Spitalul Orășenesc Buhuși, din județul Bacău este un spital mic, cu realizări mari. Constantin Poiană este managerul acestei unități medicale de aproximativ un an și până acum a reușit să facă din spitalul pe care îl conduce un exemplu. A reușit să atragă de la Ministerul Sănătății aparatură în valoare de 30 de miliarde lei vechi, să formeze o echipă de medici tineri, dar și să organizeze cursuri de comunicare pentru cadrele medicale, astfel încât relația cu pacienții să fie îmbunătățită. Într-un interviu acordat jurnaliștilor Media10, Constantin Poiană vorbește despre ce înseamnă să manageriezi un spital orășenesc, dar și despre importanța comunicării, în contextul derulării de către Sindicatul medicilor Promedica a proiectului „Medici și pacienți, o alianță pentru sănătate”.
Constantin Poiană: Contează foarte mult transparenţa, pacienţii noştri trebuie să ştie şi părţile noastre forte, dar şi pe cele slabe. Sunt manager de un an de zile şi m-am axat pe tot ceea ce înseamnă resursă umană şi pe dotarea cu aparatură medicală, unde spitalul era deficitar. În cele 10 luni am reuşit să reînnoiesc complet echipa medicală, avem 15 medici noi în spital cu media de vârstă de 40 de ani. Am reuşit să atragem către spital și medici pe specialităţile de balneofizioterapie şi sunt mândru de această echipă medicală, care vine cu idei noi, pe care le pun în practică. Aşa reuşim să mergem înainte şi să creştem satisfacţia pacienţilor.
„Nu am permis nimănui să-mi spună „domnul manager” în spital, eu sunt colegul lor”
Ana-Maria Predilă: Cum aţi reușit să aduceții medicii acolo? Vă întreb pentru că sunt multe spitale mici, orăşeneşti, care se plâng de faptul că medicii tineri nu nu vor să meargă să lucreze acolo ci îşi doresc să rămână în spitalele mari, universitare.
Constantin Poiană: În primul rând le-am promis că o să le fiu alături şi nu am permis nimănui să-mi spună „domnul manager” în spital, eu sunt colegul lor. În plus, le-am promis dotarea cu aparatură şi până în acest moment m-am ţinut de cuvânt.
Ana-Maria Predilă: Cum se desfăşoară lucrurile la Spitalul din Buhuși acolo, câte paturi aveți şi ce adresabilitate?
Constantin Poiană: Până în momentul de faţă avem 173 de paturi pentru internare continuă și 20 de paturi pentru internare de zi. Ne adaptăm însă structura continuu la realităţile pe care le trăim. În urma analizei indicatorilor de performanţă am înaintat la Ministerul Sănătății o propunere de modificare a structurii pentru nevoile reale de acum ale spitalului. Avem o secţie în care mai avem două compartimente incluse, pe cele două compartimente rata de utilizare la patului a ajuns la peste 99% acum, iar pe structura de bază este de aproximativ 60%. Deci, nu este normal ca pacienţii să aştepte la programare două-trei luni de zile, iar pe cealaltă structură paturile să stea libere. Ne dorim înfiinţarea de specialităţi noi de care pacienţii au nevoie. Cei în jur de 40.000 de pacienţi pe care îi îngrijim sunt nevoiți să meargă în acest moment la spitalele învecinate, care sunt la o distanță de aproximativ 70 de km, pentru specialități precum diabet şi boli de nutriţie pentru că noi nu avem o astfel de secţie.
„Un manager nu trebuie să stea în birou”
Ana-Maria Predilă: Totul ţine de management, iar cel care se află la conducerea spitalului trebuie să ştie cum să „jongleze” printre micile probleme ale sistemului, astfel încât să reuşească să facă lucrurile aşa cum trebuie. Ce este cel mai greu?
Constantin Poiană: Un manager nu trebuie să stea în birou, biroul trebuie să stea mai mult gol, el trebuie să se plimbe printre oameni, trebuie să meargă să vorbească personal cu pacienţii, să afle de la ei ce lipseşte, dacă mâncarea este bună, dacă mai cumpără medicamente, dacă li se vorbeşte frumos. Noi am reuşit să atragem de la Ministerul Sănătăţii în ultimele luni peste 30 de miliarde de lei vechi pentru dotarea cu aparatură medicală, la Buhuşi au ajuns medicamente la care nu visam niciodată, instalaţii radiologice noi, ecografe digitale. Acest lucru arată că se poate şi în spitalele mici să miști lucrurile și trebuie să faci asta pentru că ele degrevează activitatea spitalelor mari din zonă.
„Comunicarea este cea mai importantă”
Ana-Maria Predilă: Este foarte importantă pentru pacienţi comunicarea, iar în acest sens sindicatul Promedica desfăşoară în această perioadă proiectul ,,Medici şi pacienţi, o alianţă pentru sănătate” este un proiect care scoate în evidență importanţa comunicării dintre medic şi pacient, în vederea creşterii complianţei la tratament şi evitarea cazurilor de malpraxis. Cât de importantă este comunicarea şi cum se desfăşoară lucrurile la dumneavoastră în spital?
Constantin Poiană: Comunicarea este cea mai importantă, pacienţii trebuie să înţeleagă de ce suferă, ce tratamente urmează şi ce paşi trebuie să facă în perioada următoare. Noi în spital avem o campanie de conştientizare, facem şedinţe lunare cu fiecare medic din fiecare structură, iar pe lângă analiza indicatorilor discutăm şi acest lucru. Medicii trebuie să fie apropiaţi de pacienţi, trebuie să fie apropiaţi în primul rând ca oameni, apoi ca medic. Faptul că pacientului i se vorbește frumos și pe înțelesul lor înseamnă un lucru extraordinar şi este primul pas spre a crea o armonie între cele două părţi.
Ana-Maria Predilă: Știu că aţi făcut şi o acţiune de informare pentru asistenţii medicali din spitale, exact pe această idee, de a înţelege importanţa comunicării cu pacienţii.
Constantin Poiană: Da, a fost prima dată când la nivelul spitalului din Buhuşi s-a făcut un curs de comunicare. În vară am avut o situaţie cu administrarea vaccinului antitetanos, la compartimentul de Primiri-Urgenţe. Nu aveam cantitatea necesară în acel moment, dar în spital exista vaccin. Singura greşeală a fost că nu s-a comunicat cum trebuie, dacă s-ar fi explicat pacientului că acest vaccin poate fi făcut în 48 de ore fără nici un fel de pericol şi era invitat să revină a doua zi, toată lumea ar fi înţeles. Am început campania, cu lectori autorizaţi, specializaţi în aceste cursuri de comunicare, pentru început cu asistenţii de la Primiri-Urgențe pentru că acolo este prima poartă de intrare în spital, dar și cu asistenţii şefi coordonatori. Vom continua cu toate categoriile profesionale din spital.
