Craioveanca Alexandra Anghel este una dintre sportivele de top ale României. Drept dovadă stau rezultatele obţinute de luptătoarea legitimată la CS Universitatea Craiova în ultimii ani. Vorbim de șase medalii, la campionatele europene şi mondiale, care au venit după mai bine de un deceniu de muncă, ambiţie, dăruire, spirit de echipă.
Declarată cea mai bună sportivă din Dolj în 2018 la sporturi individuale, Alexandra Anghel, mezina lotului naţional de senioare al României, este un exemplu demn de urmat pentru tineri şi de aceea am decis ca ea să fie imaginea campaniei „Educaţie prin sport”. În cele ce urmează vă prezentăm povestea nenuanţată a unei fete ambiţioase, vesele, emotive şi dornică să performeze în sportul pe care îl practică cu atât de multă pasiune.
Autor: Daniela Mitroi Ochea
Acest reportaj face parte din Campania “Educație prin sport”, a ziarului Media10. Campania este susţinută de: FLY GYM, CRAMELE RECAȘ, NATUR HOUSE, THE SHADOW FIGHTER GYM. Acești parteneri înţeleg cât de importantă este educaţia, dar şi transmiterea unor informaţii corecte venite de la specialiști.
Drumul spre performanţă a fost presărat şi cu momente grele. Pierderea tatălui a reprezentat un moment de cotitură în cariera Alexandrei. Fata şi-a şters lacrimile, s-a ridicat, iar apoi au venit cele mai bune rezultate de până atunci, pe care le închină memoriei tatălui.
Relaţia cu antrenorul de la club, Aurel Cimpoeru, a fost extrem de importantă. Încă de la început, antrenorul de la CS Universitatea Craiova a văzut că fata are potenţial în acest sport, a încurajat-o, a înţeles-o, a ajutat-o să îşi revină după eşecuri. I-a fost ca un tată.
Acum, la 21 de ani și 9 luni, Alexandra, o tânără mai mereu cu zâmbetul pe buze, „sufletul” grupului, se pregăteşte din greu să atingă următorul nivel din carieră, unul foarte important: calificarea la Jocurile Olimpice din 2020 de la Tokyo (Japonia).
Într-un interviu acordat Media 10 o puteţi descoperi pe Alexandra Anghel, dincolo de rezultatele sale obţinute la lupte
Media 10: Alexandra, cum ai început să practici lupte?
Alexandra Anghel: La vârsta de 12 ani am luat primul contact cu acest sport, deoarece verișorii mei făceau deja lupte. Într-o zi, am mers şi eu cu ei, mi-a plăcut, şi am rămas. Eram un copil energic, îmi plăcea să joc fotbal și chiar să mă bat. Îmi plăcea să merg la sală să învăț lupte, pentru că deja aveam prieteni acolo. Pe parcurs, acest sport m-a disciplinat și m-a format ca om. Ceea ce m-a făcut să rămân a fost relația mea cu antrenorii, care au văzut în mine un potențial pe care nimeni nu îl văzuse.
Media 10: Ce înseamnă pentru tine luptele?
Alexandra Anghel: Totul! Acum nu mă preocupă altceva în afară de acest minunat sport. Nici nu vreau să mă gândesc la faptul că nu aş mai putea vreodată să practic lupte, un sport care m-a învățat multe, m-a educat, m-a dezvoltat.
Media 10: Care sunt „ingredientele” pentru a ajunge un campion, din punctul tău de vedere?
Alexandra Anghel: Contează foarte mult să îți urmezi visul, dar nu doar sa îți pui în cap că vrei ceva anume, ci să te ridici și să faci ceva ca să obții acel lucru. Munca și perseverenţa contează, dar și relația cu antrenorul, una bazată pe încredere. Eu mereu am avut încredere că dacă îmi ascult antrenorul vor apărea și rezultatele. Şi disciplina contează foarte mult, odihna şi ce faci în afara antrenamentelor.
Lotul național, a doua familie
Media 10: Petreci mult timp la lotul naţional la Bucureşti. Este greu să stai departe de familie?
Alexandra Anghel: În mare parte stau doar la lot. Este greu uneori, dar acasă o mai am doar pe mama, care și ea este plecată mai mereu în străinătate, deci, uneori îmi e mai bine că stau la lot. Majoritatea timpului îl petrec alături de echipa mea. Îmi place foarte mult să petrec timp cu colegele mele. Pot spune că lotul este a doua mea familie.
„Tata era cel mai mândru de mine. Când mă gândesc la el simt că prind putere”
Media10: Ai avut un moment greu în carieră, marcat de decesul tatălui tău. Cum ai reşit să traversezi acea perioadă?
Alexandra Anghel: Pierderea tatălui meu m-a doborât pe moment. El era cel mai mândru de mine și ma susținea la fiecare competiție, nu cu prezenţa, dar cu sufletul. Ţin minte că a venit o dată la o competiție unde am ieşit pe locul doi şi a început să plângă în faţa mea… După ce l-am pierdut mi-a fost extrem de greu, dar într-o zi senină m-am gândit că trebuie să pun piciorul în prag și să muncesc mai mult, ca să îl fac mândru. El asta și-ar fi dorit și așa am făcut, iar la trei luni distanţă a apărut prima medalie importantă. M-am gândit la el după ce am câștigat și am început să plâng. De atunci mă gândesc la el înainte de fiecare meci important și așa simt ca prind mai multă putere.
Media 10: Simţi presiune înaintea unei finale?
Alexandra Anghel: Presiunea este mare, mai ales când cei din jur au încredere și spera la cel mai bun rezultat. Mă concentrez mereu înainte de fiecare meci, chiar și la meciurile de la antrenament. Când sunt pe saltea fac ceea ce am învatat de mică: mă lupt.
Media 10: Cum ai descrie relaţia cu antrenorii tăi?
Alexandra Anghel: Cu cei de la lot am o relație foarte bună. Mi se pare cel mai important ca sportivul sa aibă încredere în antrenorul cu care lucrează, adică sa fie sigur că dacă este receptiv va obţine un rezultat bun. O relație specială am cu antrenorul meu de acasă, Aurel Cimpoeru, deoarece el m-a descoperit și m-a învăţat primii pași. Este ca atunci când construiești o casă şi pui cărămidă cu caramidă. El mă cunoaște cel mai bine și m-a învăţat lupte, cum să fiu disciplinată în afara antrenamentelor. Deși am plecat la lotul național mereu țin legătura cu antrenorul meu de la Craiova şi îl întreb dacă este bine tot ceea ce fac.
Media10: În luna decembrie ai fost declarată sportiva anului în Dolj, la sporturi individuale. Cât de mult contează pentru tine astfel de distincţii?
Alexandra Anghel: Am așteptat mereu sa ajung cea mai buna din Dolj. A fost o bucurie mare pentru mine cât și pentru antrenorul meu, care la rândul său, a fost declarat cel mai bun antrenor din județ în 2018. Conteaza foarte mult faptul că munca este răsplătită, pentru mine, dar și pentru restul sportivilor care își urmează visul!
„Veselia vin din faptul că fac ceea ce îmi place”
Media10: Eşti o persoană optimistă, spuneai că esti responsabilă cu voia bună la lotul naţional. De unde atâta veselie?
Alexandra Anghel: Veselia vine de la simplu fapt ca îmi place ceea ce fac, unde mă aflu, colegele mele sunt minunate și ne motivăm una pe cealaltă mereu. Asta aduce fericirea! Conteaza foarte mult să îți placă. Şi mie îmi place să practic acest sport!
Media10: Ai simţit, după ultimele performanţe, că ai devenit model pentru fetele mai tinere?
Alexandra Anghel: Sunt sigură ca fetele mai micuțe mă privesc altfel, pentru că și eu când eram mai mică aveam un model, care acum îmi este colegă de lot… Însă, cu sau fără rezultat, sunt aceeași persoană.
Media10: Ce competiţii pregăteşti? Ce obiective ai?
Alexandra Anghel: Urmează Campionatul European de seniori, care se va desfășura la Bucureşti, iar în toamnă, Campionatul Mondial de seniori. Dacă mă clasez la Mondiale în primi cinci voi fi calificată la Olimpiadă. Îmi doresc din suflet să mă calific pentru Tokio 2020. Acum, contează să fiu sănătoasă şi să pot munci la antrenamente.
Media 10: Cum este colaborarea cu CS Universitatea Craiova? Ce te face să nu pleci la un club din Bucureşti?
Alexandra Anghel: Pur și simplu vreau sa rămân aici, iar după ce o sa pun ghetele în cui să pot învăţa generaţiile următoare că luptele reprezintă un sport minunat.
Media 10: Unde te vezi peste cinci ani, în antrenorat?
Alexandra Anghel: Tot pe saltea, tot la lot, luptând pentru România.
Mesajul Alexandrei Anghel pentru campania „Educaţie prin sport”
“Copiii au foarte multă energie şi de aceea trebuie aduși la sport, să se joace, să învețe, să crească și să se disciplineze, să ajungă să le placă ceea ce fac și, apoi, să își dorească sa câștige o medalie și după încă una și după un titlu iar mai apoi prin munca și disciplina sa ajungă la performanța cu pași mărunți dar siguri. Viața de sportiv este minunată!”
Muzica, a doua pasiune. Alexandra cântă toată ziua
A doua mare pasiune pentru Alexandra Anghel, pe lângă lupte, este muzica. Tânăra cântă de când se ştie, iar asta îi dă o stare de bine.
„Muzica va rămâne pasiunea mea! Cânt de când eram în clasa a doua. Mă punea învățătoarea mereu să cânt la serbare. Când am ajuns la liceu am cântat chiar și la Balul Bobocilor. Uneori, cânt și între antrenamente și când sunt supărată. Orice gen, dacă îmi place melodia o cânt. Mi-aş dori să îmi achiziţionez o chitară să învăţ să cânt la ea”, mărturiseşte tânăra luptătoare care, pe lângă calităţile sportive are şi o voce superbă.
Ce spune antrenorul care a crescut-o despre Alexandra
Despre Alexandra Anghel am vorbit şi cu antrenorul său de la club, Aurel Cimpoeru.
- Cum o caracterizează?
„Este o sportivă care îşi doreşte foarte mult şi are nevoie de susţinere, atunci când are un eşec, şi încurajată, atunci când este pe cale să obţină un rezultat bun. Are nevoie să fie cineva lângă ea, să o împingă oarecum de la spate, să îi dea încredere. Probabil lucrul acesta vine din trecutul ei, din familie, şi pe fondul acesta am lucrat. Când pierde, să o ridic, să lucrez cu ea în acest sens”, explică Aurel Cimpoeru.
Nu este deloc uşor ca antrenor să faci sportivul să fie conectat la concurs, antrenament şi să lase grijile în afara sălii. Şi de acest lucru s-a ocupat antrenorul Alexandrei.
„Este o luptă zilnică. Trebuie să fie concentrată, să ştie că azi s-a trezit pentru ceva anume la antrenament, nu să intre în sală ca să aibă de unde pleca. Mereu i-am adus o motivaţie în plus, să dea 100 la sută la antrenament”, îşi aminteşte acesta.
„Trebuie să le cunoşti trecutul, să ştii ce viitor le faci”
Perioada în care tatăl sportivei a fost bolnav, apoi dispariţia acestuia, a fost cea mai grea, atât pentru Alexandra cât şi pentru colectivul tehnic.
„Când tatăl Alexandrei era bolnav, ea era irascibilă, ceda foarte uşor în situaţii în care nu ceda de obicei şi a trebuit să am răbdare, să o încurajez să meargă mai departe. Cumva, boala tatălui a ţinut-o pe loc doi-trei ani. După ce acesta s-a stins din viaţă a început urcuşul ei în carieră. Spun că trebuie să le cunoşti trecutul unor sportivi să ştii ce viitor le faci. Atunci am colaborat foarte bine cu antrenorul de la lotul de juniori, şi au apărut rezultatele. Am zis mereu că trebuie susţinut sportivul, nu doar să tragem concluzii. Să căutăm cauzele, şi să putem interveni acolo unde este cazul”, a completat Cimpoeru.
„Are toate şansele să ajungă la Tokyo”
Cum ar putea ajunge Alexandra la Jocurile Olimpice? Aurel Cimpoeru ne-a explicat care sunt criteriile de calificare:
„Este puţin mai complicat. În septembrie va fi Campionatul Mondial. Primele cinci sportive clasate, la fiecare categorie, se vor califica automat la Jocurile Olimpice. În 2020 vor mai fi două turnee de calificare, unul continental, unul mondial. La fiecare din aceste două turnee vor obţine biletul pentru Tokyo câte două fete la categorie. Alexandra are un bagaj tehnic, tactic, este nevoie să o pregătim mai mult mental. În 10 ani eu i-am repetat că este cea mai bună, că poate fi locul 1 în lume, dar depinde ce cum se vede ea. Dacă va fi la potenţial maxim are toate şansele să ajungă la Tokyo!”, a încheiat antrenorul Cimpoeru.
La Europenele U23 a concurat accidentată
Luna aceasta, Alexandra a participat la Campionatul European U23 de la Novi Sad, unde s-a clasat pe locul patru la categoria de greutate 72 kilograme. Viza o medalie, dar probleme de sănătate i-au afectat prestaţia. Antrenorul fetei de la Craiova regretă faptul să sportiva nu a urcat pe podium, un motiv fiind problemele sale medicale netratate, în perioada cât a fost la lotul naţional. Totodată, Aurel Cimpoeru şi-ar dori o colaborare mai bună cu antrenorul de la lotul naţional.
„Alexandra a avut o accidentare la coloana cervicală, care nu a fost tratată. Trebuia să facă pauză 10 zile şi nu a făcut. Ea nu s-a dat niciodată înapoi de la antrenamente, dar nu a mai dat randamentul care trebuie, pentru că era cu gândul că o doare și nici nu știa ce are, cât de gravă este accidentarea. Asta, pentru că nu a făcut investigațiile necesare imediat. S-a concentrat pe cum să evite durerea la antrenament, nu cum să crească valoric. Trebuia vindecată prin repaus, nu prin forţare. Am fost la Novi Sad să o susţin, dar mă simt frustrat că nu am o colaborare cum ar trebui cu antrenorul de la lot, că nu ascultă şi părerea celui care a format sportivul. Am cheltuit bani să merg acolo, Alexandra este ca şi copilul meu, am lucrat cu ea atâta timp, clubul a băgat bani atâţia ani şi chiar nu avem nici un cuvânt de spus? Acum fata e bine, a făcut RMN, a rămas acasă să se trateze”, a completat antrenorul de la CS Universitatea.
Palmaresul internațional al Alexandrei Angel
- 2017: 3 medalii de bronz: la Campionatul European seniori U23, Campionatul European junior, Campionatul Mondial junior
- 2018: argint la Campionatul Mondial seniori U23, două medalii de bronz, la CE seniori și CE seniori U23
- Multiplă campioană națională și medaliată
- Medaliată cu aur la Campionatul Balcanic
