Conferința Imuno-Onco-Dermatologie: noutăți și program științific

Imunologie, afecțiunile copiilor, noi terapii care ar putea vindeca boli rare, studii realizate de specialiștii români și cazuri de succes – sunt doar câteva dintre temele ce vor fi discutate în cadrul conferinței de Imuno- Onco- Dermatologie, care va avea loc în perioada 18-21 septembrie 2019 la Hotel Caro (București).

Asociația Română de Imuno-Dermatologie și Societatea de Imunologie din România organizează cea de-a 48-a Conferință a Societății de Imunologie din România și cea de-a 3-a Conferință a Asociației de Imuno-Dermatologie, eveniment la care vor participa specialiști din țară și din străinătate (SUA, Italia și Germania).

În cadrul conferinței vor fi dezbătute ultimele noutăți în cercetarea fundamentală și aplicativă în domenii precum: onco-imuno-dermatologia, imuno-dermato-pediatria, patologia imună în transplantul renal și afecțiunile cutanate din imuno-supresia post-transplant, imunologia psoriazisului, etc.

Boala celiacă, asociată cu AVC-ul ischemic și neuropatia periferică

Boala celiacă este o enteropatie mediată imunologic, atribuită unei reacții la gliadină (fracție proteinică din anumite grâne).

Potrivit unui studiu realizat de medicii de la Spitalul Clinic Colentina (București), boala celiacă ar trebui considerată drept o potențială etiologie a accidentului vascular- cerebral și a  neuropatiei periferice, ambele de cauză necunoscută, chiar și în absența unor manifestări gastrointestintestinale. Boala celiacă este o cauză tratabilă a acestor afecțiuni, iar testarea anticorpilor anti-gliadină, anti- endomisium, anti- trasglutaminaze 2 și anti- gangliozide este esențială pentru diagnostic. ”Am avut un pacient de 56 de ani cu hemipareză acută pe partea dreaptă și afazie, iar examinarea fizică a fost normală. După numeroase examinări (neurologice, CT cerebral, investigații serologice, fibroscopie esogastroduodenală, etc), diagnosticul a fost clar: boala celiacă, AVC ischemic în teritoriul sistemului arterial median superficial și neuropatie periferică. Cu o dietă fără gluten, vitamina B12 injectabilă, acid folic și terapie antiplachetară, rezultatul a fost favorabil, cu o remisiune completă a simptomatologiei în 5 luni”, explică șef lucrări dr. Inimioara Mihaela Cojocaru, medic primar neurolog.

Schimbare de paradigmă în imunologie

Sistemul imun este caracterizat de un nivel uriaș de ambiguitate. Există o diversitate enormă a specificității receptorilor antigeni, care generează „repertorii imune” ce duc la o ”identitate imună”, iar aceasta personalizează răspunsul imun al fiecărui individ. Primul nivel de ambiguitate se regăsește în ontogenia celulelor B și T , deoarece sunt generate multe limfocite inutile sau nedorite. Mai departe, nivelul crescut de ambiguitate a răspunsului imun periferic a condus la ipoteza că rolul principal al sistemului imun este de a face o distincție între infecțiile periculoase și cele ne-periculoase. „Aspectul cheie și, deci, principala provocare, este de a înțelege cum și dacă acest comportament ambiguu al sistemului imun este avantajos sau, dimpotrivă, este chiar inutil”, atrage atenția conf. dr. Petru Cianga, Laboratorul de Imunologie, Spitalul Sf. Spridon din Iași.

Mecanisme patogene ale psoriazisului

Imunitatea înnăscută este considerată, în prezent, o componentă importantă a proceselor patogene, atât a celor cu mecanism imun, cât şi a celor cu componentă imunologică redusă. TLR (receptorii toll-like) reprezintă o familie de proteine transmembranale ce recunoaşte patternuri moleculare de pe suprafaţa agenţilor patogeni (PAMP-pathogen associated molecular pattern). ”Cuplarea moleculelor TLR cu liganzii PAMP are ca efect activarea proteinelor adaptor, activarea factorilor de transcripţie şi creşterea secreţiei de citokine de către celulele care exprimă TLR. Exprimarea TLR pe numeroase tipuri de celule, inclusiv keratinocite, şi activarea moleculelor TLR de către mai multe tipuri de substanţe, nu numai componente microbiene, deschide noi perspective de înţelegere a mecanismelor patogene proprii unor multiple afecţiuni, inclusiv psoriazis – afecţiune în care limfocitele T şi citokinele proinflamatorii au rolul principal, accelerând procesul de diferenţiere terminală a keratinocitelor. Activarea TLR creşte secreţia de citokine proinflamatorii, de peptide antimocrobiene şi este implicat în activarea axei IL-23/ IL-17.  Comorbidităţile întâlnite în psoriazis îşi găsesc explicaţia în mare măsură în secreţia crescută de citokine proinflamatorii mediată de TLR” – prof. dr. Alecu Mihail, Spitalul Clinic de Boli Infecţioase şi Tropicale „Dr. Victor Babeş”, Bucureşti. 

Microbiomul cutanat și legătura cu dermatita atopică la copii  

 Dermatita atopică este o boală frecventă, care apare la 25% din copii și la peste 10% din adulți. În apariția bolii sunt implicați multipli factori intrinseci și extrinseci: alergeni alimentari și de mediu, terenul ereditar, genetic, alături de perturbările barierelor cutanate. Se consideră că un dezechilibru imunitar ar fi cauza, și anume modificarea raportului LTh1/LTh2 în favoarea ultimului și creșterea interleukinelor IL4, IL5 și TSLP. Microbiomul cutanat (ansamblul de microorganisme prezente în țesutul cutanat, comensal și simbiotic) este un factor recent discutat, cuplat cu imunitatea înăscută.

„Multipli factori intervin în dermatita atopică: bariera cutanată, pătrunderea trasepidermică mai ușoară a microorganismelor, prevalența la nivelul , importanța imunității cutanate înnăscute și a imunității adaptative care modulează inflamația cutanată. Biofilmul bacterian, care este un aglomerat bacterian, este responsabil de activarea imunitară cu producerea de citokine inflamatorii ( TNFα și mediatorii pruritogeni). Concluzia este că microbiomul are rol în dermatitele atopice”, explică prof. dr. Georgeta Sinițchi, Centrul Medical Alergologic ”Atopia” Iași.

Bolile rare la adulți

Mult timp, s-a crezut că imunodeficiențele primare apar numai la copii, a căror rată de supraviețuire nu depășea 3-4 ani. Însă dezvoltarea tehnicilor de biologie moleculară, derularea studiilor randomizate și, în special, inițierea de terapii eficiente a schimbat fundamental gândirea specialiștilor. Rata de supraviețuire și calitatea vieții celor afectați de astfel de boli rare au început să crească semnificativ.

Observațiile clinice din ultimele decenii au arătat că multe persoane cu deficiențe imune au o viață relativ normală, fără simptome evidente până la vârsta de 50- 60 de ani. Noile clasificări – descurajante în complexitatea lor, cel puțin pentru medici- vorbesc despre o serie de manifestări ale imunodeficiențelor primare care au fost identificate doar la 2-3 persoane. În plus, sunt din ce în ce mai multe cazuri în care cei cu astfel de afecțiuni au simptome suplimentare de hipersensitivitate, boli autoimune sau neoplasme. În unele situații, boala apare în cadrul familiei.

„Totuși, indiferent de comorbidități, este clar rolul major al terapiei de substituție în menținerea unor parametri cât mai apropiați de normal ai vieții pacientului”, atrage atenția prof. dr. Victor Cristea, președinte Societatea de Imunologie din România (SIR).