Campanii Educatie prin sport

Campion la tenis şi la şcoală. Alex Coman, primul în Europa la U14, 9.52 la Evaluare

Alexandru Mihai Coman. Tenismanul de 14 ani, legitimat la CSM Craiova, are un palmares impresionant. Zece titluri de campion naţional, o grămadă de turnee câştigate, performanţe care l-au dus în fruntea clasamentului european la categoria 14 ani. Alex nu este doar un sportiv valoros, ci şi un elev eminent. Adoră matematica şi limba engleză, avut numai 10 în clasele 5-8, iar la Evaluare Naţională a luat 9.52. 
Aflaţi în cele ce urmează cum reuşeşte un puşti de 14 ani să-şi împartă, cu succes, programul între antrenamente, turnee, cantonamente, şcoală şi meditaţii.

Acest reportaj face parte din Campania “Educație prin sport”, a ziarului Media10. Campania este susţinută de: CRAMELE RECAȘ, NATUR HOUSE, THE SHADOW FIGHTER GYM. Acești parteneri înţeleg cât de importantă este educaţia, dar şi transmiterea unor informaţii corecte venite de la specialiști. 

Autor: Daniela Mitroi-Ochea

Media 10: Alex, felicitări! Ai luat Evaluarea Naţională cu o notă mare, 9,52. Ești mulțumit, sau doreai 10? Cum ai primit rezultatul? Erai pe teren? 
Alexandru Mihai Coman: Da, am luat Evaluarea Națională cu media 9,52; 9,45 la Matematică și 9,60 la Limba. Română. Nu pot să spun că sunt nemulțumit, notele au fost bune, însă speram la ceva mai mult, cel puțin la matematică, materia care îmi place cel mai mult. Rezultatul l-am primit în timp ce eram la turneul internațional de la Mamaia, în timpul meciului.Jucam acel meci, dar știam că trebuie să se afișeze. Ora aceea a fost foarte grea pentru mine, deoarece toți copiii așteptau rezultatele numai că eu eram în teren. Deodată a fost o foarte mare gălăgie și mi-am dat seama că s-au afișat și am pierdut două ghemuri consecutive, până când mama mi-a strigat.

Echipa cu care se pregatește Alexandru Mihai Coman este formată din: Alexandru Banciu – antrenor, Corina Banciu – preparator fizic, Ioan Popoviciu – mental coach și Bogdan Anghel-kinetoterapeut.

Media 10: La ce liceu ți-ai dori să intri? La ce profil?

Alexandru Mihai Coman: Sincer să fiu, încă nu m-am gândit foarte mult la asta. Media totală îmi permite cred să intru aproape la orice profil de la orice colegiu din Craiova, însă sunt conștient de faptul că trebuie să fac o alegere care să îmi permită ulterior și practicarea sportului de performanță. Sper să găsesc înțelegere la viitorii mei profesori, așa cum am găsit-o și la cadrele didactice de la Școala Gimnazială ”Alexandru Macedonski”, toți profesorii mei din gimnaziu apreciind și înțelegând faptul că pentru a practica acest sport trebuie să faci multe sacrificii.Vreau să le mulțumesc pe această cale tuturor profesorilor mei de la această școală precum și conducerii, doamnelor directoare și doamnei diriginte, care m-au sprijinit și susținut în toți acești ani.  Referitor la profil, acesta va fi cu siguranță unul real, matematica fiind materia mea preferată, alături de limba engleză. 

„Fără susţinerea morală a profesorilor mi-ar fi fost greu”

Media 10: Cu 10 pe linie în clasele 5-8 ai dovedit că un sportiv de performanţă poate fi şi un elev studios în ciuda ideilor preconcepute că sportivii nu prea au treabă cu cartea. Cât a contat susținerea profesorilor, faptul că te-au înțeles?
Alexandru Mihai Coman: Așa cum am spus și anterior, fără această susținere a cadrelor didactice mi-ar fi fost foarte greu. Susținerea nu a venit prin primirea unor note sau fiind absolvit de sarcinile de la clasă, ea a fost una morală. Pe parcursul acestor 4 ani m-am obișnuit că trebuie să susțin tezele sau lucrările de control singur sau cu alte clase, sau să fiu ascultat la diverse materii din 5-6 lecții consecutive, atunci când programul competițional îmi permitea să revin la cursuri. Nu am lipsit însă nici măcar o zi nemotivat și am tras puternic pentru a nu rămâne în urmă cu materia, astfel încât să pot fi la un nivel apropiat de cel de pe terenul de tenis. Eu zic ca mi-a reușit acest lucru.

Bunicii şi mama au fost profesori de Matematică

Media 10: Deci, cel mai mult îți place matematica. De ce?

Alexandru Mihai Coman: Da, așa este. Mi-a plăcut această materie de când eram mic, probabil și din cauză că atât mama cât și bunicii mei au fost profesori de matematică și probabil au avut un rol și ei în acest lucru. Acest fapt m-a și ajutat, bunica fiind cea cu care am lucrat și suplimentar la această materie. De fiecare dată când mă prindea pe acasă mă lua la o partidă de probleme de matematică, să mă țină în formă.

A luat cărţile şi caietele la turnee

Media 10: Cum a fost  să studiezi la turnee? Prin ce țări ai învățat pentru Evaluarea Naţională?

Alexandru Mihai Coman: Nu pot să zic că era foarte confortabil, dar m-am obișnuit. De obicei învățam seara după meciuri și după antrenament cam o oră în funcție și de temele pe care le primeam pe WhatApp de la colegi. Bine că s-a inventat WhatsApp-ul! Cam la toate turneele la care am fost am avut Matematica şi Româna după mine: Rusia, Suedia, Franța…Singura perioadă când nu le-am avut a fost la Campionatele Europene de Iarnă, unde am ieșit vicecampioni europeni, în Cehia.  Acolo am mers cu lotul național și cu un antrenor federal, iar bagajul a fost mai restrâns decât atunci când mergeam cu mama sau cu tata la turnee.

„Nu ştiu cum este să înveţi de teama părinţilor”.

Media 10: Mulți copii învață bine de teama părinților, împinși de la spate de familie. Am înţeles că tu ți-ai impus singur limite. Cum este?

Alexandru Mihai Coman: Nu știu cum este să înveți din teama părinților. Ei chiar mi-au zis mereu că nu au pretenția să învăț la toate materiile, dacă mă gândesc să joc tenis de performanță. Pentru ei era suficient să am cunoștințe bune la materiile de la capacitate, și mereu îmi ziceau asta. Şi mamaie la fel. Numai că nu mi-au plăcut niciodată jumătățile de măsură. Adică, ori învăț ori nu. Dacă urma să fiu ascultat la Istorie sau Geografie nu puteam să mă duc la școală fără să învăț, așa sunt eu. Bine, de multe ori aceste ascultări erau adevărate teze, pentru că eram verificat din mai multe lecții predate la orele la care lipsisei, însă nu a fost asta o problemă. Tata zice că am o memorie de elefant, citesc o lecție 1-2 ori și o rețin aproape cuvânt cu cuvânt, așa că mi-a fost destul de ușor. De asemenea, încercam să rețin cât mai mult atunci când eram la clasă, știind că o să îmi fie mai ușor după aceea, când voi fi plecat prin turnee.

Media 10: Cum este să dai simulare la puţin timp după ce ai jucat la un turneu în Franţa? 

Alexandru Mihai Coman: Este vorba de turneul de un turneu la Paris,  unde am jucat în ambele finale, atât la simplu cât și la dublu. Păi cum să fie? Ştiu că tata a vorbit cu directorul de turneu să îl roage să pună finala de simplu mai devreme, dimineața, ca să putem prinde avionul… însă nu s-a putut deoarece invitațiile și marketingul turneului fusese deja transmis peste tot cu ora aceea, așa că nu am avut ce face. Am pierdut avionul și am luat altul a doua zi, aterizând la București seara. Am ajuns noaptea la Craiova și dimineața am dat simularea la matematică. Pe cea de la română cu o zi înainte o pierdusem. Doamna profesoară de română nu ”m-a iertat” însă și mi-a dat să rezolv acasă subiectele date la simulare pentru a vedea nivelul la care mă aflam în acel moment cu materia. Am ieșit bine cred, s-a văzut și în nota de la examen de la Română.

„Mi-am dorit să fiu nr. 1 măcar o dată”

Media 10: Ai fost pe primul loc în Europa, la categoria ta de vârstă, şi vei reveni săptămâna viitoare în postura de lider. Cum te simţi?
Alexandru Mihai Coman: Am fost foarte fericit atunci. Acesta a fost unul din obiectivele mele atunci când m-am apucat de tenis: să fiu nr.1, măcar o dată. Am urcat pe locul 1 chiar după finala de la Paris. Am trecut apoi pe 2, apoi am revenit iar acolo după turneul câștigat de la București. Eu și cu un băiat din Rusia, Yaroslav Demin, ne tot schimbăm pe această poziție: când eu sunt 1 el e 2 și invers. E un sentiment plăcut, ce pot să zic…ai impresia că toate sacrificiile și munca de la antrenamente se vede undeva, concret. Iar lumea începe să devină atentă la tine, începe să te urmărească… țin minte că la Paris chiar dacă pierdusem ambele finale și de simplu și de dublu, la festivitate organizatorii m-au prezentat ca fiind noul nr. 1 din Europa, iar la finalul ceremoniei am stat vreo 15 minute să dau autografe celor care veniseră la meci și să fac poze, inclusiv cu copiii de mingi. Atunci eram cam supărat după meci, și nu înțelegeam de ce vor să le dau acele autografe, doar nu câștigasem turneul. 

„Pentru fiecare turneu câștigat am tras din greu”

Media10: Câtă muncă stă în spatele celor 10 ani de tenis, peste 100 de medalii și 10 titluri de campion?
Alexandru Mihai Coman: Jumătate din aceste titluri au fost câștigate în echipă împreună cu partenerul și prietenul meu David Manu, căruia în mulțumesc pe această cale. Stă foarte multă muncă, multe ore de antrenamente, de pregătire fizică, de turnee. E un sport solicitant, fizic și mental, dar de aceea este cu atât mai frumos. Munca din spatele acestor cupe și medalii nu se vede, dar pentru fiecare turneu câștigat am tras din greu la fiecare antrenament cu Alex Banciu, pentru ca atunci când m-am prezentat la turneu să îmi ating obiectivul, care de fiecare dată era locul 1. Dar eu nu o privesc, cel puțin în acest moment ca pe o muncă, ci ca pe o pasiune. Îmi place ce fac, îmi place să mă antrenez și o fac cât pot de bine pentru a mă perfecționa continuu. 

Media 10: Ai simțit vreodată că este foarte greu acest sport, făcut la nivel de performanță, și ai dorit să renunți sau să o lași mai moale?
Alexandru Mihai Coman: Aceasta a fost cea mai ușoară întrebare pentru că are și cel mai ușor și mai scurt răspuns: niciodată.

Media 10: Care a fost adversarul care ți-a pus cele mai mari probleme într-un meci?
Alexandru Mihai Coman: Sunt mulți adversari dificili cu care am jucat, mai ales că de foarte multe ori am fost la turnee unde adversarii mei erau cu 1 sau 2 ani mai mari. Unul dintre jucătorii cu care am avut mereu probleme este Branko Djuric, din Serbia. Chiar dacă nu ne-am mai întâlnit în ultimii ani, țin minte că mi-a făcut mereu probleme când jucăm împotriva lui. În cele 3 meciuri jucate împotriva lui la categoria U12, deci acum 2-3 ani, nu am reușit să câștig niciun meci. Sper să ne reîntâlnim acum la U14 sau U16, să îmi iau revanșa.
În prezent, dintre jucătorii de top din Europa, cred că cel mai tehnic este un german, Georg Israela cu care am avut mereu meciuri foarte disputate. Are și un stil aparte față de tot ceea ce am întâlnit până acum, servește cu ambele mâini, atât cu dreapta cât și cu stânga și schimbă ușor racheta dintr-o mână în alta. Un jucător foarte bun. Sper să mă reîntâlnesc cu cu el săptămâna aceasta la Europene, pentru că România va juca la Bremen în grupa de calificare unde Germania este marea favorită la câștigarea acestei grupe.

„Mi-a zis Ilie Năstase să muncesc foarte mult”

Media 10: Ai primit sfaturi prețioase de la tenismeni mari ai României?
Alexandru Mihai Coman: Da, acum doi ani de zile când am fost premiat de dl. Ilie Năstase cu trofeul ”Tinere Speranțe”, pentru cel mai bun junior la categoria mea de vârstă. Ţin minte că atunci domnul Năstase mi-a spus că trebuie să muncesc foarte mult pentru a ajunge sus, talentul nu mai este suficient, s-au schimbat vremurile.

Media 10: Câte turnee ai avut în 2019 și ce urmează?
Alexandru Mihai Coman: Am avut un număr de 9 turnee internaționale și 2 turnee naționale, deci 11. Urmează participarea la Europenele din Germania, unde sper să facem o figură frumoasă și să ne calificăm pentur faza finala care va avea loc în Spania, la Murcia. Apoi voi reveni în țară pentru a pregăti un alt turneu internațional de 16 ani, de categoria a 2-a, urmând să plec la Campionatele Europene Individuale U14 care vor avea loc în Cehia, la Most. Spre sfârșitul anului sper să încep să joc și câteva turnee ITF Junior, pentru a începe să punctez și în clasamentul mondial U18.

Media 10: Vei avea și vacanță?
Alexandru Mihai Coman: Normal. Ca în fiecare an. Fără o pauză de rachetă am înțeles că nu se poate, cel puțin așa zice antrenorul meu Alex Banciu. Voi merge ca în fiecare an cred că vreo 10 zile la mare, împreună cu familia, apoi voi reveni în țară pentru a pregăti finalulul de sezonului Mastersul U14.

Alexandru Banciu, antrenorul  lui Alex Coman, la CSM Craiova:

”Alex a reușit să îmbine școala cu tenisul  prin prisma faptului că și la turnee nu a renunțat, făcând teste pentru Evaluarea Națională și când mai ales când era acasă a făcut pregătire intensă cu bunicii lui, profesori de specialitate, care l-au ajutat foarte mult. Notele sunt obținute pe merit.

Este un sacrificiu foarte mare, deoarece el face două antrenamente pe zi.  Este ambiția lui de a fi nr. 1, la tenis și la carte. În tenis este acum locul 1 în trei clasamente: cel național, la U14 și U16, și la 14 ani internațional, la Tennis Europe. De acum începe greul, pentru că va trece la categoria de vârsta 16 ani, unde apar turnee internaționale foarte puternice, el având 14 ani. Până la sfârșitul anului avem în obiectiv participarea la două turnee ITF Junior, adică de 18 ani, care sunt grele”.

„Sportul te căleşte fizic şi mental”

Media 10: Ai un mesaj pentru părinți și copii legat de avantajele practicării unui sport.
Alexandru Mihai Coman: Sportul ar trebui să fie o materie obligatorie în școală, la fel ca Matematica și Româna. Faceți cât mai mult sport și lăsați copiii să vină la sport…Sportul te învață spiritul de competiție și cel de fair-play, te călește fizic și mental, te obișnuiește cu un stil de viață sănătos.

Mama lui Alexandru Mihai Coman: „A fost un efort imens pentru el, mai ales din punct de vedere mental”

Familia lui Alexandru Mihai Coman îl susţine şi îi este mereu aproape. În ceea ce priveşte faptul că sportivul şi-a dorit să fie nr. 1 şi în sport şi la învăţătură, mama lui Alex, Delia Coman ne-a spus că fiul ei este extrem de ambiţios şi speră ca acum, după Evaluarea Naţională, să se mai relaxeze, deoarece a avut un program încărcat, iar oboseala mentală este foarte periculoasă.

„Una din calitățile lui Alex, care uneori se transformă și în defect, este aceea că este extraordinar de ambițios, indiferent dacă este vorba de școală, tenis sau orice altceva. Așa a fost de mic, și deși am încercat să îl temperăm, nu știu dacă am reușit în totalitate. În clasa a 8-a la început i-am spus că aș dori să se axeze pe materiile la care va susține Evaluarea Națională și că nu trebuie să învețe de 10 la fiecare materie. Mi-a spus că e de acord, dar eu am spus și el a făcut tot cum a vrut el. A fost un efort imens pentru el, mai ales din punct de vedere mental, și am încercat pe cât posibil să îi organizăm timpul cât mai eficient, astfel încât măcar să îl ajutăm din acest punct de vedere. Programul lui zilnic este unul la minut. Sper ca acum, după examenul de capacitate, să aibă un pic mai mult timp liber în care să se relaxeze, și să se odihnească. Cea mai periculoasă oboseală este cea mentală, cea fizică trece repede cu câteva ședințe de kinetoterapie și masaj, dar prima este foarte greu de gestionat”.

Tenisul, un sport extrem de costisitor. Părinţii, principalii susţinători financiari

Când vorbim de susţinerea familiei un aspect important este cel financiar. Fără banii părinţilor copiii care practică tenis nu ar putea realiza performanţe importante la nivel internaţional. Familia Coman l-a ajutat pe Alex, deşi nu a fost deloc uşor, mai ales că sponsorii nu se înghesuie să susţină un junior, fie el şi pe primul loc în Europa la categoria sa de vârstă. 

„Acesta este un subiect care revine de fiecare dată atunci când se discută despre tenisul de câmp. Practicat la nivel de performanță, tenisul de câmp este un sport nu costisitor, ci extrem de costisitor pentru o familie românească cu un nivel de venituri chiar și peste medie. Sunt puțini oameni care își permit să cheltuiască pe an numai pentru tenis suma de 100.000 euro, acest lucru putând fi făcut doar prin sponsorizări. În România, pentru un jucător junior de tenis și pentru cei din jurul lui, identificarea de potențiali investitori sau sponsori este una din activitățile cotidiene. Bugetarea unui an competițional este extrem de limitată, atunci când te axezi pe o sumă de bani care îți asigură doar parțial necesitățile: pregătire, echipare, deplasări la turnee.
La noi în țară sportul nu este o activitate atractivă pentru investitori, iar tenisul de câmp la nivel de juniori nu face excepție. Nu prea contează rezultatele, nu contează pe ce loc ești în Europa sau în lume, am observat acest lucru din propria experiență. De foarte multe ori am primit refuzuri politicoase de genul…”da…interesant… vă căutăm noi”, fără ca acest lucru să se mai întâmple vreodată. Sau ni se spunea direct că preferă să doneze sau sponzorizeze organizații caritabile, de binefacere sau de acest gen, deoarece au un impact mediatic mai mare la marele public.

Foarte puțini oameni de afaceri sau firme doresc să se implice, mare parte dintre motive fiind legate și de o insuficientă reglementare legislativă a sponzorizărilor sportive. Dar la fel de mulți sunt cei care gândesc ca niște adevărați oameni de afaceri, privind această implicare ca o relație ”win-win”, în care invariabil trebuie să rămână cu un profit după o astfel de înțelegere.
E foarte greu ca cineva să investească într-un junior sumele acestea, nimeni nu este dispus să dea sute și sute de mii de euro pentru ca într-un viitor incert, respectivul junior să se regăsească la seniori pe lista câștigătorilor vreunui Grand Slam.

Așa gândeam și eu acum câțiva ani: dacă un copil dă dovada unui talent ieșit din comun, pe care îl dublează cu o ambiție și dorință de muncă extraordinară, invariabil vor apărea și rezultatele, iar odată cu acestea și sponsorii. Din păcate, am început să realizez că pentru a reuși în tenis trebuie clădit un sistem, așa cum există în țările occidentale, altfel vei rămâne cu un gust amar, acela al omului care știe că are toate atuurile în mânecă pentru a reuși, cu excepția unuia singur, fără de care toate celelalte nu valorează nimic: aspectul financiar.

Alex este un copil sensibil și inteligent, pe care l-am crescut încercând să îl învățăm să gestioneze cât mai bine atât insuccesul cât și succesul, astfel încât să nu aibă mari așteptări, să ia lucrurile pas cu pas. Dar ca orice copil visează. Visează Wimblendonul, visează Roland Garros-ul, turnee la care 99% din copiii și juniorii care au început să joace tenis la un moment dat nu vor ajunge niciodată. Însă el își dorește să fie acolo. Şi cine sunt eu să îi spun că nu se poate, că este imposibil sau că este foarte, foarte greu? El are tot dreptul să viseze la  acest lucru, rezultatele și valoarea lui de până acum îi dau speranțe că se poate.
Ce voi face la anul dacă nu voi reuși să fac rost de o sumă similară acestui an? în primul rând cheltuielile în tenis cresc progresiv, de la an la an și aici vorbim numai de cheltuieli, deoarece la juniori nu există câștiguri în  bani. Nu vreau să iau în calcul această posibilitate, dar, ca în orice domeniu lipsa finanțări duce la închiderea fabricii, nu?Am avut norocul ca să găsim anul acesta doi oameni extraordinari care îşi doresc să ne ajute în această direcţie şi ne-au asigurat partea financiară necesară acestui an competiţional. Sperăm că şi în anii viitori să fie la fel şi să reuşim să mergem mai departe. Vom lua totul pas cu pas”, ne-a explicat Delia Coman, un părinte implicat în realizarea visului fiului său.

Articole recente

Bolile neuromusculare, diagnostic și management corect – Prof. univ. dr. Mimi Nițu, medic pneumolog

Redactia Media10

Vești bune pentru pacienții cu distrofie musculară duchenne

Redactia Media10

Prof. dr. Maria Puiu: „Comunicarea medic-pacient este foarte importantă”

Redactia Media10

Lasa un comentariu

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.