Adi Neagu a cucerit lumea. Este cel mai bun la săritura în lungime, la categoria sa de vârstă, chiar dacă se antrenează pe unde poate. A învins adversari care beneficiau de toate condiţiile, iar când a urcat pe cea mai înaltă treaptă a podiumului şi i-a fost cântat imnul României a simţit o emoţie puternică. Este un român cu care ne mândrim, admirat deopotrivă de colegii săi din ţară, dar şi de adversarii din străinătate.
Autori:
Daniela Mitroi-Ochea
Claudia Predilă
Vorbim despre atleţii masters (cu vârsta peste 35 de ani), care practică sport pentru a se menţine sănătoşi, fizic şi psihic, şi care ne demonstrează că un stil de viaţă activ îţi schimbă percepţia asupra vieţii. O parte dintre ei merg şi la competiţii, naţionale, alţii trec graniţa, participând la Campionatul Balcanic, iar cei mai valoroşi îşi măsoară forţele cu adversarii la Campionatul European sau Mondial, în cadrul unor întreceri cu mii de participanţi şi reuşesc să obţină rezultate meritorii.
Craioveanul Adrian Neagu are 65 de ani și de aproximativ 50 de ani practică atletismul. Sportivul legitimat la CS Universitatea Craiova, care în luna iunie va împlini 66 de ani, nu îşi imaginează viaţa fără să facă mişcare şi participă la competiţii la săritura în lungime, iar la unele concursuri şi la probe de sprint.
Patru titluri mondiale, cinci europene. La restul medaliilor le-a pierdut numărul
Performanţele obţinute de atletul craiovean sunt fabuloase: patru medalii de aur la Campionatul Mondial, cinci la Campionatul European, alte 15 medalii de argint şi bronz la Europene şi Mondial, iar la Campionate Naţionale şi Balcanice sunt de ordinul sutelor, nu le mai ştie numărul.
„Recordul mondial valorează mult, nu este la îndemâna oricui”
Cele mai importante performanţe pentru Adrian Neagu rămân recordurile mondiale la săritura în lungime, rezultate care i-au adus recunoaşterea valorii la nivel mondial, dar şi respect din partea adversarilor şi a partenerilor de competiţie.
În 2014, la Campionatul Mondial de sală de la Budapesta a stabilit un nou record mondial, 5.93 metri, la săritura în lungime (categoria de vârstă M 60 ani).
„M-a ridicat în lumina rampei acel record mondial şi mi-a adus aprecierea sportivilor din lumea întreagă. Pentru că nu este chiar aşa uşor să fii primul în lume. Au fost 50 de ani şi ani de muncă, de antrenamente. Nu aş fi realizat acel record dacă nu aveam un adversar pe măsură în acea competiţie. A fost un neamţ care m-a ambiţionat, iar la final i-am spus şi lui acest lucru. Este un record care mă situează foarte sus în ierarhia atleţilor veterani, un rezultat care nu este la îndemâna oricui şi care pentru mine valorează mai mult decât 10 titluri mondiale”, povesteşte atletul craiovean, care acum concurează la categoria M65.
În martie a luat aurul la Mondiale
Vorbind de titluri mondiale, la sfârşitul lunii trecute, Adrian Neagu şi-a trecut în palmares o nouă medalie de aur la săritura în lungime, în cadrul Campionatului Mondial de sală, desfăşurat în Polonia la Torun. A fost o competiţie cu aproximativ 4.300 de sportivi din întreaga lume, 88 de ţări, iar Neagu a concurat într-o probă cu 20 de sportivi, bine pregătiţi. Craioveanul a fost cel mai bun şi de data aceasta, săritura sa câştigătoare măsurând 5, 34 metri. De altfel, la categoria de vârsta 65 de ani, atletul din Bănie a egalat anul trecut recordul lumii, 5,47 metri.
„Am vrut să bat recordul mondial de sală acum în Polonia, dar nu am reușit, m-am apropiat la câţiva centimetri”, spune cu uşor regret campionul craiovean, care de multe ori şi-a doborât propriile recorduri.
A făcut naveta la Bucureşti să se antreneze
Un motiv obiectiv pentru care nu a avut o săritură de record mondial indoor (în sală) ar fi condiţiile de pregătire, dar atletului nu îi place să se plângă, ci mereu a încercat să găsească soluţii.
Cum în Craiova nu există un o groapă cu nisip regulamentară unde să se poată pregăti, Adrian Neagu s-a descurcat cum a putut. A făcut “naveta” la o sală din Bucureşti, iar acasă a mers, ca întotdeauna, pe improvizaţii.
„La Bucureşti mergeam joia şi mă întorceam vinerea. Lucram două zile, dar mai mult a doua era pregătire că joia eram obosit după drum. Mi-am plătit singur transportul şi cazarea. În Craiova, mă mai duc și fac alergare pe marginea terenului de fotbal la Aeroport, iar unde locuiesc, la Cârcea, mi-am făcut o groapă de lungime, unde mai lucrez din când în când, dar nu pot să îmi pun pantofi cu cuie, să fac sărituri specifice. Improvizez și aici, fac ce pot”, spune campionul oltean.
La Mondialele din Polonia, Adrian a concurat şi în proba de 60 metri în semifinale, s-a calificat în finală, dar a renunţat să ia startul, din cauza unei accidentări: “Am mai concurat și la 60 de metri dar din cauza condiţiilor proaste de pregătire din România – nu am avut unde să mă antrenez cum trebuie pentru această probă – m-am accidentat în semifinale și nu am mai putut participa în finală deși mă calificasem”. Tot în luna martie, Adrian Neagu a mai obţinut o medalie de aur şi record la Campionatul Balcanic din Turcia (indoor), la 60 m.
La sfârşitul lunii iulie, Adrian Neagu ar vrea să participe la Jocurile Europene de la Torino (Italia).
„Să văd cum voi reuși să mă pregătesc, pentru că nu am pistă, groapă de lungime, nimic, aici în Craiova pentru a mă putea pregăti așa cum trebuie, specific, dar voi încerca să improvizez așa cum am făcut-o în ultimii ani”, explică multiplul medaliat.
„E păcat să nu particip, sunt în fruntea celor mai buni săritori din lume”
L-am întrebat ce îl determină să concureze la nivel înalt, să cutreiere continentele: La nivelul meu de performanţă ar fi păcat, pentru mine și pentru România, să nu merg la aceste competiţii, pentru că mă aflu, chiar și așa, cu o pregătire mai precară, în fruntea celor mai buni săritori din lume masters la categoria mea de vârstă. Din punct de vedere financiar, la cele mai importante competiţii mă ajută clubul unde sunt legitimat, CS Universitatea, şi pentru asta îi mulţumesc domnului director Pavel Badea”, a spus acesta.
Când i se cântă imnul României îi tremură picioarele
Dincolo de lipsa condiţiilor, a recompeselor materiale, Adrian Neagu trăieşte sentimente unice când urcă pe cea mai înaltă treaptă a podiumului, când i se cântă imnul României. “De fiecare dată emoţia e mai mare decât în timpul concursului. Acolo am emoţii până când încep încălzirea. În schimb, pe podium îmi tremură picioarele de fiecare dată, nu pot controla asta. Mi se pune un nod în gât şi încerc să nu mă clatin, să stau drept, pentru că simt că mă ia şi cu ameţeală. Nu spun de mândria pe care o simţi. Câteodată îţi vin şi lacrimi în ochi, dar te stăpâneşti pentru că nu vrei să pari caraghios”, răspunde Adrian Neagu.
Competiţiile masters: mii de concurenţi, doctori uimiţi, performanţe de neimaginat
Lumea competiţiilor atletice masters este fascinantă. Mii de participanţi la Mondiale şi Europene, alte mii de spectatori, pentru că fiecare concurent este însoţit de cel puţin un susţinător, oameni tonici, sănătoşi, care nu îşi arată vârsta şi care îi uimesc pe medici.
„La un concurs internaţional, un doctor de medicină sportivă a făcut un studiu şi ce a reieşit l-a umit. A spus că ar trebui rescrise tratatele de geriatrie şi cardiologie, pentru că a rămas uimit cum oameni la 80-85 de ani pot să alerge semimaraton, maraton, 400, 200 m, probe foarte solicitante. Doctorii ştiu că la anumite categorii de vârstă dacă treci peste un anumit ritm cardiac poţi face accidente vasculare. Acolo au trecut aproape toţi fără să se întâmple nimic. Acum s-a introdus şi categoria de vârstă 105 ani, pentru că erau concurenţi trecuţi de 100 de ani, care au zis că vor să concureze la categoria superioară. După o anumită vârstă, fiecare an se simte”, ne povesteşte campionul craiovean.
Nu a făcut analize medicale
Adrian Neagu susţine că datorită practicării sportului nu a avut nevoie să facă analize medicale şi este sănătos.
„Eu deocamdată nu simt nevoia de analize. Mă simt bine. Organismul meu încă răspunde bine la efort și la stresul de competiţie și tot ce implică un asemenea sport. Probabil că odată cu vârsta voi apela și la medici. Absolut toţi cei care iau medalii au făcut sport toată viaţa. Nu pierd nopţile, nu fumează, nu beau alcool. Antrenamentele la masters sunt complet diferite faţă de cele ale sportivilor seniori. Fiecare sportiv trebuie să aibă tehnica lui de pregătire, adaptată la organismul lui, posibilităţi şi condiţii de pregătire. Eu m-am pregătit şi psihic, contează foarte mult”, spune atletul.
O medalie de aur la un campionat mondial l-a costat şase luni de pauză, aşa că Adrian Neagu trebuie să aibă mare grijă la antrenamente, să nu se accidenteze şi chiar dacă se accidentează să nu forţeze cum s-a întâmplat atunci, la Lyon.
Chiar dacă vorbim de categoria Masters, antrenamentele sunt serioase.
„S-au făcut nişte studii şi s-a constatat că pentru o săritură de 6 metri tensiunea în tendonul piciorului de bătaie este de aproximativ 200 de kilograme, ceea ce este fantatic. Pentru o anumită vârstă este chiar periculos, trebuie să lucrezi încontinuu, să nu suprasoliciţi”, ne anunţă Adrian.
Adversarii au masor, medic, nutriţionist la competiţii
La marile competiţii, sportivii din ţările dezvoltate financiar, pe lângă faptul că vin în număr mare, sunt însoţiţi de o “armată” de oameni, care îi ajută.
„Echipele mari de atleţi, pe lângă faptul că sunt susţinute de stat, vin cu medici, nutriţionişti, masori, care îi asistă. Eu mă uit la ei, mă mai rog de unul să îmi facă masaj, contra cost desigur, dar mă simt cam stingher. Este o altă lume. Una aparte. Noi, cei din Europa de sud şi sud est, mergem, facem ce putem, dar sunt puţini ca mine, care reuşesc să răzbească. Sunt destul de costisitoare aceste competiţii importante, iar alergătorii români care trăiesc din pensie nu îşi permit să meargă”, spune Adrian.
„Suntem văzuţi ca nişte ciudăţenii”
Adrian Neagu încearcă să schimbe mentalitatea unor români vizavi de bătrâni:
„În general în România bătrânii sunt priviţi prost. Este o mentalitate greşită. Eu încerc pe cât posibil să modific imaginea asta. Scopul principal este să fac mişcare pentru mine şi pentru sănătate şi să interpun între spectrul cimitirului şi mine nişte chestii frumoase, aceste competiţii. Şi noi, atleţii masters suntem văzuţi ca nişte ciudăţenii”.
Şi-ar dori ca tinerii să facă mai multă mişcare, pentru sănătate, iar pe atleţii seniori îi sfătuieşte să nu se lase brusc de sport, ci să continue să facă mişcare.
Îşi doreşte să concureze pe stadionul din Craiova
Mai visează să se antreneze şi să concureze pe noul stadion de atletism care se va constri în Craiova, pentru că simte că are potenţial mare şi că dacă s-ar antrena mai bine ar obţine rezultate şi mai fabuloase.
„La mine este un vis pe care mi l-am dorit dintotdeauna, să am condiţii de pregătire bune, să îmi pot desfășura o activitate normală din punct de vedere sportiv, să pot să mă prezint la competiţii bine pregătit, să pot să dau mai mult decât dau acum. Am impresia că mai am de așteptat până se va face stadionul”, a încheiat Adrian Neagu.
