Cea de-a V-a ediție a Congresului Multidisciplinar „Împreună construim excelența”, care a avut loc în perioada 9- 12 octombrie la Hotel Novotel (București), a oferit ocazia unui număr de peste 1.200 de medici și asistenți medicali să afle noutățile din numeroase arii medicale, de la mai mult de 15 lectori din străinătate. Dr. Mihaela Oros, doctor în științe medicale, medic primar pediatru și specialist pneumolog și medic specialist pediatru la Institutul de Pneumologie ,,Marius Nasta” au vorbit despre astmul bronșic la copii și adolescenți.
Copilul cu astm bronșic trebuie văzut periodic de către medicul curant, care poate revizui tratamentul conform ultimelor recomandări internaționale. Ghidul GINA (Global Innitiative for Asthma) 2019 menționează că nu se mai recomandă bronhodilatatoarele de scurtă durată ca medicație de sine stătătoare pentru că, deși ameliorează simptomele, pot ascunde inflamația.
„Pacientul se simte bine, își ia puful, după care nu își mai administrează tratamentul de control. Revin problemele, o mică dispnee, apare o exacerbare, tușește sau șuieră, nu se simte bine- revine la bronhodilatator, dar nu își ia terapia de control. În felul acesta, pacientul controlează doar simptomele, fără să influențeze inflamația, astfel încât bronșiile se îngroașă și se modifică și, la un anumit moment, poate să apară o exacerbare bruscă. Este subliniat în mod esențial de noile recomandări 2019 că toți pacienții, chiar în formele cele mai ușoare de astm, să primească și cortizon inhalator pe lângă bronhodilator de scurtă durată”, a explicat dr. Mihaela Oros.
Pacienții trebuie monitorizați pe termen lung, având în vedere că simptomatologia poate să varieze în funcție de moment și de factorul declanșator. Uneori simptomele pot fi absente, funcția pulmonară poate fi normală sau se normalizează datorită tratamentului, dar procesul inflamator persistă. Astfel, în diagnosticul de astm este foarte importantă examinarea clinică pe simptome și pe patternul lor: wheezing, dispnee, tusea și senzația de constricție toracică, alături de limitarea fluxului expirator (în funcție de vârstă, acesta poate fi mai mult sau mai puțin obiectivat). Pe termen lung, tratamentul urmărește atât controlul simptomelor, cât și scăderea riscului de o nouă exacerbare, prin minimizarea inflamației pe termen lung.
„Un pacient necontrolat din punct de vedere clinic este unul la care persistă simptomele. Primul lucru care trebuie verificat este ca tehnica inhalatorie să fie corectă și să nu apară acea teamă de corticosteroid care determină mamele să le reducă dozele celor mici, din cauza fricii că se îngrașă, că nu mai poate face sport, etc. De asemenea, este important să știm dacă avem agenți iritanți acasă și să conștientizăm că fumatul lângă copil este cel mai dăunător lucru”, a atras atenția și conf. dr. Roxana Nemeș.
⇔ Sursă foto și informații: http://www.politicidesanatate.ro/
⇔ Media10 – partener media al Congresului Multidisciplinar „Împreună construim excelența”
