Daniela Vișoianu este președintele Coaliţiei pentru Educaţie. Prezentă în Craiova la conferința Life Education aceasta a vorbit într-un interviu acordat jurnaliștilor Media10 despre sistemul de educație. Cât de susținute sunt cadrele didactice să facă performanță, cum ar trebui orientați elevii sunt doar câteva dintre întrebările la care am primit răspunsuri extrem de interesante.
Media10: Educația se face „împreună”. Cum ar trebui să lucrăm în acest sens?
Daniela Vișoianu: Nu există nici un om pe lume care să nu reacționeze la bunătate și încredere. Cred că profesorii și părinții merită să aibă contexte în care să se întâlnească, să stea de vorbă, să se înțeleagă. Profesorii consideră că părinții nu au făcut ce trebuie acasă, părinții sunt nemulțumiți de ce fac profesorii la școală. De aceea este nevoie de contexte prin care oamenii să se vadă unii pe alții, să afle unii de alții. Noi în școală învățăm că fiecare trebuie să stea în banca lui ceea ce nu ne duce la contexte de colaborare. Și chiar dacă sunt oameni extrem de valoroși și pasionați de ceea ce fac în multe localități din România își iau propriul lor război și consumă resursele lor, în loc să își caute parteneri, asta pentru că noi nu avem o cultură a parteneriatului.
Învățăm că fiecare trebuie să stea în banca lui ceea ce nu ne duce la contexte de colaborare
Media10: Ce presupune cultura parteneriatului?
Daniela Vişoianu: Cultura parteneriatului presupune să te așezi față în față cu un om și să scoți ceea ce ai în stomac, și cu bune și cu rele și să vezi care sunt punctele tale tari și care sunt punctele lui bune și unde vă întâlniți. Noi avem această cultură despre capra vecinului. La noi e cam așa: te uiți la vecinul tău care și-a schimbat mașina, în loc să spui ce bine îi merge, bine că a reușit, noi suntem invidioși: «dar de unde o fi avut banii, dar ce o fi făcut?!». Cultura colaborării presupune să te bucuri de reușita celuilalt pentru că în mod deosebit când se adună resursele dezvoltarea este mai mare decât atunci când se merge pe drumuri separate. Noi nu am avut capital după 1989 și nici acum nu avem.
Avem o problemă legată de calitatea educației
Media10: Care sunt cele mai mari probleme ale sistemului de învățământ?
Daniela Vişoianu: Cea mai mare problemă este calitatea procesului de educație. Mereu țipăm pentru note, pentru rezultatele de la evaluare, de la bacalaureat, ne uităm peste cifre, dar nu ne uităm în profunzime să vedem ce nu funcționează în sistem. La noi abandonul școlar este de 20% și dacă ar fi 1% ar trebui să vedem unde e problema de fond. Avem o problemă legată de calitatea educației, calitatea cadrelor didactice, vorbiți cu oricine din educație și o să vă spună că cei care au intrat în sistem în ultimii ani nu au avut acces la programe de practică, de mentorat, de profesori cu experiență care să îi ghideze. Dacă un cadru didactic intră nepregătit pentru întâlnirea cu elevii șansa să recupereze ce nu a avut de dinainte fixat este mică. O altă problemă pleacă de la întrebarea: «La ce copii ne uităm noi în sistemul de educație?» În principu, după 1989 pe terenul lăsat de procesul de industrializare ne-am uitat foarte mult la câți copii ajung la universitate. Toate statisticile spun că în România 1 din 4 copii termină universitatea. Corect este să oferi suficientă încredere și șanse tuturor copiilor. Am bălmăjit învățământul profesional, l-am înființat, l-am deființat. Avem familii sărace, avem copii care merită șansa ca la 18 ani să poată intra pe piața muncii cu o calificare care să îi facă să fie plătiți corespunzător pentru munca calificată pe care o fac. Dacă copiii nu se dezvoltă, nu se dezvoltă nici țara și opțiunea acestora este plecatul din țară pentru că acolo sunt plătiți mai bine. Mulți dintrei ei trebuie să iasă din sărăcie.
A plecat generația cea mai valoroasă a României
Media10: Cum vi se pare educația din mediul rural?
Daniela Vişoianu: Suntem într-o regiune care are încă foarte mari probleme. Noi la Coaliția pentru Educație suntem mari avocați pentru decentralizare. Noi credem că ar trebui să apară resurse puse în comun încât comunitățile să își pună problema că e mai bine să fie mai puține școli, dar să fie bune, decât mai multe școli disparate. Nu există nicăieri în lume școli care au sub 100 de elevi. Cred că decidenților din România nu le pasă. Finlandezii au spus prin anii 70: «Hai să vedem de unde creștem» S-au uitat la resurse nu aveau nici gazul nici petrolul celor de lângă ei, dar aveau păduri și copii. De păduri nu s-au atins pentru că au spus că nu sunt ale lor, ci ale generațiilor viitoare. Atunci au decis să crească copii care să facă munci cu valoare adăugată mare.
În România care este o țară bogată și o țară cu mari disparități sociale între bogați și săraci în care cei care sunt persoane calificate și muncesc de dimineața până seara încă se chinuie să supraviețuiească, semnalul este dat că pe noi nu ne interesează acești copii, cum nu ne-a intersat că au plecat 3 milioane de oameni din țară. A plecat generația cea mai valoroasă a României, generația care era în jurul vârstei de 30 de ani care poate nu avea studii, dar avea un spirit de inițiativă, foarte mult curaj, o formă de descurcăreală ca să plece din țară, asta este un soi de inteligență socială de un nivel înalt. Ei au plecat, s-au și stabilit acolo, copiii lor sunt acolo.
Profesorii sunt trimiși în școală ca în groapa cu ulei
Media10: Credeți să sunt susținuți profesorii?
Daniela Vişoianu: Profesorii sunt trimiși în școală ca în groapa cu ulei, fără să fie pregătiți pentru ceea ce li se întâmplă. Ar trebui să nu dăm drumu oricui în sistemul de educație. Ar trebui să îi filtrăm pentru că le dăm dăm mințile și viitorul țării în mână. După ce i-am filtrat trebuie să îi pregătim să aibă tehnici de predare, nu e suficient să te duci ca matematician la clasă, ci ca profesor de matematică. Facultățile și-au pierdut din misiunea istorică. Iar ulterior, în școli, profesorii au nevoie de directori cărora să le pese, de grupuri de sprijin, de un consilier școlar sau psihologic. Cadrele didactice trebuie să își deschidă ușile de la sălile de clasă, să colaboreze, să creeze o comunitate în școală, copiii învață să colaboreze dacă îi văd pe profesorii lor că faca asta.
Avem o problemă de adecvare a specializărilor
Media10: Sunt absolvenți de facultate care nu își găsesc loc pe piața muncii. Cum facem să adaptăm studenții la piața muncii pentru că în paralele sunt mulți angajatori care se plâng de lipsa forței de muncă?
Daniela Vişoianu: Țările pe care le vedem ca model se uită prima dată la copii prin clasa a VI-a și fac o preoreintare școalară, după care mai fac una la clasa a VIII- a sau aIX-a. Ei nu au căi moarte, adică copilul știe clar că dacă o apucă pe un drum nu i se închide viața pe acel drum și poate să se întoarcă se se ducă în profesional, după în teoretic și tot așa. Ne întrebăm așa: «Ce ar trebui să facă absolvenții de studii universitare?» Ar trebui să facă cercetare, dezvoltare, inovare, antreprenoriat, să fie creatori de locuri de muncă pentru restul generației. Avem o problemă de adecvare a specializărilor. Mulți dintre noi luăm decizii conjucturale: «mă duc la o specializare pentru că am acces la un venit de calitate». Ori când îți alegi profesia pentru o viață și te-ai bazat doar pe criterul bani la un moment dat vei deveni inadecvat. Dacă nu ai pasiune pentru ceea ce faci, lucrezi o vreme de foam, dar nu este ceva ce te va defini. Trebuie să știi la ce ești bun, care sunt punctele forte, ce apreciez la tine, ce apreciază lumea la tine și cât valorezi pe piața muncii. Noi nu ne gândim la asta și facem alegeri oportuniste, suntem destul de cruzi. Venim după o perioadă comunistă în care am fost săraci, flămânzi și după atâta perioadă în care nu am avut, goana noastră a fost să avem, nu să fim.
