Destine

Învățătoarea care cumpără rechizitele elevilor la fiecare început de an școlar – Lucia Marin o lecție de viață

Un dascăl. O legendă. Doamna învățătoare Lucia Marin ne predă tuturor o lecție despre ce înseamnă rolul magic și revelator, pe care îl are învățătorul în societate. Lucrează de 36 de ani, la Școala Gimnazială „Gheorghe Bibescu”, din Craiova. De mai bine de trei decenii merge în fiecare dimineață la catedră, cu aceeași bucurie. Niciodată nu a considerat că e suficient cât a făcut, că e timpul să facă și alții mai tineri. Povestea este lungă, cât 36 de ani petrecuți la catedră, dar motivațională, încurajatoare, de suflet. Se spune că cei care dăruiesc au totul, iar doamna Lucia dă toată iubirea copiilor, pe care îi educă și îndrumă în viață, pentru care organizează activități, pregătește acasă materiale didactice, până noaptea târziu, scrie cărți, strânge sponsorizări, îi duce în tabere de creație, le dăruiește ce are mai de preț: timpul, dragostea, toată experiența și cunoștințele sale.

 AUTOR: ANA-MARIA PREDILĂ

 

 

 

Am dăruit școlii și copiilor sufletul, mintea, inteligența mea, pentru că mereu mi-am dorit să dau cele mai frumoase și bune generații”, așa  începe povestea doamnei învățătoare, care niciodată nu obosește să facă ceva în plus pentru elevii săi. 

O femeie scundă, tunsă scurt, îmbrăcată lejer, într-o pereche de pantaloni și un tricou, negre, aranjează într-o clasă tot felul de materiale, cărți, scoate din cutii hârtii colorate și le așează pe băncile noi, dintr-o clasă a Școlii Gimnaziale „Gheorghe Bibescu”, din Craiova.

Ne uităm la ea câteva secunde, fără să o deranjăm. E atentă la fiecare lucru pe care îl mută. În timp ce ia o cutie în mână, ne vede și zâmbește. Îi spunem că am venit întâmplător să vedem cum se fac pregătirile în această școală, pentru începutul de an școlar. A fost singurul cadru didactic pe care l-am găsit în clasă. Ne spune cu mândrie și strălucire în ochi că este în fiecare dimineață aici, pentru că până pe 9 septembrie, când o să primească o nouă generație, cu care începe de la clasa pregătitoare, vrea să aibă o clasă impecabilă, pe care copiii să o placă și în care să le fie drag să studieze.

Pentru fiecare promoție de elevi pregătește clasa în mod diferit

Doamna învățătoare lucrează în școala Gheorghe Bibescu de când s-a înființat. De 36 de ani își începe ziua la catedră, alături de copiii cărora le oferă înainte de toate iubire, atenție și înțelegere. 

De pe 9 septembrie pentru doamna Lucia începe un nou an școlar, alături de o altă generație de elevii cu care se va începe clasa pregătitoare. Pentru fiecare promoție de elevi pregătește clasa în mod diferit.

„Fac mereu acest lucru pentru că vine o nouă generație, care are noi așteptări din partea mea și vreau să le amenajez un spațiu educațional deosebit”.

Doamna Lucia nu s-a blocat niciodată, când resursele sistemului de educație s-au terminat. Copiii merită toate șansele și niciodată nu se dă bătută, până nu reușește să le ofere elevilor săi posibilitatea de a studia în cele mai bune condiții și de a-i implica în tot felul de activități, dincolo de cele patru ore de curs. Cu ajutorul donațiilor reușește de ani buni să ducă copiii periodic în excursie, să organizeze tot felul de activități non-formale educative, să le ofere cadouri, care să îi motiveze.

Mulți dintre elevii școlii sunt copii care provin din centre de plasament, copii instituționalizați care văd în doamna învățătoare mama care le lipsește atât de mult. La ea găsesc mângâiere, înțelegere, sprijin. Ea îi crește, îi educă, îi pregătește pentru viață. Și pentru ei trece dincolo de bariere. Nu găsește niciodată scuze. A făcut parteneriate cu firme care apreciază tot ce face pentru elevi și o sprijină. În timp ce ne povestește, ne și arată un dosar cu toate contractele de sponsorizare și ne spune că în tot ce face este transparentă, iar toți banii merg către activitățile și materialele necesare copiilor.

„Am făcut parteneriate educaționale cu Hotel Orizont din Căciulata, Pensiunea Domniței, firma de transport Christiana Tour, Biserica Sf. Parascheva și cu alte firme care au fost prezente și la lansările mele de carte. Scriu poezii, cărțile mele au fost dăruite, iar oamenii care le-au primit au dăruit mai departe copiilor din centrele de plasament. Noi avem mulți copii care vin din centrele de plasament, din familii defavorizate și oamenii au fost sensibilizați, la rândul lor au donat, în așa fel încât, am ajuns să amenajăm în acest an școlar două săli de clasă, pornite de la beton, am adus mobilier nou, table magnetice, totul nou”, ne spune doamna Lucia.

VIDEO

„Primele donații au venit de la familia mea”

Omul sființește locul este sintagma care a fost parcă creată pentru învățătoarea Lucia Marin. Crede că cea mai importantă este puterea exemplului, iar prima care a început să doneze bani pentru activitățile copiilor a fost ea, apoi cei doi fii ai săi. Așa a convins mai mulți prieteni să sprijine școala și a reușit să construiască în jurul său o lume cum toți ne-am dori, mai atentă, mai darnică, mai caldă.

„Primele donații au venit de la familia mea. Băieții mei au donat prima dată copiilor calculatoare și alte lucruri de care aveau nevoie și așa am mobilizat mai multă lune. Eu invit reprezentanții firmelor la noi să vadă ce facem. Atunci când avem ateliere de creație, pe care le pregătim și cu părinții, cu bunicii copiilor, cu educatoare, specialiști, designeri invităm și oaspeți. Am avut-o invitată pe directoarea băncii ING, reprezentanții firmei Christian Tour. Când mergem în excursii la Hotel Orizont organizăm acolo ateliere de creație, unde invităm și patronii care lucrează cu copiii. Oamenii sunt sensibilizați de modul în care elevii lucrează, de modul în care sunt educați. Deși unii fac parte din familii defavorizate sau centre de plasament, nu se deosebesc. Este un colectiv închegat. Facem ateliere de creație în biserică unde sunt invitați și enoriașii. Oamenii îi cunosc deja pe elevi, iar când facem un apel umanitar este imposibil să nu ne răspundă. Firma Promobila ne-a ajutat să facem mobilierul pentru clasă”, povestește învățătoarea cu tot entuziasmul din lume.

Copiii sunt o sursă de energie, mă încarcă și cred că din cinci în cinci ani întineresc, nu îmbătrânesc”

Pare neobosită. Când vorbește de copii toată fața i se luminează. De 36 de ani merge cu aceeași bucurie la clasă. Niciodată nu a considerat că e suficient cât a făcut, că e timpul să mai facă și alții mai tineri. Cum și-a menținut entuziasmul?

„Dragostea pentru copii și dorința de a te perfecționa, de a da mai mult decât crezi că poți, îți dau mereu energie. Copiii sunt o sursă de energie, mă încarcă și cred că din cinci în cinci ani întineresc, nu îmbătrânesc. Copiii așteaptă să fie primiți cu căldură, cu dragoste și să primească cunoștințele necesare noii societăți. Societatea este în ascensiune și noi trebuie să ne adaptăm. Activitățile extracurriculare pe care le fac cu elevii pe parcursul celor cinci ani sunt benefice sistemului de învățământ, pe copii îi motivează mult și am reușit în acest fel să creștem și rezultatele școlare”.

A luat tot ce e mai bun din sistemele de educație ale altor țări: „Se pot face multe, totul ține de dăruire”

Învățământul și societatea nu mai sunt așa cum erau în urmă cu 36 de ani, când a intrat în învățământ, dar doamna învățătoare a știut să țină pasul cu toate schimbările, să se adapteze și să le ofere elevilor săi un model de urmat. Niciodată nu a încetat să învețe, să caute, să vadă cum lucrează cadrele didactice din cele mai cele mai performante sisteme de educație.

„Merg mereu în proiect de perfecționare. Acolo unde am constatat că am de recuperat, sau vreau să mă dezvolt, întotdeauna am luat măsuri, astfel încât să mă dezvolt și să aplic ceea ce am văzut în școlile din țările europene. Am fost în școli importante, de unde am cules tot ce se poate aplica și la noi. Se pot face multe, totul ține de dăruire”

Un învățător bun înseamnă:  „Să fii un om bun, cu suflet, sensibil, un om care dăruiește iubire, care are răbdare, dar și bine pregătit, care în permanență se perfecționează”

Și acum după mai bine de trei decenii de predat își pregătește lecțiile, materialele, uneori până noaptea târziu.

„Îți trebuie foarte mult timp, cele patru ore de la clasă sunt insuficiente, eu acasă mai lucrez încă patru pe zi, minim. Fac schița proiectului, pe care vreau să îl fac, apoi pregătesc materialele, le confecționez, astfel încât să vin în ajutorul copilului. Când organizez un atelier de creație, toate materialele le pregătesc pe etape, acasă, și apoi la școală facem ce îi ajută pe elevi”.

Ne întrebăm ce înseamnă pentru doamna Lucia să fii învățător bun? Răspunsul poate motiva generațiile viitoare! Iar răspunsul vine ca o concluzie a anilor săi dedicați elevilor și învățământului.

„Înseamnă să fii un om bun, cu suflet, sensibil, un om care dăruiește iubire, care are răbdare, dar și un om bine pregătit, care în permanență se perfecționează. Eu merg în tabere internaționale, sunt coordonator de tabere internaționale, de 10 ani merg cu copiii în Grecia, unde copiii participă la foarte multe activități și au obținut de fiecare dată locul I pe tabără”

„Am fost și le rămân mamă”

Pentru mulți dintre elevii săi este ca o mamă și a rămas așa și după ce nu le-a mai fost învățătoare, mai ales copiilor care provin din centre de plasament.

„Am fost și le rămân mamă. Conducerea Direcției de Protecție a Copilului și toți oamenii de acolo care au lucrat cu mine au fost impresionați de modul în care am putut să integrez acești copii. Sunt acum mulți dintre ei la licee de artă, la licee deosebite și mereu ei erau un exemplu pentru ceilalți de cumințenie, de perseverență. Se pot închega colective deosebite, chiar dacă sunt copii instituționalizați”

Mulți dintre elevii doamnei Lucia au ajuns acum „oameni mari” ,care conduc instituții importante și au succes. Vin să o revadă și să îi mulțumească la lansările de carte, pe care le face periodic. Sunt averea ei!

„Sunt profesori, ingineri, bancheri și vin la rândul lor și dăruiesc copiilor de acum. I-am învățat pe toți de mici să dăruiască și asta fac și acum și este extraordinar. Păstrez legătura, chiar și cu unii copii din prima mea generație. Acum, copiii unora dintre ei sunt elevii mei”, ne spune cu mândrie și aproape cu lacrimi în ochi.

„Copilul vine la școală doar cu penarul și ghiozdanul, absolut tot cumpăr eu”

În câteva zile se pregătește să mai întinerească cinci ani pentru că începe un alt ciclu de viață, cu o nouă generație dornică să cunoască, să învețe. Ca pe toți elevii săi, doamna învățătoare îi așteaptă cu surprize și rechizite aranjate frumos pe băncile noi. A făcut cumva și a reușit și anul acesta să le ia părinților grija rechizitelor și să le facă micuților o bucurie.

„Eu le cumpăr toate rechizitele, acuarele tempera, toate materialele de care au nevoie, caietele. Copilul vine la școală doar cu penarul și ghiozdanul, eu cumpăr absolut tot”.

„Orele sunt captivante, nu plec din preajma copiilor”

De când începe școala, în fiecare zi, îi așteaptă pe copii cu surprize. Ne spune că o zi la școală alături de elevi: „Este magică”. După 36 de ani petrecuți la catedră, abia așteaptă să vină în fiecare dimineață la școală și niciodată nu ajunge mai târziu de 7:30.

„Înainte de a ajunge copiii vreau să mai aranjez ceva, să creez un cadru emoțional, pun la casetofon un CD cu melodii adecvate, sau un joc potrivit lor, le pregătesc o surpriză pe bancă. Le captez atenția, astfel încât ei vin de fiecare dată la școală cu drag și nu știu ce surpriză îi așteaptă ziua următoare. Orele sunt captivante, nu plec din preajma copiilor, le organizez și pauzele și nu simt când trec cele patru ore”

Cel mai greu moment este cel al despărțirii, la finalul celor cinci ani. Atunci când elevii săi merg către clasele gimnaziale simte că ceva se rupe din sufletul ei.

„La serbarea de rămas bun clasele primare, astfel încât să nu fie atât de bruscă trecerea pentru ei, îi invit și pe copilașii de la clasa pregătitoare și ei le predau cheia succesului celor mici. Activitățile de clasa a V-a se desfășoară de comun acord, între diriginte și învățător. Copiii cunosc dirigintele și profesorii înainte de terminarea clasei a IV-a, iar o parte din activitățile extracurriculare sunt în continuare comune, astfel încât ei să îi ajute pe cei mici, cei mici să se simtă protejați de cei mari și să fim o familie mai mare”, spune Lucia Marin. 

Pentru noi povestea doamnei învățătoare Lucia se apropie de final, pentru ea și elevii săi e aproape de un nou început. Și e magic. Doamna Lucia ne dă speranță, ne face să ne dea lacrimile de bucurie și îi mulțumim că ne-a molipsit cu 36 de kilotone de bine, de ambiție, de a face și noi mai multe. Și voi! Ne-a adus aminte de învățătorii noștri și ne-am dat seama, încă o dată, că educația este Salvarea. Iar drumul corect în viață pleacă de la un domn sau doamnă învățător, dedicați, iubitori.

Doamna Lucia ne mai învață și că performanța se poate face oriunde, într-o școală mică de cartier, ascunsă printre pomi, într-o clasă înfrumusețată de o mână de oameni, într-un colț mic, dintr-un oraș al României, care are șanse prin generații educate de mai mulți domni și doamne învățătoare, ca doamna Lucia. 

„Rolul învățătorului este foarte important, iar eu am trecut dincolo de hotare, astfel încât toți copiii să ne rămână în școală. La sfârșitul claselor a IV-a, mulți elevi se îndreaptă către școlile de centru, licee, la mine din cei 20 de copii care au absolvit ciclul primar, nici unul nu plecat din școală, pentru că i-am convins că aici se învață la fel de bine, suntem deja o familie și putem trece peste orice problemă discutând, sprijinindu-ne. Sunt prietenă cu părinții și discutând orice problemă, ca în familie, toate probleme se depășesc mult mai ușor” – doamna învățătoare Lucia!

 

 

 

 

 

 

 

Articole recente

Școala unde elevii învață prin puterea jocului și sunt crescuți să fie fericiți

Redactia Media10

Tineri din toată lumea s-au bucurat de prima zi de facultate la UMF Craiova

Redactia Media10

Domnu’ Gogu: „Lumea s-a făcut rea, domnișoară!”

Redactia Media10

Lasa un comentariu

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.