Este una dintre cele mai apreciate și respectate arhitecte din Oltenia și România. Curajoasă, demnă, muncitoare, profesionistă. Mariana Trif a știut de mică ce drum vrea să aleagă în viață. I-a plăcut desenul și iubește arhitectura. Numele său este legat de multe clădiri de poveste din Craiova, dar și de la nivel național. Și-a început cariera alături de soțul să, tot arhitect, la Institutul de Proiectări Județene Dolj. În 1991 au ales să riște și să o ia pe propriul drum. Și-au făcut un SRL și au început să construiască ceea ce astăzi numim GETRIX-cea mai mare casă de arhitectură din Oltenia. Nu a fost ușor, dar arhitecta Mariana Trif spune că totul se realizează prin muncă, seriozitate, promptitudine, disponibilitate, relații interumane de respect. Educația, seriozitatea, capacitatea de a gândi constructiv în momente de eșec sau dezamăgire au făcut ca numele Trif să fie unul de referință în arhitectura românească. Pasiunea pentru arhitectura le-a fost transmisă și celor doi băieți ai familiei Trif, dar și soțiilor acestora, tineri arhitecți implicați constant în proiecte ce au misiunea de a educa simțul estetic al comunității, de a trăi într-un oraș prietenos.
Interviul face parte din campania OameniDE10. Oameni care ne inspiră, ne motivează și ne arată că se poate. Proiect de educație media, educație nonformală susținut de: TOPGEL (www.topgel.ro) OptiMad (www.optimad.ro), Next Level Garage (www.nextlevelgarage.ro), Morgan Residence (www.morganresidence.ro).
Media10: Sunteți extrem de modestă și pe cât sunteți de modestă, pe atât sunteți de muncitoare pentru că aveți o carieră frumoasă și lungă. O cariera ce vorbește despre curaj, demnitate, despre dorința de a face lucrurile corect, de calitate. Sunteți unul dintre cei mai iubiți și apreciați arhitecți din Oltenia și poate chiar din țară. Cum ați descoperit arhitectura?
Mariana Trif: Povestea mea nu este spectaculoasă. Copil fiind, am crescut în anturajul unor oameni educați, cu iubire pentru artă, frumos, cultură, în general. Eram spre sfârșitul clasei a IV-a când un prieten de familie, profesor de muzică la Liceul de Arte Plastice și Muzică din Craiova, urmărindu-mi desenele, le-a atras atenția părinților mei că ar trebui să mă îndrume spre Liceul de Muzică și Arte Plastice. Așa am ajuns să dau concurs de admitere în clasa a V-a pentru identificarea talentului, așa era pe atunci. Am câștigat și m-am calificat ca elev al acelui liceu. A fost o experiență de patru ani de gimnaziu la Liceul de Arte Plastice unde mi-am exersat talentul la desen, dar nu numai. După aceea, am urmat studiile de liceu la Colegiul Național „Carol I” la clasa specială de matematică și mi-am consolidat cunoștințele de matematică. Practic, când am intrat în clasa a V-a, le-am spus părinților mei că eu vreau să mă fac arhitect. Bineînțeles că nu m-a luat absolut nimeni în seamă, toată lumea a considerat că este o aberație a unui copil care nu știe ce va fi cu el în viață, doar că eu mi-am urmat cumva instinctual acest deziderat. Eram conștientă că arhitectura înseamnă, pe lângă talent la desen și o profundă cunoaștere tehnică: geometrie descriptivă, geometrie 3D, trigonometrie, algebră și așa mai departe. Asta m-a determinat să exersez, să insist pe studiul matematicii. Când am terminat eu clasa a XI-a, părinții mei și-au pus problema: „Ce facem cu acest copil? Ce va urma?” Erau foarte încântați că fac matematici superioare și că aș putea să urmez Universitatea din Craiova, că aș putea deveni profesor de matematică, informatician sau, și mai mult, medic. Ei își doreau să urmez Facultatea de Medicină pentru că, în perioada aceea, medicina avea un prestigiu extraordinar, erau în jur de 10 candidați pe loc la examen.
Media10: Ce mentori și profesori ați avut în timpul școlii? Oameni care, poate, v-au marcat apoi traseul profesional și personal pentru că, așa cum spuneam, sunteți un om care, indiferent de ce vorbim, carieră sau viață personală, ați urmat calea dreaptă și corectă.
Mariana Trif: Să fiu sinceră, eu nu am avut în timpul școlii un mentor. Nu am avut în familie arhitecți, nu am avut între prieteni arhitecți, dar s-a întâmplat așa. Atunci când am decis să merg la arhitectură și părinții mei au acceptat în sfârșit ideea să plece fiica lor unică de acasă la București, m-am pregătit un an de zile, în clasa a XII-a, cu arhitectul Dan Budică. Este cel care a fost autorul complexului Mercur original. Anul acela, în care odată pe săptămână mă întâlneam cu domnul arhitect, a fost cel în care a câștigat în ochii mei foarte mult prestigiu. L-am apreciat, l-am admirat pentru felul său de a fi și a reprezentat primul model de arhitect pentru mine. Apoi, în timpul facultății am avut două modele: profesorul Ascanie Damian și profesorul Alifanti, doi oameni care au marcat perioada aceea de învățământ universitar în arhitectură și care m-au marcat și pe mine. Profesorul Alifanti, în special, avea un stil de a explica arhitectura încât te îndrepta spre formele magice ale geometriei sacre și a proporțiilor de aur. Pentru că a fost un profesor remarcabil, pot să spun că m-a influențat foarte mult.
„Aplicația și speranța de a ajunge să fiu arhitect a fost un feeling”
Media10: Așa cum spuneați, ați știut de mică că vreți să deveniți arhitect. Astăzi sunt foarte mulți tineri care trebuie să-și aleagă liceul sau facultatea și sunt debusolați, nu știu exact ce își doresc, care este drumul pe care trebuie să-l urmeze. Cum v-ați decis dumneavoastră, cum v-ați ascultat și cum ați reușit să vă impuneți astfel încât să urmați ceea ce simțeați în interiorul dumneavoastră că e bine?
Mariana Trif: La școală, am fost un copil foarte bun, studios. Probabil erau și alte vremuri, mentalitatea la nivel de generație era că, prin învățare și prin educație școlară, poți să realizezi ceva în viață. Eu am fost un tânăr școlar foarte dedicat învățământului, ceea ce, pentru părinții mei, a fost extrem de satisfăcător, nu le-am creat probleme. În urma unei discuții serioase cu părinții mei, la sfârșitul clasei a XI-a, când am decis că fac arhitectura, nimic altceva, atunci lucrurile acestea s-au clarificat și mi-au acceptat dorința. Aplicația și speranța de a ajunge să fiu arhitect a fost un feeling. Se întâmplă în viață să ai astfel de momente de deja-vu sau de flash în care îți spui: „Vreau să fac acest lucru!” Ei bine, acea decizie îți marchează toată viața. Așa s-a întâmplat și cu mine.
„Ceea ce ne-a ajutat pe noi foarte mult, ca familie și profesioniști, a fost faptul că eram foarte serioși, condiționali”
Media10: Cum a fost începutul carierei dumneavoastră în arhitectură?
Mariana Trif: Având în vedere că eu am terminat de mulți ani Universitatea de Arhitectură, în 1979, pe vremea aceea se făceau repartiții guvernamentale. Pentru că eram craioveancă, deci nu erau probleme cu locuința și pentru că aveam medii foarte bune la facultate, am luat repartiție direct la Institutul de Proiectări Județene Dolj, unde am lucrat până în 1991.
Media10: Ați lucrat până în 1991 și atunci ați luat o decizie, ați făcut o alegere. Se spune că, în viață, totul este despre alegeri. Atunci ați avut puterea și curajul de a trece către zona privată și de a începe ceva de la zero. În acea perioadă, poate că era greu să începi ceva de la zero și să lași postul bun de la stat pentru a începe o afacere. Cum ați luat această decizie, ce ați gândit atunci și de unde ați avut acel curaj?
Mariana Trif: La începutul anilor 90 a intra în domeniul privat era un gest de curaj sau, să spunem, de cunoaștere subtilă a ceea ce urma să se întâmple, dar nu era cazul nostru. Pur și simplu, la fel, a fost un feeling, am dorit să experimentăm și altceva. Eram foarte bine cotați în Institutul de Proiectări, zic eu, și eu aveam această dorință de a încerca și altceva. Lucram cu soțul meu la Institut, amândoi arhitecți și am decis brusc să facem un SRL, cu care am lucrat vreo trei ani și am luat contact cu activitatea de proiectare în domeniul privat. Nu pot să spun că a fost simplu, era ca un joc continuu de ping-pong, de reacție și răspuns la încercări și la probleme. În anii aceia, exista puțină încredere în cei care activau în domeniul privat. Pentru că institutele de proiectări județene sau centrele de proiectare din orașe, nu municipii, încă funcționau și prestau servicii de proiectare, iar investitorii privați erau la început de drum, puțini aveau curaj să facă investiții semnificative. La începuturile noastre în privat, nu am avut proiecte de mare anvergură, însă ceea ce ne-a ajutat pe noi foarte mult, ca familie și profesioniști, a fost faptul că eram foarte serioși, condiționali. Asta venea din educația noastră, din modelele pe care le-am avut în familie, în anturajul nostru. Acest lucru nu numai că îl exersez, îl manifest, dar îl pretind și acum de la toți cei cu care sunt în colaborare.
O familie de arhitecți de succes. Copiii au urmat același drum
Media10: Ați pornit împreună cu soțul dumneavoastră, iar astăzi sunteți o familie de arhitecți. Cei doi băieți ai dumneavoastră au ales să fie arhitecți, soțiile lor sunt extrem de implicate, calde și cu acea dăruire de a oferi ceva comunității. Ce înseamnă pentru dumneavoastră să vedeți că toți „copiii”, să le spun așa, v-au călcat pe urme?
Mariana Trif: Pot să spun că este o mare bucurie, inima mea este plină pentru că băieților mei le place ceea ce fac, sunt dedicați și fac performanță chiar deosebită în meserie, dar mai ales pentru fetele mele. Sunt foarte încântată de ele pentru că băieții au fost mai năzdrăvani în copilărie și chiar eram îngrijorată de ce se va întâmpla cu ei. Realitatea este că, în momentul în care au intrat la facultate și s-au concentrat pe a învăța această profesie, au devenit extrem de serioși și au avut noroc de fete minunate. Îi susțin, sunt alături de ei, fac foarte multe lucruri împreună și au familii foarte frumoase. Avem doi nepoți de care suntem extrem de încântați pentru că sunt minunați.
Getrix – cea mai mare casă de arhitectură din Oltenia. Care este secretul succesului
Media10: În 1994 a apărut Getrix, cea mai mare firmă de arhitectură din Oltenia, o comunitate de arhitecți care nu numai că fac lucrurile serios, ci se implică și în comunitate, fac foarte multe lucruri pentru educație, pentru un oraș mai curat, mai frumos. Dincolo de arhitectură, de-a lungul carierei dvs. a trebuit să învățați să fiți și antreprenori, să fiți autodidacți. Getrix este astăzi un succes pentru că ați dezvoltat, în timp, această afacere. Cum ați reușit să mențineți și să faceți Getrix o afacere de succes?
Mariana Trif: Am reușit prin muncă susținută, prin responsabilitatea deciziilor pe care le-am luat, prin condiționalitatea față de clienții noștri și față de partenerii noștri. Întotdeauna am avut grijă ca partenerii noștri sociali să fie mulțumiți de colaborarea cu noi. Acesta a fost, cred eu, cel mai important lucru, faptul că nu am pregetat să fim alături de clienții noștri și de colaboratorii noștri. Sunt clienți care ne-au devenit prieteni, cu care împărtășim acum și alte lucruri în afară de cele legate de investiții. Asta e o bucurie foarte mare.
„Totul se realizează prin muncă, seriozitate, promtitudine, disponibilitate, relații interumane de respect”
Media10: Sunt foarte mulți tineri care astăzi își doresc să aibă succes rapid, să sară etape, dacă se poate, pentru că lumea nu așteaptă și vor să aibă succes imediat. Cât de importantă este atitudinea corectă atunci când vrei să-ți construiești o carieră de lungă durată și ce le-ați spune din acest punct de vedere?
Mariana Trif: Totul se realizează prin muncă. Dacă nu au această atitudine, mentalitate, dedicație pentru ceea ce vor să facă, nu vor realiza multe în viață. Poate o dată – de două ori reușesc să obțină rezultate bune, dar în timp atitudinea este esențială, anume acele caracteristici pe care le spuneam: seriozitate, promptitudine, disponibilitate, relații interumane de respect. Este foarte important să ne respectăm partenerii sociali pentru că fără asta nu se poate. Până când partenerul social nu capătă încredere reală în tine, nu va urma indicațiile pe care, ca arhitect, i le dai într-o investiție. Poți să-i faci un proiect care să-l mulțumească foarte mult, dar, de regulă, nu mulți cetățeni pot să citească un proiect, să-l înțeleagă. De cele mai multe ori, ei văd în spațiu în momentul în care se edifică construcția și abia atunci realizează implicațiile unor decizii pe care le-au luat împreună cu noi în timpul proiectului. E păcat că se întâmplă așa, dar, în același timp, e un adevăr pe care trebuie să îl luăm în considerare. Când discut cu un client, încerc să fiu cât mai explicită, să-i comunic cât mai clar și mai pe înțelesul lui deciziile și soluțiile pe care le luăm, până la urmă, de comun acord. Sigur că noi când luăm niște decizii în consens cu clientul avem această grijă să răspundem și condiționărilor, cunoașterii pe care noi o avem pe plan profesional, adică să nu facem rabat de la calitate.
Media10: Cum vedeți ceea se întâmplă în acest moment în arhitectură la nivel local, la nivel național? Cum vi se par noile generații?
Mariana Trif: Eu cred că tinerii mei colegi au nevoie să experimenteze mai mult profesia alături și sub îndrumarea unui arhitect cu experiență, pentru că ceea ce înveți la școală este limbajul teoretic al arhitecturii. Practic, te confrunți cu foarte multe aspecte care țin de juridic, de relațiile cu autoritățile locale, cu organismele emitente de avize, de pași pe care îi faci încetul cu încetul până ajungi să obții o autorizație de construire și să predai un proiect tehnic, iar după aceea să se implementeze proiectul acela, să faci urmărirea de șantier până la recepția lucrării lor. Aceștia sunt pași care se fac treptat și se și învață, deci nu vii cu aceste cunoștințe de la școală, de la Universitatea de Arhitectură. Ele se experimentează practic, le înveți încetul cu încetul și atunci, pentru asta, e bine ca tinerii să aibă o stagiatură. De fapt, există această stagiatură, e chiar introdusă în legea arhitecților de doi ani ca să se obțină introducerea și experimentarea tânărului arhitect în meserie, însă sunt abateri de la aceste principii foarte riguroase, deci viața bate filmul.
„Una peste alta, eșecurile sunt lecțiile noastre de viață”
Media10: Sunt și momente grele, destabilizatoare pe parcursul unei lungi cariere. Cum procedați dumneavoastră în momentele grele, atunci când simțiți că nu mai puteți? Ce ați făcut în momentele în care v-ați lovit de eșec?
Mariana Trif: Pot să spun ce fac când sunt demoralizată și când sunt obosită. Îmi iau un moment și o perioadă de relaxare, mă odihnesc. Citesc, fac activități care mă deconectează și mă îndepărtează de subiectul care mi-a creat disconfort. Una peste alta, eșecurile sunt lecțiile noastre de viață. Când mă confrunt cu o situație în care nu îmi reușește ceva de la bun început, eu abordez situația respectivă ca o încercare la care trebuie să găsesc o soluție. Deci, caut soluția pentru problema respectivă. Lucrul acesta îl transmit și colaboratorilor mei, copiilor. Soluțiile ni se dau sau vin de la sine atunci când ne focusăm pe găsirea lor și nu pe dificultatea situației cu care ne confruntăm. Aș fi mincinoasă să spun că în viața mea atât privată, cât și profesională, nu m-am confruntat cu probleme grele, însă am avut acest curaj și această abordare constructivă.
Media10: Cum ați reușit să împăcați viața de familie cu viața profesională? Vă întreb acest lucru pentru că tot mai mulți tineri se afundă în muncă și ajung să-și neglijeze viața personală, familia și, bineînțeles, de aici încep să apară probleme. Cum facem noi, femeile, să păstrăm acest echilibru și să fim mame bune, soții grijulii și femei de succes, toate la un loc?
Mariana Trif: Cred că aici fiecare om reacționează în funcție de temperamentul său. Contează foarte mult temperamentul pe care îl ai și cum reacționezi în viață. Eu recunosc că am avut extraordinara șansă să am alături de mine un om deosebit. Soțul meu este un ardelean excepțional, foarte inteligent, un bun profesionist și cred că șansa pentru noi a fost faptul că am lucrat împreună. Nu am avut disensiuni din punct de vedere profesional și personal, dar faptul că am lucrat împreună a creat un regim de echilibru și de înțelegere între noi. Contează să-l înțelegi pe cel de lângă tine când are o problemă, o urgență, un proiect de predat și are nevoie de înțelegerea ta. Asta a fost marea mea șansă, să spunem, pentru că, după aceea, copiii au fost alături de noi, ne-au înțeles, au trăit în mediul acesta. Cred că asta a fost ceea ce i-a determinat să urmeze arhitectura: faptul că au avut un model profesional în familie. Acum, la rândul lor, sunt familiști și sunt mândră de ei pentru că își iubesc familiile. Faptul că am lucrat împreună ne-a ajutat pe toți, nu numai pe mine și pe soțul meu, să ne calăm energiile în așa fel încât să îmbinăm activitatea profesională cu viața de familie.
„Fără pasiune nu poți să faci nimic cu adevărat spectaculos în viață”
Media10: Astăzi, viața pare a fi ca un concurs de popularitate, mai ales pentru tineri. Vor să fie cei mai buni, cei mai vizibili, să câștige. Care au fost principiile și valorile dumneavoastră de viață și cât de important este să îți identifici aceste principii și valori, să funcționezi după ele și să nu uiți de smerenie, demnitate, modestie?
Mariana Trif: Aceste principii mi-au călăuzit viața. Când eram tânără, eram mai „bățoasă”, să zic așa, mai dornică să demonstrez. Probabil că experiența de viață și-a spus cuvântul și am ajuns la vârsta aceasta la care chiar nu mă mai interesează să demonstrez. Atunci când ești tânăr, ești într-o perioadă de mare emulație în care acumulezi foarte mult, iar asta nu se poate face decât printr-un efort susținut. Bineînțeles, nu poți să faci un efort susținut dacă nu iubești ceea ce faci, deci fără pasiune nu poți să faci nimic cu adevărat spectaculos în viață, indiferent în ce domeniu lucrezi. Asta le-am spus băieților noștri când se hotărâseră să dea la Facultatea de Arhitectură: „Dragii noștri, nu trebuie să alegeți Facultatea de Arhitectură că vi se pare că e mai convenabil, că părinții sunt tot arhitecți, pentru că ceea ce veți alege să faceți în viață, ca profesie, este esențial să vă pasioneze.” Ei au terminat facultatea fără ca profesorii lor să știe că sunt copiii noștri. Când îți place ceea ce faci, nu te uiți la ceas când începi programul și când îl termini. Te interesează să duci la bun sfârșit ceea ce ți-ai propus să faci pe ziua respectivă sau în intervalul acela de timp pe care l-ai alocat.
„Craiova are un patrimoniu, o zestre construită, remarcabilă”
Media10: Ce clădiri din Craiova spun o poveste pentru dumneavoastră sau de ce clădiri vă leagă amintiri atunci când vă plimbați pe stradă și admirați orașul?
Mariana Trif: Mă provocați să vorbesc despre un subiect care îmi e foarte drag pentru că eu iubesc clădirile de patrimoniu din Craiova. De câți ani lucrăm în domeniul acesta, chiar am căutat să aducem, în măsura în care s-a putut, o contribuție bună la salvarea acestor clădiri de patrimoniu. Orașul Craiova are șansa extraordinară, ca în neșansa sa de a fi un oraș de câmpie, fără o prezență geografică spectaculoasă, să aibă, în schimb, un patrimoniu, o zestre construită remarcabilă. Abia acum, în ultimii ani, au început și craiovenii noștri să realizeze frumusețea caselor vechi pe care le deținem. Nu degeaba se spunea despre Craiova că este orașul celor 1000 de latifundiari. Repet o afirmație pe care poate ați mai auzit-o, dar eu am spus-o de foarte multe ori. Ei bine, casele frumoase din oraș se datorează acestor zeci, mii de moșieri, de latifundiari, care și-au construit case de reprezentare la oraș, în primul rând, și prin faptul că a luat contact cu educația occidentală. Și-au trimis copiii la studii și s-a produs o emanchipare puternică a oamenilor din zona noastră, ceea ce i-a deteminat chiar să apeleze la arhitecți de renume, național și internațional, să-și facă proiectele pentru case și pot să spun că sunt excepționale. E adevărat că ne mai confruntăm și cu situații în care clădiri superbe sunt demolate peste noapte, dar, în măsura în care se poate, milităm pentru savgradarea lor.
Media10: Ce clădire v-ați dori să proiectați, poate, pentru Craiova?
Mariana Trif: În primul rând, aș vrea să se înțeleagă că atunci când noi cei de la Getrix acceptăm să se facă un proiect, indiferent de dimensiunea lui, îl facem cu toată dăruirea. Nu ținem cont de cât de mare este investiția sau cât este de mică. Pot să spun că apreciez politica autorităților locale a orașului nostru de a crește, de a acorda un plus de valoare orașului nostru prin consolidarea unei baze sportive extrem de bogate, complexe. S-a realizat Stadionul Oblemenco, care arată foarte frumos, s-a construit Stadionul de Atletism pentru competiții internaționale. Acum este în derulare un proiect pentru un centru sportiv în zona Piața Veche. S-a reabilitat Cantonamentul sportivilor din Luncă, iar acum suntem în derulare cu proiectul pentru velodromul care se va realiza pe amplasamentul fostului Stadion al Tineretului. Va fi un velodrom unicat în România, si printre primele trei din Europa și lume, pentru că s-au făcut doar două de anvergura aceasta și la nivelul de îndeplinire a criteriilor de competiții internaționale. Acest velodrom, care este cuplat și cu piste de atletism, tot pentru competiții internaționale, va veni să completeze zestrea orașului nostru. Ce mi-aș mai dori eu să facem, dacă există această posibilitate sau dacă viitorul ne va oferi această șansă, ar fi un patinoar acoperit în orașul nostru, o piscină olimpică acoperită, hipodromul pentru competiții internaționale. Gândiți-vă că la competițiile hipice nu participă decât oameni care își pot permite să îngrijească și să aibă un cal de curse competitiv, deci ce ar însemna pentru orașul nostru să atragă acest tip de turiști? Putem vedea ce se întâmplă în orașul nostru acum, de când s-a deschis Târgul de Crăciun.
Media10: Vă place Târgul de Crăciun?
Mariana Trif: Este opulent, acesta este cuvântul pe care vreau să îl folosesc, dar se asociază foarte bine sărbătorilor de iarnă. Sărbătorile de iarnă sunt însoțite de multă lumină și culoare, în general, de cadouri, de bucuria de a te întâlni cu prietenii, cu concetățenii. Am rămas și eu uimită, zilele trecute, să aflu că Târgul de Crăciun de la Craiova a devenit punct de atracție pentru turism. Nu se mai duc oamenii la Viena, cum se duceau, că vin la Craiova. Este foarte frumos, mă încântă. Chiar dacă, privit de către noi, cei care locuim în oraș, pare o extravaganță, un prea mult, avem nevoie și de acest sentiment pentru că trăim vremuri destul de dificile și atunci asta e ceva care ne bucură inima.
În Craiova se află singurul Centru Brâncuși din România, care este o mândrie
Media10: Aveți o clădire preferată în oraș sau o clădire la care ne-ați recomanda să ne uităm cu atenție?
Mariana Trif: V-am spus că în oraș sunt foarte multe clădiri frumoase, iar foarte aproape de noi este Muzeul de Artă. Lângă el se află noul Centru Brâncuși, care este o mândrie și așa trebuie să fie pentru că nu mai există un Centru Brâncuși în România. Deținem, în patrimoniu, cinci lucrări originale de-ale lui, dar un centru dedicat acestui inegalabil talent care a fost Brâncuși și care ne reprezintă pe noi, românii, atât de frumos oriunde în lume, asta nu trebuie neglijat. Avem, de asemenea, clădirea Primăriei. Veți vedea cum va arăta Primăria Craiova când va fi gata. Palatul Prefecturii este iarăși o clădire de mare valoare pentru orașul nostru. Sunt foarte multe. S-a finalizat restaurarea Casei Dianu ca Muzeu al Cărții și Exilului Românesc. Cred că, în câteva luni, se va deschide muzeul. Să vedeți ce bijuterie de casă este, să mergeți să o vizitați.
„Numai prin educație se poate ajunge la simț estetic și aprecierea realistă a lucrurilor de valoare”
Media10: De multe ori, nu suntem conștienți de valoarea și frumusețea acestor clădiri din orașul nostru. Avem tendința să plecăm peste tot în țară sau în lume să vedem clădiri spectaculoase și scăpăm de sub privirea și atenția noastră frumusețea orașului Craiova. Ați introduce în școli educație arhitecturală, atenția pentru zona urbanistică a orașului?
Mariana Trif: De fapt, chiar cu doi-trei ani în urmă, fetele mele au lucrat într-un Program Național de Arhitectură care se ocupa de educația în domeniul arhitecturii. De atunci, sunt implicați în acțiuni de promovare a arhitecturii, iar copiii, dacă sunt educați bine, vor ști cu adevărat nu numai să aibă grijă de patrimoniul construit pe care îl vor moșteni, ci vor avea grijă ca și ceea ce se va construi să fie în respectul valorilor existente.
Media10: Echipa Media10 a dedicat interviurile din cadrul campaniei OameniDE10 educației și faptului că oamenii de succes, până la urmă, au la bază educația. De ce e important să investim în educație?
Mariana Trif: Tocmai pentru că, prin asta, se consolidează o societate sănătoasă. Cu cât un om este mai puțin educat, cu atât el este mai puțin deschis să vadă și să deceleze între bine și rău, între valorile perene și cele de scurtă durată. Numai prin educație se poate ajunge la simț estetic și apreciere realistă a lucrurilor de valoare. În fapt, ceea ce se întâmplă acum în jurul nostru demonstrează cu prisosință acest adevăr, faptul că s-a scăzut nivelul pretențiilor, nu știu dacă mă exprim bine. Nivelul de învățare în școală și nivelul de selectare a informațiilor care li se transmit copiilor a scăzut și din cauza aceasta foarte mulți părinți sunt obligați să apeleze la alte procedee ca să-i educe atunci când își doresc acest lucru. Ce facem, însă, cu marea masă care nu au posibilități financiare să se ocupe de copii și să-i formeze corespunzător? Eu cred că e o problemă foarte gravă și nu cred că e numai națională, nu numai la noi se întâmplă asta.
Îmi pare foarte rău de faptul că, în rândul cadrelor didactice, s-a scăzut autopretenția. Poate că sunt oameni bine pregătiți, cu multe cunoștințe, dar ținând cont de conjunctură, de situațiile cu care se confruntă: relațiile cu părinții, cu copiii, relațiile cu conducerea școlii și așa mai departe, probabil renunță la a mai ține sus nivelul pretențiilor și asta e grav. Noi, ca firmă, Getrixul, ne-am implicat foarte mult în aspectele acestea educaționale, de peste 10 ani. Avem două platforme pe care lucrăm: Getrix educație și Getrix comunitate. Prin ele ne manifestăm activ în viața comunității noaste și promovăm nu numai înțelegerea fenomenului arhitectural, ci promovăm și autocunoașterea, capacitatea de autodepășire, de upgradare a cunoștințelor chiar în rândurile noastre, ale profesioniștilor. Și noi, ca și în alte domenii, trebuie să fim mereu aproape de noutățile din meseria noastră pentru că noi îmbinăm creativitatea cu materialele de construcții, cu tehnici noi de execuție.
„Dacă voi reuși să rămân în amintirea unor oameni, consider că este succesul meu cel mai mare”
Media10: Ce înseamnă succesul pentru dumneavoastră?
Mariana Trif: Pot să spun că, la vârsta mea, nu știu dacă succesul are relevanță. Succesul prea conștientizat este legat și de o prea mare încredere și infatuare, uneori. Ceea ce consider eu că este important este felul în care îi atingem pe cei cu care conviețuim, felul în care reușim să-i influențăm prin modelul nostru de viață, prin ceea ce facem noi și dacă voi reuși să rămân în amintirea unor oameni, consider că este succesul meu cel mai mare.
