau să spun asta? Nu dintr-o falsă modestie, ci pentru simplul motiv pentru care nu am făcut decât să ajut colectivele de management, acele echipe de implementare să câștige aceste proiecte, să le implementeze și să rezolve, acolo unde s-a putut, problemele care au apărut pe parcurs. Ceea ce cred că este oarecum un secret al acestei reușite a Universității din Craiova este faptul că, de fiecare dată, oricine a avut o idee, o propunere a putut să vină la mine, ușa a fost deschisă, am rugat să prezinte respectiva propunere, am lansat-o mai departe și am supus-o aprobării Consiliului de Administrație, am discutat-o în așa fel încât proiectul să fie cu adevărat al Universității din Craiova. Meritul cofinanțări de % se datorează Senatului Universității din Craiova, care din start a hotărât ca toate proiectele pe care universitatea poate să le acceseze, vor fi de maxim 2% cofinanțare.
Media 10: Care este diferența dintre succes și eșec în cazul accesării fondurilor europene?
Nicu Bîzdoacă: Eșecul apare în clipa în care începem să analizăm situația de factori, pentru că atunci când vorbim de fonduri europene, marea majoritate se gândesc: „clar, au furat!” și toți dau un pas în spate și zic: „dacă aș încerca un astfel de proiect și prima etichetă care mi se pune este aceasta, de ce să o fac?!”. Pe de altă parte, știm toți că Polonia a avut și are o rată de succes fantastică pentru atragerea Fondurilor Europene. Știm și de ce. Pentru că Polonia, din start, și-a pus o cofinanțare de 25%, care este nivelul maxim de sancțiuni care se pot acorda pentru respectivul proiect și a absorbit toate fondurile, fiind de acord să plătească eventualele sancțiuni, care pot să apară tocmai din cauza unor probleme minore. Deci nu e vorba de furt, de elemente din acestea care trebuie să atragă cu adevărat atenția publicului, dar la noi, acceptăm prea mult să criticăm, să dăm cu pietre, înainte de a înțelege despre ce e vorba. Atunci, sigur că foarte multe persoane spun: „nu vreau să mă leg la cap!”, iar dacă vorbim de partea aceasta de insucces, atunci când te duci la o competiție, este normal să te gândești și la așa ceva, dar dacă ai o strategie pe termen lung, n-ai reușit acum, nicio problemă, continui!
Ce faci când ți se spune că: NU SE POATE
Media 10: Cum ați gestionat dvs., de-a lungul carierei, aceste momente de eșec și mai mult decât atât, acele momente în care vi s-a spus „nu se poate”?
Nicu Bîzdoacă: Perseverența. Acesta este cuvântul cheie. De exemplu, avem cele 6 proiecte POR câștigate. 47 de milioane de euro. Au început cu ani întârziere., ele fiind aprobate. De ce? Pentru simplul fapt că universitatea era într-un conflict cu autoritatea de management, cu Ministerul, pe o sumă, sigur, aparent destul de mare 3 milioane de lei. Universitatea din Craiova a fost dispusă să plătească acești bani până în clipa în care se dădea respectiva sentință, numai să începem respectivele proiecte. Am fost la toți miniștrii, toți ne dădeau dreptate, înțelegeau, dar nu existau soluții. Deci, 3 ani i-am pierdut pe această situație și în final am câștigat în instanță, dar degeaba, iar acum suntem cât se poate de presați să terminăm respectivele proiecte și șansele sunt mari.
Media 10: Sunteți apreciat de studenții și de doctoranzii dvs.. Ce înseamnă pentru dvs. a fi un profesor universitar bun?
Nicu Bîzdoacă: În primul rând, pentru mine înseamnă să fiu un coechipier, pentru că, așa cum v-am spus anterior, îi întreb pe studenți prima dată ce vor ei să facă. Pe de altă parte, nu cred că putem avea un absolvent de facultate de inginerie care să nu fi mișcat ceva, ceva care să iasă din mâinile lui și să realizeze ceva. Chit că a ars multe circuite, trebuie să se convingă că măcar o parte din tot ceea ce a învățat se poate pune în practică. Acest dialog îl am cu ei întotdeauna la fiecare examen.
„Singura școală doctorală de Mecatronică și Robotică din România este la Universitatea din Craiova”
Media 10: Cât de mult s-a dezvoltat partea aceasta de inginerie, robotică în Craiova și ce lucruri se întâmplă acolo?
Nicu Bîzdoacă: În primul rând, sunt convins că nu se știe, prima și singura școală doctorală de Mecatronică și Robotică din România este la Universitatea din Craiova. Acum, UCV prin cooptarea unor alți specialiști creează și a doua școală doctorală de Mecatronică și Robotică la Brașov. Ideea de INCESA a apărut tocmai pentru a fi o infrastructură de cercetare pusă la dispoziția mediului economic, dar pusă la dispoziția tuturor. Prin urmare, dacă vreți, vorbim de realitate virtuală, realitate augmentată, roboți humanoizi, sisteme de producție flexibile, dezvoltare de soft specific, deci o serie de elemente pe care e greu să le explicăm în câteva momente, dar aș dori să veniți să le vedeți dumneavoastră, cei care urmăresc acest podcast și aș vrea să fac un mic apel acum, cu această ocazie. De-a lungul timpului, candidații la această specializare de Mecatronică și Robotică sunt oarecum speriați și consideră că singura meserie de bază sau elementul specializat de bază este cel de calculatoare, pe urmă automatică, după care altele, fără să știe ce se întâmplă la aceste specializări. Să știți că cea mai căutată specializare în Europa, la ora actuală, este cea de Mecatronică, după care Robotică și după care celelalte. Nu se pune problema că Mecatronica nu are nicio legătură cu partea de IT sau cu partea de Automatică. Din contră, la Universitatea din Craiova aceste două specializări sunt cele mai strâns legate de cele două specializări de succes: cea de Calculatoare și cea de Automatică. Numai că, prin Mecatronică și Robotică, gradul de specializare sau mai ales gradul de cunoaștere al absolventului este mult mai larg. Nu sunt orientați numai pe program, nu sunt orientați numai pe partea de sisteme automate, ei înțeleg și ce se întâmplă dincolo de sistemele automate și ce trebuie să comande prin soft-ul respectiv.
Media 10: Ce vă doriți să se dezvolte în continuare la Universitatea din Craiova și unde ați vrea să vedeți universitatea poate peste 10 ani?
Nicu Bîzdoacă: Vreau să se dezvolte mai departe spiritul acesta legat de faptul că un absolvent al Universității din Craiova reușește oriunde își pune în gând să reușească. Pe de altă parte, dacă coborâm un pic în lumea realului, avem niște planuri foarte clare legate de dezvoltarea Universității din Craiova, pentru că UCV nu înseamnă numai Craiova, ci și Drobeta-Turnu Severin. La Drobeta-Turnu Severin, de asemenea, avem cel mai modern centru, deocamdată virtual de navigație fluvială. Este vorba de un simulator unic în România și target-ul nostru este ca prin fondurile următoare România-Bulgaria, România-Serbia pe fonduri europene, să reușim să achiziționăm și o navă școală, pentru navigația fluvială. Înseamnă foarte mult pentru zonă, pentru dezvoltarea turismului, pentru valorificarea potențialului fluvial. Revenind la Craiova, target-ul nr. 1 este S200 pe care sperăm să-l finalizăm printr-o colaborare cu Consiliul Județean și să fie într-adevăr un pact tehnologic IT. După care, mergem mai departe, reabilitarea Universității, finalizarea proiectelor deja începute și, desigur, o direcție pe care vrem să o dezvoltăm este partea aceasta de eficientizare energetică a spațiilor prin panouri, prin absolut toate elementele specifice și, de ce nu, sperând să reușim tot printr-o colaborare cu Primăria și cu Consiliul Județean, crearea acelui învățământ dual.
Media 10: De ce este important să investim în educație?
Nicu Bîzdoacă: Pentru că este singura noastră șansă de a vedea viitorul într-o lumină mult mai clară, mult mai frumoasă.
„Lecția Schengen pentru tineri: „capul plecat, sabia nu-l taie”! Uitați, că-l taie!”
Media 10: Cum ar trebui să interpreteze studenții, tinerii ceea ce s-a întâmplat legat de accesul în Schengen? Care este lecția pe care trebuie să o învățăm?
Nicu Bîzdoacă: Generația noastră a greșit. Insuccesul acesta degeaba îl îndreptăm către Austria. Vorbim de Uniunea Europeană, nu vorbim de un stat. Un stat care are relații economice cu toate celelalte. Toate celelalte dacă discutau sunt convins că lucrurile s-ar fi aliniat. Mesajul a fost simplu: nu vă vrem!. De ce? Poate că atunci când noi ar fi trebuit să spunem un „nu” hotărât, am plecat capul. Pentru că toate celelalte state au observat să se poate, că nu există acea demnitate cu care ne mândrim de pe columna lui Traian, un Decebal care acceptă să se sinucidă decât să fie prins. Pentru că, de-a lungul timpului, am învățat prea ușor acel proverb: „capul plecat, sabia nu-l taie”! Uitați, că-l taie! Și nu-l taie din cauza sabiei, ci din cauză că s-a plecat. Sigur, nu-i un capăt de țară, dar dacă nu învățăm nimic din ceea ce s-a întâmplat și întotdeauna ne îndreptăm supărarea și începem să spunem că de vină sunt alții și nu noi, o să se repete această situație și, încă o dată, este cazul ca noua generație să înțeleagă că nu se poate așa.
Media 10: Ce înseamnă succesul pentru dumneavoastră?
Nicu Bîzdoacă: Succesul, dacă vreți, la nivel profesional este în momentul în care studenții, de la început de licență, disertație sau doctoranzii termină un ciclu și în vezi bucuroși. La nivel profesional privind aceste proiecte este momentul în care vezi că ai făcut ceva, în clipa în care te uiți și vezi o clădire pe care nu ai nevoie să ți se pună numele pe ea sau să fii tu acolo, fiindcă știi că ai ajutat. Asta înseamnă succes: ai făcut ceva pentru ceilalți. Faptul că oamenii te uită, n-are importanță. E nevoie să fii tu mulțumit, liniștit că ai făcut ceea ce ai făcut.
