Campania “Educaţie prin sport”, iniţiată de Media 10, continuă cu povestea lui Laurenţiu Lică, declarat cel mai bun voleibalist român în ultimii trei ani. „Sunt norocos! La 39 de ani joc la un nivel înalt, lupt pentru medalii”, așa începe povestea celui mai bun voleibalist român, legitimat la echipa SCM-U Craiova. Aflăm de la „Lolo” cât de important este sportul și cum schimbă destine. O poveste motivațională pentru copii, adolescenți, tineri, dar și părinții care au acasă un micuț ce iubește sportul și vrea să facă performanță.
Autori:
♦ Daniela Mitroi-Ochea
♦ Claudia Predilă
Acest reportaj face parte din Campania “Educație prin sport”, a ziarului Media10. Campania este susţinută de: CRAMELE RECAȘ, NATUR HOUSE, THE SHADOW FIGHTER GYM. Acești parteneri înţeleg cât de importantă este educaţia, dar şi transmiterea unor informaţii corecte venite de la specialiști.
La 39 de ani împliniţi în luna februarie, căpitanul naţionalei României şi al echipei SCM-U Craiova, care are în palmares perfomanţe remarcabile, se află în faţa unor provocări importante din punct de vedere sportiv: luptă cu echipa de club pentru o medalie şi, de ce nu, un nou titlu naţional, iar cu naţionala României va participa în toamnă la Campionatul European, competiţie la care ţara noastră revine după 24 de ani de absenţă.
Laurenţiu Lică este un campion, un model pentru mai tinerii colegi, un sportiv care se bucură de simpatia fanilor şi care şi-a câştigat respectul în faţa adversarilor. Drumul lui Lică spre marea performanţă a însemnat multă muncă, pasiune, sacrificii. Dar să vedem unde a început totul.
Provine dintr-o familie de voleibalişti. Tatăl l-ar fi vrut portar la fotbal
Născut la Galaţi, Laurenţiu Lică a luat primul contact cu voleiul în clasa a cincea, când un profesor a venit în şcoala sa să recruteze elevi pentru acest sport. Tatăl lui Laurenţiu practicase la rândul său volei, sora jucătorului de la SCM-U Craiova făcea, de asemenea acest sport, dar cu toate acestea Lică senior îl vedea pe fiul său portar la fotbal.
„Cred că au trecut 25-26 de ani de la primul meu antrenament la volei. În familia mea se practica volei. Tata jucase, dar a început foarte târziu, pe la 20 de ani, când a venit de la ţară la oraş, sora mea făcea deja volei şi aveam de gând să merg şi eu spre acest sport, deşi dorinţa tatălui meu era să ajung portar la fotbal. Faptul că antrenorul de volei din Galaţi a venit în clasa a cincea să ne selecteze, m-a făcut să mă îndrept spre volei. Nu mi-a părut rău că am ales acest sport în detrimentul fotbalului. Chiar dacă voleiul nu este un sport atât de mediatizat pe cât ne-am dori noi, cei care îl practicăm, mi-a adus foarte multe satisfacţii”, ne dezvăluie valorosul voleibalist.
Mutarea de la Galaţi la Craiova i-a schimbat viaţa
La 17 ani şi jumătate, Lică se transfera la Craiova, oraş unde a şi cunoscut-o pe viitoarea sa soţie, Eliana. A evoluat patru ani pentru echipa din Bănie, chiar şi în liga secundă, meciurile disputându-le în sala „Voinţa”.
„Era o sală mică, dar plină mereu. Acum nu îmi vine să cred că am jucat acolo meciuri oficiale timp de patru ani”, îşi aminteşte jucătorul.
De la Craiova, voleibalistul s-a transferat la campioana României, Petrom Ploieşti, a jucat doi ani şi acolo, apoi cariera sa a evoluat, pas cu pas, aducându-i trofee şi experienţă.
A jucat şapte sezoane în Franţa. De două ori a fost cel mai bun trăgător
Remarcat pentru evoluţiile sale, Laurenţiu a făcut saltul spre străinătate, mai exact Franţa. A evoluat şapte ani în Hexagon, la cinci echipe, a jucat finale de cupe iar de două ori a fost declarat cel mai bun trăgător din campionatul francez.
„Este impresionant să fii apreciat și în altă parte decât în ţara ta natală. Am evoluat în Franţa cu foarte multă pasiune, iar lumea a început să mă placă foarte mult și contractele veneau foarte ușor și rapid. M-a ghidat gândul de a construi ceva. Acum mulţi tineri pun latura financiară pe primul loc. Sunt convins că pentru mine a contat să evoluez la echipe cât mai bune”, spune cu mândrie jucătorul.
Alintat “Lolo” de francezi
Tot în Franţa, Lică a primit alintul de Lolo.
„În Franţa, Laurenţiu este Lorent, iar prescurtarea era Lolo. Toţi mă strigau Lolo acolo, apoi, suporterii din Craiova au citit articole și au început să îmi zică și ei la fel, ca o poreclă. Nu mă deranjează este chiar o plăcere să mă alinte așa”, rememorează experimentatul voleibalist.
Renaşterea sporturilor de sală l-a făcut să revină în Bănie
După ce Sala Polivalentă din Craiova a fost redată în folosinţă, iar Laurenţiu a văzut pe internet câtă emulaţie s-a creat, a decis să revină în România, la Craiova, în 2013.
„Priveam la televizor din Franţa, meciurile Craiovei unde erau foarte mulţi suporteri. La un meci cu Dinamo sala era aproape plină, simţeam cum sportul nostru este din ce în ce mai admirat de spectatori şi am acceptat cu mare plăcere să revin la Craiova”, spune Laurențiu Lică.
Au fost patru sezoane în care cu Lolo căpitan SCM-U Craiova a cucerit un titlu naţional, o medalie de argint şi una de bronz. În vara lui 2017, Laurenţiu a plecat la Tricolorul LMV Ploieşti, formaţie cu care a cucerit titlul naţional, pentru ca la începutul acestui sezon să revină la echipa sa de suflet, SCM-U Craiova, unde luptă pentru a obţine titlul sau o medalie.
Cu SCM-U, Lică a evoluat în cupe europene, chiar şi în Liga Campionilor, reuşind performanţe importante. Ultimii cinci ani au fost cei mai fructuoşi şi cei mai frumoşi pentru longevivul sportiv, mai ales că rezultatele au fost obţinute alături de echipa din oraşul său adoptiv, Craiova.
„Mă aflu la al cincilea sezon la SCM-U Craiova. Acum două veri am mers la Ploieşti, am dorit să schimb ceva, au contat și alte aspecte. Ce a fost de spus am spus la acel moment și toţi iubitorii voleiului din Craiova au înţeles acest lucru. M-am întors cu gânduri mari la Craiova și sper ca anul acesta să luăm o medalie. Noi, în vestiar, ne-am propus la începutul sezonului o clasare pe podium. Mă simt binecuvântat că am reușit să fac la Craiova aceste performanţe. M-am oltenizat, simt multe pentru Craiova, aici mă văd în viitor. Iar evoluţia din ultimii cinci ani a fost spectaculoasă. Nu am ieșit de pe podium și acest parcurs a dus Craiova și în afara ţării. Am evoluat în Liga Campionilor, cea mai prestigioasă competiţie, iar asta îţi aduce satisfacţie. Sunt norocos! La 39 de ani joc la un nivel înalt, lupt pentru medalii”, spune Lică, absolvent al FEFS Craiova şi doctorand în volei.
„Dacă cineva zice că sportul de performanţă e uşor, se înşeală”
Performanţa a venit la pachet şi cu multe sacrificii, care în situaţia lui Laurenţiu s-ar traduce în renunţări, mai puţin timp petrecut alături de familie. A avut însă noroc că cei dragi l-au susţinut mereu.
„Sacrificiile sunt inerente într-o carieră de sportiv de performanţă. Spre exemplu, după nunta noastră nu am putut sta a doua zi cu invitaţii, pentru că am plecat spre echipa de club, unde urma să am meci. Dacă cineva spune că sportul de performanţă e ușor, se înșeală. Înseamnă sacrificiu, dăruire, să ieși din situaţii neplăcute de multe ori, mă refer la accidentări. Cum să reușești să treci peste ele și să rămâi la nivel înalt. Sunt lucruri pe care le înveţi pe parcurs în viaţa de sportiv de performanţă”, consideră campionul.
A avut Verile ocupate cu cantonamentul şi meciurile naţionalei. S-au calificat la Euro după 24 de ani
Infobox:
Turneul final al Campionatului European masculin de volei va avea loc în perioada 13-29 septembrie. România va juca în Grupa A, care se va disputa la Montpellier, iar adversarele vor fi Franța, Italia, Bulgaria, Portugalia și Grecia. Primele patru clasate vor merge mai departe.
Când Laurenţiu lua vacanţa de vară la echipa de club, începea cantonamentul cu naţionala României, acolo unde Lică este căpitan. În urmă cu două veri, Laurenţiu intenţiona să renunţe la naţională, dar familia l-a încurajat să nu o facă, şi bine a făcut pentru că în toamna anului trecut, cu Lică „locomotiva” echipei, România a obţinut calificarea la Campionatul European, după o pauză de 24 de ani.
„Familia a insistat ca eu să fac parte în permanenţă din lotul naţional. Trebuie să recunosc că înaintea acestui an de calificări doream să mă retrag de la naţională și bine că nu am făcut-o, pentru că după 24 de ani am ajuns la un Campionat European, iar eu, ca și căpitan, mă simt împlinit și le mulţumesc tuturor celor care cred în mine, începând de la membrii federaţiei, antrenorul naţionalei, domnul Dan Pascu. Au insistat ca eu să nu mă retrag, pentru că au considerat că mai pot aduce un plus”.
Perioada după accidentări, extrem de dificilă
Dincolo de succese, în viaţa unui sportiv există şi momente dificile. Cum trece un campion peste ele, ne spune Laurenţiu.
„Iubitorii voleiului vin de multe ori la meciuri să mă vadă evoluând. Mă bucur și mă simt privilegiat din acest punct de vedere şi caut să nu îi dezamăgesc. Trebuie să fii foarte solid din punct de vedere psihic. După o accidentare trebuie să parcurgi anumiţi pași. Nu poţi să reintri în activitate și să fii ca înainte de accidentare. De multe ori ești pus în situaţii grele, nu reușești să faci diferenţa împotriva unor echipe cu care evoluai bine. Unul dintre cele mai importante lucruri este să revii. Nu am avut accidentări foarte grave. Atunci când am avut probleme am reuşit să trec peste ele cu ajutorul psihicului”, ne explică Laurenţiu.
„Sunt adeptul psihologilor în sport”
Pe când evolua în Franţa îşi aminteşte că sportivii aveau parte de serviciile unui psiholog şi consideră că acesta era de mare ajutor:
„Psihologia sportivă este o ramură nouă în România. Ar trebui să existe psiholog, cel puţin la naţională. Eu am lucrat cu psiholog în Franţa. Poate de multe ori ne este rușine să spunem că avem ,în timpul meciului sau antrenamentului, un moment peste care nu putem trece. De multe ori încercăm să ne ascundem, să spunem că nu e o problemă. Un psiholog te poate scoate foarte ușor din această situaţie. Sunt adeptul psihologilor în sport. În România un antrenor trebuie să se ocupe de foarte multe lucururi, de la organizare, la psihologia sportului. E cinci în unu. Eu cred că ar trebui să simplificăm munca antrenorului, să se ocupe doar de pregătirea tactică, fizică eventual și să-i motiveze pe jucătorii cu care lucrează”, ne spune sportivul, care este un model pentru mai tinerii săi colegi.
„Îmi face plăcere să fiu un model pentru tinerii jucători, ideea de a fi un lider, nu să mă impun în vestiar cu altă forţă decât ceea ce demonstrez pe teren. Am prins două generaţii la Craiova. Vin din urmă jucători pe care îi văd că se pierd un pic în discuţiile cu mine și sunt stânjeniţi, dar încerc să nu par un tip de neatins și mă bucur să le dau sfaturi legate de volei și chiar de viaţă”, adaugă Lolo.
Fiica lui Lică, Emeea, pe urmele tatălui. Joacă volei la „Titulescu”
Fiica voleibalistului, Emeea, practică şi ea volei la Colegiul Naţional „Nicolae Titulescu”, din Bănie şi deja a început să susţină meciuri oficiale în campionat.
„Fiica mea face volei în cadru profesionist. A participat anul acesta la minivolei. Îi place, este implicată. Nu este uşor cu programul, pentru că merge în paralel şi la cursuri de engleză şi face şi alte activităţi. De multe ori o văd obosită seara, dar o încurajez şi o susţin. În weekend nu lipseşte din tribună, vine alături de soţie, de socrii şi de prieteni să susţină echipa craioveană”, spune cu mândrie Lolo. Când Craiova a devenit campioană acum trei ani, Emeea Lică a dorit să facă momentul de neuitat şi l-a aşteptat pe tatăl său cu o căţeluşă nou achiziţionată pe nume Goldie.
„Este important ca cei mici să facă mişcare”
Un campion poate fi un model pentru un tânăr la început de drum. Laurenţiu îi sfătuieşte pe părinţi să ducă copiii la orice sport, deoarece vor avea numai beneficii:
„Cel mai mult contează ca un copil să facă mișcare, fie că o face în spatele blocului sau la un club. Părinţii care au copii care exagerează cu telefoanele, reţele de socializare ar trebui să se gândească la viitorul celui mic și să aleagă să îl ducă la un sport, mai ales că, în Craiova sunt multe cluburi. Familia mea m-a ghidat spre acest sport și sunt sută la sută convins, că nu a făcut o alegere proastă. Îmi doresc ca mulţi copii să meargă spre voleiul de performanţă, pentru că este sportul care poate clădi frumos caracterul, fizic și mental”, consideră jucătorul craiovean.
Provocare: ce ar face dacă ar fi ministrul sportului
L-am pus pe Laurenţiu Lică să facă un exerciţiu de imaginaţie. Care ar fi cele mai importante trei decizii pe care le-ar lua dacă ar fi ministrul sportului? Şi ne-a răspuns:
„Mi-aș dori ca voleiul să fie integrat ca și o meserie. Noi nu avem cărţi de muncă, avem un contract de prestări servicii. Se întâmplă de multe ori ca jucători emblematici, care au trecut pe la naţională, să termine cariera, să nu aibă un viitor. Vreau ca voleiul să fie un sport profesionist. Mi-aș dori o ligă profesionistă, ca voleibaliștii să fie protejaţi. Este nevoie de o mai mare promovare a sportului în România și de o finanţare mai cu simţ de răspundere. Nu ne plângem de lipsa banilor sau interesul autorităţilor locale, dar întotdeauna este loc de mai bine”, a fost de părere multiplul campion.
INFOBOX:
Carieră profesionistă și palmares Laurențiu Lică:
⇔ 1996-1998: CSU CSŞ Galaţi
⇔ 1998-2002: Universitatea Craiova
⇔ 2002-2003: Petrom Ploieşti (locul 2 în campionat, finalist al Cupei României, participare în Top Teams Cup, sferturi de finală)
⇔ 2003-2004: Petrom Ploieşti (locul 2 în campionat, câştigător al Cupei României, participare în Cupa CEV)
2004-2005: VCM Constanţa (locul 2 în campionat, câştigător al Cupei României, participare în Top Teams Cup)
⇔ 2005-2006: Olympique Ajaccio Volleyball, Franţa (locul 1 în clasamentul atacanților)
⇔ 2006-2007: Beauvais Oise Université Club, Franţa (locul 5 în campionat) 2007-2008: Beauvais Oise Université Club, Franţa (locul 5 în campionat, locul 2 în clasamentul atacanților, locul 2 în clasamentul realizatorilor de puncte, câştigător al Cupei Franţei, optimi de finală în Cupa Challenge) 2008-2009: CVM Tomis Constanţa (Campion național, câştigător al Cupei României, locul 3 în Cupa Challenge) 2009-2010: Montpellier Volley Université Club, Franţa (finalist al Cupei Franţei, participare în la Cupa CEV)
⇔ 2010-2011: Chaumont Volley-Ball 52, Franţa (liga a doua, locul 2 în clasamentul realizatorilor de puncte, semifinalist al Cupei Franţei)
⇔ 2011-2012: Chaumont Volley-Ball 52, Franţa (liga a doua, promovare în prima ligă)
⇔ 2012-2013: Martigues Volley-Ball, Franţa (liga a doua)
⇔ 2013-2014: SCM-U Craiova (locul 4 în campionat, optimi de finală în Cupa CEV)
⇔ 2014-2015: SCM-U Craiova (locul 3 în campionat, sfert-finalist în Cupa CEV)
⇔ 2015-2016: SCM-U Craiova (Campion național, optimi de finală în Cupa CEV)
⇔ 2016-2017: SCM-U Craiova (locul 2 în campionat, participare în Liga Campionilor – locul 14 în clasamentul final
⇔ 2017-2018: campion cu Tricolorul LMV Ploiești
⇔ 2018-2019: SCM-U Craiova.
