Interviu

Acad.prof.univ.dr.Dragoș Marinescu: „Medicina devine tot mai automatizată și mai puțin empatică”

Acad.prof.univ.dr. Dragoș Marinescu
Acad. prof. univ. dr. Dragoș Marinescu, medic psihiatru, în cadrul Spitalului de Neuropsihiatrie, din Craiova și-a dedicat viața lumii medicale și pacienților. Are în spate ani buni în care a diagnosticat și tratat bolnavii, care suferă de afecțiuni psihice, s-a implicat în proiecte de cercetare și educație medicală și continuă să fie atent la grijile bolnavilor și să le ofere cel mai eficiente soluții medicale.
A fost preşedinte Comisia de Psihiatrie şi Psihiatrie Pediatrică a Ministerului Sănătăţii, dar și membru Comisia de Transparenţă a Ministerului Sănătăţii. 
Invitat în cadrul emisiunii „Doctorul Tău”, acad. prof. univ. dr. Dragoș Marinescu a vorbit despre două dintre cele mai întâlnite afecțiuni: anxietatea  și depresia, dar și despre sistemul sănătății mintale și relația medic-pacient.  

Ana-Maria Predilă: Cum se văd aceste statistici îngrijorătoare, faptul că vorbim despre depresie, despre anxietate, ca fiind niște afecțiuni ale secolului?

Dr. Dragoș Marinescu: Este, din păcate, un subiect care niciodată nu este evaluat la valoarea lui. Trebuie spus că există foarte puține studii epidemiologice făcute pe populația specifică a României. Ne bazăm în extrapolarea datelor care există în studiile internaționale. La ora actuală, atât depresia, anxietatea cât și stresul propriu-zis al vieții cotidiene sunt factori majori, care perturbă nu numai evoluția unei afecțiuni psihiatrice, ci sunt factori independenți de risc pentru oricare dintre bolile somatice severe. Aici mă refer la patologia cardiovasculară, la patologia cerebrovasculare și, bineînțeles, la maladiile oncologice.

Craiova are o prioritate în țară, aceea de a fundamenta psihiatria biologică, și anume baza medicală a subiectelor psihiatrice”

Ana-Maria Predilă: Deci, prevenirea și tratarea lor înseamnă prevenirea și tratarea altor afecțiuni, care, de asemenea, sunt frecvent întâlnite, iar în statisticile de la nivel european România ocupă primele locuri?

Dr. Dragoș Marinescu: Nu numai România, este mal du siècle, dacă ar fi să ne luăm după ceea ce se spune, datele sunt într-adevăr îngrijorătoare. Nu numai noi traversăm perioade de incertitudine existențială și socială, ci întreaga lume este bulversată de tot felul de evenimente. După oricare dintre evenimentele sociale majore apar foarte multe depresii, anxietăți, dar în același timp și valul tulburărilor cardiovasculare crește foarte mult. Craiova are o prioritate în țară, aceea de a fundamenta psihiatria biologică, și anume baza medicală a subiectelor psihiatrice. Dacă până în urmă cu 10-20 ani versantul psihopatologizant era pe primul loc, la ora actuală sunt certitudini, date, care furnizează informații extrem de prețioase corelate cu modelele multifactoriale, care sunt de origine biologică. Deci perspectiva noastră actuală este de a privi depresia și anxietatea ca patologii medicale, care se bazează pe o patogenie bine delimitată, care beneficiază de bulversarea unor sisteme și multisisteme funcționale ale organismului, ceea ce ne conferă posibilitatea de a avea un factor de predicție valid pentru riscurile pe care le antrenează.

„Populația vulnerabilă trebuie să beneficieze de programe speciale pentru a putea să învețe să crească capacitatea de reziliență, de a depăși un anumit impas

Ana-Maria Predilă: V-ați dedicat viața carierei medicale. Cum funcționau lucrurile în sistemul sănătății mintale, înainte, care sunt diferențele, ce ar trebui să facem în acest moment, astfel încât să dăm acces populației la informație, la specialiști, să ajungem să prevenim și să tratăm în mod corect aceste afecțiuni psihice?

Dr. Dragoș Marinescu: Există o relativă confuzie. În sensul că, sănătatea mintală se ocupă predominant de prevenție, este pusă față în față cu noțiunea de boală mintală. Populația vulnerabilă trebuie să beneficieze de programe speciale pentru a putea să învețe să crească capacitatea de reziliență, de a depăși un anumit impas, care poate să fie declanșat fie de un moment psihologic defavorabil, fie de o boală somatică, fie de o stare legată de un anumit conflict social, precum stresul social. Dacă ne referim la depresie, este extrem de important să recunoaștem populația vulnerabilă și să grăbim foarte mult diagnosticul, care poate fi mascat de anumite simptome. Nu e foarte simplu ca o persoană relativ tânără să fie supusă unui tratament medicamentos cu posibile efecte adverse, să țină un regim de viață, care să-i schimbe total stilul  de viață și mai ales să aibă niște restricții alimentare care îi scad foarte mult in capacitatea de a primi recompensă. Aici este una dintre problemele pe care le-am pus în partitură și am definit depresia ca fiind acea incapacitate a individului de a putea să își mai obțină recompensele. În momentul în care nu mai ai bucuria vieții, nu mai simți că poți să ai un teritoriu în care să obții o recompensă, se instalează starea de disperare, care este similară cu depresia.

„Uzitarea excesivă a unor medicamente, vorbesc de toate clasele de medicamente, pot să aibă și consecințe la nivelul structurilor cerebrale”

Ana-Maria Predilă: Numărul persoanelor care suferă de depresie și anxietate este din ce în ce mai mare, în România, la nivel european, mondial. Pe de altă parte, așa cum spuneați, în România nu există programe prin care acești oameni să fie informați, educați, aduși la specialiști, la timp. Au exista vreodată astfel de programe sau am putea prelua ceva din ceea ce ați văzut la nivel european?

Dr. Dragoș Marinescu: Au fost și sunt programe care urmăresc, în special, depresia. În urmă cu 3-4 ani a fost un program, care s-a derulat la nivelul medicilor de familie, pentru că tocmai asta era ținta importantă: de a conștientiza existența unor fațade somatice ale depresiei și medicul de familie să poată să trimită, în timp util, pacientul pentru diagnosticul precoce. La ora actuală știu că există programe mai mult de interes comunitar, la nivel național. O altă direcție extrem de importantă este legată de fenomenele adverse induse de medicație. Uzitarea excesivă a unor medicamente, vorbesc de toate clasele de medicamente, pot să aibă și consecințe la nivelul structurilor cerebrale sau la nivelul funcționalității circuitelor neuro-biochimice, care să inducă depresie. Există o depresie neuro-biochimică, de exemplu, depresia prin deficit de noradrenalină, care îmbracă o alură dramatică, cu scădere cognitivă, cu diminuarea motricității, lipsa interesului, pierderea plăcerii. Dacă te gândești la această posibilitate, automat apare o întrebare din punct de vedere al farmacologului, de exemplu „Dacă eu dau substanțe, care inhibă noradrenalina ele nu creează potențialul de depresie?”. De unele studii este infirmat, de altele este confirmat faptul că excesul de betablocante poate să genereze depresie secundară în patologia cardiovasculară, iar aici trebuie de spus că depresia este un factor de risc independent pentru evoluția bolilor cardiovasculare.

„Pentru pacienții care au un comportament de tip antisocial, îndreptat spre alte persoane, există la ora actuală posibilitatea de a fi supuși unui tratament de siguranță„

Ana-Maria Predilă: De cele mai multe ori oamenii se tem să ajungă la psiholog, cu atât mai mult la psihiatru sau într-un spital de neuropsihiatrie. Încă avem această cutumă și aceste vorbe care ne inhibă: „Dacă mergi la psiholog, înseamnă că ești nebun”. Cât de bolnăvicioasă este această mentalitate?

Dr. Dragoș Marinescu: E stigma care este susținută de argumente insuficiente. La rândul nostru avem o vulnerabilitate că se interpretează foarte ușor, din punct de vedere al specialiștilor, identificarea persoanelor de risc pentru comportamente antisociale. Pacienții cu suferințe severe, care pot apărea în urma depresiei, dar care au un contur comportamental disocial îndreptat spre autodistrucție, și această autodistrucție  interpretată nu numai ca tentativele de tip suicidal, ci și acele fenomene parasuicidale în care, de exemplu, un pacient ce suferă de diabet face o depresie  secundară după decesul unei persoane apropiate și capacitatea lui de a se integra și a se autopedepsi se va reduce prin renunțarea la dietă, renunțarea la medicație,  motiv pentru care boala se va agrava sau poate să intre într-o condiție gravă în care poate să se instaleze o comă hiper sau hipo glicemică. Pentru pacienții care au un comportament de tip antisocial, îndreptat spre alte persoane, există la ora actuală posibilitatea de a fi supuși unui tratament de siguranță, care este reprezentat de medicația antipsihotică pentru tulburările majore cu administrare pe termen lung. O injecție făcută poate să asigure tratamentul pacientului pe o durată de 14-28 zile.

„Legea sănătății mintale trebuie ajustată”

Ana-Maria Predilă: Din păcate, știm că mulți dintre bolnavi nu ajung din timp la medic, și din această cauză ajung să-și facă rău lor, dar și celor din jur. Vedem ce se întâmplă la nivel național cu pacienți lăsați liber pe stradă, deși suferă de diverse afecțiuni psihice, și care nu pot fi controlați.

Dr. Dragoș Marinescu: Aici este un teritoriu foarte delicat, în sensul că nu există suportul judiciar, corect apreciat. Legea sănătății mintale trebuie ajustată. Automat, un pacient care are un diagnostic psihiatric nu are discernământul abolit. Orice comportament, care se încadrează în ceea ce înseamnă juridic infracționalitate, trebuie să fie preluat foarte serios de organele abilitate. Se face dosarul, se face expertiza psihiatrico-judiciară și se ia decizia. Medicul psihiatru nu trebuie privit ca un represor, psihiatrul este acel specialist care ajută individul în condițiile în care acesta comite o anumită infracționalitate.

„Empatizare cu pacientul este una dintre cele mai importante soluții pentru a evita complicațiile în lanț”

Ana-Maria Predilă: Ajung pacienții din timp să ceară sfatul specialistului sau de cele mai multe ori sunt aduși în diverse contexte?

Dr. Dragoș Marinescu: Majoritatea pacienților parcurg un drum colateral, adică de la nivelul medicului de familie există acest dezechilibrul. Ceea ce mă îngrijorează medicina devine tot mai automatizată, mai tehnologizată și mai puțin empatică. Pacientul cînd se duce să-și facă o analiză, indiferent de nivelul ei, că e biochimică sau electrofiziologică, așteaptă un răspuns, o comunicare cu medicul, dar de obicei i se spune „domnule, e normal”. Atunci apare anxietatea că i se ascunde ceva. Empatizare cu pacientul este una dintre cele mai importante soluții pentru a evita complicațiile în lanț, care merg în cerc vicios. Fiecare lucru trebuie discutat cu pacientul. Unul dintre părinții psihoterapiei spunea că anxietatea este generată de minusul de informație sau de surplusul de informație. În condițiile în care te ascunzi după anumite protocoale, care nu își spun nimic despre cum să te comporți cu pacientul, și nu există și un „protocol de conduită” e foarte dificil. Sistemul de sănătate de stat este foarte aglomerat, nu există o o delimitare clară între pacienții acuți și pacienții cronici. Trebuie făcute reglaje.

„La noi s-a pus foarte mult accent pe calitatea managerială de tip economic. Nu economia este totul, trebuie să te gândești la rezultatele pe care le ai”

Ana-Maria Predilă: Sunt sisteme de sănătate în care medicii reușesc să comunice cu pacienții, să fie mai aproape de ei. Sunt mulți pacienți români care se duc în străinătate și spun că au fost tratați cu mai multă emaptie. De ce nu reușesc medicii și noi să fim mai aproape de pacient, de familia lui ca să nu ajungă la presă sau în instanță și să spună că nu a fost băgați în seamă deloc?

Dr. Dragoș Marinescu: Sistemele de stat sunt foarte mult aglomerate, medicii sunt foarte solicitați, nu există o despărțire clară între pacienții acuți și cei cronici, nu există unități care să se ocupe de acuți. Eu zic că trebuie făcute reglaje, și aici cred eu că e vorba de specialiști. La noi s-a pus foarte mult accent pe calitatea managerială de tip economic. Nu economia este totul, trebuie să te gândești la rezultatele pe care le ai. O cuantificare corectă a eficienței unui spital trebuie să fie pe rezultatele bune pe care le are. Noi trebuie să avem o rată foarte mare de pacienți care s-au vindecat.

Articole recente

Vasile Cepoi, președintele ANMCS: „Incidenţa evenimentelor adverse asociate asistenţei medicale derminate de deficienţe de comunicare este destul de mare”

Redactia Media10

Spitalul din Buhuși a atras aparatură de 30 de miliarde lei, o echipă de medici tineri și se preocupă de comunicare cu pacienții

Redactia Media10

Vasile Ciurchea, președintele CNAS: „Comunicarea cu pacientul este foarte importantă”

Redactia Media10

Lasa un comentariu

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.