Suntem în an centenar, se apropie 1 Decembrie – Ziua României, se realizează topuri cu cei mai buni 100 de români din diferite domenii. Cu siguranţă, spadasina Ana Maria Popescu (Brânză), care astăzi împlineşte 34 de ani, este unul din acei români care te fac să îţi salte inima de bucurie.
Cu mândrie şi succes a reprezentat ţara noastră în competiţiile internaţionale, cucerind în cei aproape 23 de ani de scrimă cam tot atâtea medalii internaţionale. Când i-a cântat imnul României ne-am emoţionat şi noi şi ne-am mâniat împreună cu ea când, la un Campionat European organizatorii au greşit imnul ţării noastre.
Ana, campioana olimpică, mondială şi europeană născută la Bucureşti şi care şi-a petrecut adolescenţa la Craiova, oraş care a “adoptat-o”, este un exemplu demn de urmat.
Şi-a făcut din pasiune, o meserie, un stil de viaţă. Încă de când avea 11 ani a ştiut ce vrea: să fie campioană, să nu îşi dezamăgească antrenorul. A muncit mult pentru visul ei, iar rezultatele au venit ca ceva firesc. A atins cele mai înalte culmi ale performanţei în sportul său, dar nu se culcă pe-o ureche.
Articol de Daniela Mitroi Ochea
“Nimic nu este mai periculos pentru un sportiv de performanţă decât automulţumire făţişă”, spune Ana.
Are o grămadă de calităţi, apreciate de oamenii cu care intră în contact: muncitoare, ambiţioasă, perseverentă, corectă, răbdătoare, modestă. La acestea se adaugă alte calităţi, cum ar fi dorinţa de a-şi ajuta semenii, bucuria de a trăi şi a se bucura pentru lucruri mărunte.
De ceva timp este şi speaker motivaţional, vorbind despre cum a reuşit în scrimă, pas cu pas, cum a trecut peste greutăţi. Este o profesionistă în domeniul ei, dar fiind o tânără energică s-a implicat şi în alte proiecte: acte de caritate, o carte despre viaţa ei, “En garde – Fetiţa cu masca tricoloră” şi “Autentica”, un proiet în care prezintă creaţiile a 100 de talentaţi designeri români.
Într-un interviu acordat Media 10, campioana olimpică, mondială şi europeană vorbeşte despre viaţa sa, ce o motivează, proiectele recente dar şi despre educaţie, puterea de a schimba lumea.
„Primul meu antrenor a reuşit să strunească fetiţa năzdrăvană”
Media 10: Ana, în cartea pe care ai lansat-o de curând spuneai că scrima este sportul care te defineşte. A fost vorba de dragoste la prima vedere sau a venit cu timpul, după ce ai obţinut primele medalii importante?
Ana Maria Popescu Brânză: Înainte să intru pentru prima dată într-o sală de scrimă, nu ştiam absolut nimic despre acest sport. Nici măcar romanul lui Al. Dumas “Cei trei muschetari” nu mă cucerise, dar am rămas fascinată de acea imagine cu toţi copiii îmbrăcaţi în costume de scrimă şi care se duelau. Aşa că am hotărât să rămân la antrenament încă de la prima vizită şi cumva am simţit în acel moment că mi-am găsit locul. Apoi, marele meu noroc a fost că primul meu antrenor, Radu Szilagyi, să fie un om de excepţie, răbdător şi un foarte bun pedagog. Pentru că a reuşit să strunească fetiţa năzdrăvană. Bineînţeles că şi colegii au jucat un rol important, mai ales că în acea perioadă sportul era doar o joacă pentru mine şi în sala de scrima îmi găsisem partenerii potriviţi pentru joacă. Ambiţia, dorinţa, ideea de a deveni un campion au venit pe parcurs şi încă reuşesc, după mai bine de 20 de ani să mă ţină în sala de antrenament.
„Indiferent cât de greu este, când urc pe podium parcă un burete şterge tot”
Media 10: Munciţi mult la antrenamente, uneori cu durere. Cum ai trecut peste momentele în care ai spus “gata, nu mai vreau să aud de scrimă, de trezit de dimineaţă, de cantonamente”?
Ana: Ştiu că sunt mulţi sportivi care la un moment dat în cariera lor spun “Gata! Mi-a ajuns! Nu mai pot! Nu mai vreau!”.
Nu spun că mie îmi este usor întotdeauna sau ca nu am zile în care să nu am chef, dar niciodata nu m-am gândit serios că mi-e prea greu să merg mai departe. Fiecare medalie cucerită îmi aduce confirmarea că am muncit bine şi creeaza o anumită dependenţă, aşadar, eu mă gândesc doar cum îmi pot prelungi cariera sportivă, nu cum să renunţ mai repede. Indiferent cât de greu este, cât doare, cât de mult sunt plecată de acasă, în momentul în care îmi iese şi reuşesc să urc pe podium parcă vine un burete şi şterge tot şi atunci pot spune “a meritat”, iar asta îmi este suficient ca să merg mai departe de fiecare dată.
„Trebuie să te priveşti obiectiv”
Media 10: Povesteai în carte despre marea bucurie a unui loc doi ocupat de tine. Cât de important este în viaţă să vezi câştigul, cât ar de mic, în orice întreprinzi?
Ana: Consider că un mare câştig este atunci când tu eşti mulţumit de evoluţia ta, indiferent dacă asta înseamna medalie sau nu. Dacă atunci când tragi linie simţi că pentru ziua respectivă ai dat tot ce ai avut mai bun, este un câştig. Trebuie doar să fii corect cu tine de fiecare dată şi să încerci să te priveşti obiectiv. Iar acesta poate fi un exercitiu bun pentru oricine, nu doar pentru sportivi.
„Dacă eu, un copil care a îndrăznit să creadă în visul lui, am reuşit cu siguranţă şi alţi copii pot să o facă!”
Media 10: Practici un sport de nişă, de care mulţi nu au habar în ţara noastră. Totuşi, după performanţele voastre au venit mai mulţi copii spre scrimă. Mărturiseai că doi gemeni ţi-au mărturisit că datorită ţie s-au apucat de sport şi eşti de părere că un mare campion are responsabilitatea să fie un model pentru cei mici, să îi inspire.
Ana: Nu spun că trebuie să fie neparat bine cum văd eu lucrurile şi că toţi campionii ar trebui să-mi urmeze exemplul (deşi m-ar bucura), dar eu am conştientizat faptul că am ajuns în acest punct datorită ambiţiei, a muncii, dar în mod special a oamenilor din jurul meu. Acei oameni care mi-au rămas alături poate şi atunci când nu am reuşit. Un campion nu poate ajunge pe podium de unul singur, niciodată. Indiferent că este vorba de un sport individual, ai în spate o echipă, fără de care n-ai fi reuşit niciodată, oricât ai fi muncit şi tocmai de aceea cred că vine momentul în care eu să devin unul dintre acei oameni pentru micuţii care se viseaza campioni şi mi-am asumat acest rol. Dacă eu, un copil care a îndrăznit să creadă în visul lui, am reuşit cu siguranţă şi alţi copii pot să o facă! Acesta este şi mesajul pe care am vrut să-l transmit în momentul în care m-am hotărât să public cartea “En garde! Fetiţa cu masca tricoloră!”
Uneori e mai dură cu ea decât antrenorul
Media 10: Îţi doreşti să fii cea mai bună, indiferent de concurs. Încă de mică aveai acest obiectiv declarat. Cum treci peste eşecuri? Când nu câştigi un concurs de unde găseşti maturitatea de a-ţi face autocritică (autoanaliză)?
Ana: Sunt de părere că dintr-un eşec ai mult mai multe de învăţat decât dintr-un succes. Atunci când urci pe podium, toţi te văd cel mai bun, cel mai frumos, perfecţiunea întruchipată şi acestea sunt momente speciale, dar momentele în care eşti jos şi te simţi mic, neputincios, acelea te întăresc şi îţi dau putere să mergi mai departe. După fiecare competiţie ratată mă gândesc că nu aceea este imaginea cu care vreau să rămân despre mine, cu mine învinsă si acest lucru mă motivează de fiecare data. De multe ori sunt mai dură cu mine decât este antrenorul, dar asta pentru că îmi ştiu limitele şi ştiu că întotdeauna pot mai mult, mai bine sau măcar aş putea să încerc.
„Antrenorul Dan Podeanu ne-a fost părinte, mentor, confident”
Media 10: Cum ai descrie relaţia cu antrenorul Dan Podeanu?
Ana: Poate că eu nu am fost întotdeauna sportivul perfect şi nici dânsul antrenorul perfect, dar am fost perfecţi unul pentru celalalt. Dan Podeanu este creatorul sportivului Ana-Maria Brânza şi toate medaliile cucerite în proba de spada feminin nu ar fi existat dacă domnul Podeanu nu ar fi crezut în câteva copile acum mai bine de 20 de ani. Pe lângă faptul că mi-a îndrumat paşii pe drumul performanţei, îi voi fi mereu recunoscătoare ca înainte de a da acestei ţări campioni, şi-a propus să facă din noi oameni de care societatea să aibă nevoie. Întotdeauna a avut grijă să ne crească frumos, ne-a fost părinte, mentor, confident, psiholog, acel om care mereu găseşte cuvintele potrivite şi până şi atunci când mă ceartă o face cu blandete. La acea vreme nu am băgat de seama, dar acum realizez că domnul Podeanu nu a avut timp să-şi vadă copiii crescând, căci îşi asumase rolul de a creşte copiii altor părinţi, iar pentru acest lucru îi multumesc dânsului, dar şi doamnei Podeanu. Iar povestea noastră merge mai departe, căci sezonul este abia la început şi încă de la Atena 2004 mi-a spus că mă vede participând la 5 editii de JO, aşa că o să avem mult de muncă.
Accidentarea la mână, moment de cumpănă în carieră
Media 10: Cât de dificil ţi-a fost în perioada când te-ai accidentat la mână? De ce are nevoie un sportiv în astfel de momente delicate, în afară de tratament de recuperare?
Ana: Am avut o perioadă foarte grea în 2009 şi asta nu neaparat datorită accidentării, ci a faptului că nimeni nu reuşea să pună un diagnostic şi incertitudinea mă sufoca. Majoritatea medicilor îmi spuneau că pot trăi ca un om normal toata viaţa, dar fără să mai fac sport. Ceea ce nu înţelesesera ei era faptul că eu nu puteam fi un om normal fără sport! Mă gândisem că dacă nimeni nu va reuşi să rezolve problema, voi încerca să concurez cu mâna dreaptă, ceea ce era practic imposibil şi nu ştiu vreun caz asemănător în scrimă. Ţin minte că în acea perioadă toţi îmi erau alături, toţi aveau o vorbă bună pentru mine, dar sunt momente în care nimic nu te mai ajuta şi nu vrei decât să fii lăsat în pace. Şansa mea a fost că am refuzat operaţia şi într-un târziu l-am întâlnit pe domnul Decebal Mehedinţi, cel care m-a ajutat şi căruia îi voi fi mereu recunoscătoare pentru că mi-a dat o nouă şansă.
A moştenit de la mamă simţul umorului
Media 10: De unde acest talent de a vorbi şi scrie atât de bine? Practic captivezi auditoriul, în ciuda ideei preconcepute a oamenilor că sportivii nu prea au vorbele la ei?
Ana: Nu mi-a fost greu niciodată să vorbesc. Ba da, când eram mică, pentru că am început să vorbesc destul de târziu, iar părinţii mei începuseră să îşi pună întrebări. Asta până într-o zi, când am descoperit cât de interesant este să te faci înţeles prin cuvinte şi de atunci nu am mai tăcut. De cele mai multe ori şi la evenimente sau conferinţe sunt invitată să vorbesc despre sport, experienţa mea, viaţa mea şi îmi este uşor să fac acest lucru. Am trăit toate acele lucruri despre care vorbesc, toate emoţiile, cred că ideile şi valorile mele, de aici poate şi uşurinţa cu care mă exprim.
Media 10: De la cine ai moştenit simţul umorului?
Ana: Nu obişnuiesc să mă iau prea în serios, aşa am fost crescută. Autoironia sigur am moştenit-o de la mama!
Media 10: Deşi ai zis că nu te gândeşti la antrenorat, dacă ai face asta, cum ai convinge părintele unui copil să îl aducă la scrimă? Ce argumente i-ai aduce să practice sportul acesta şi nu altul?
Ana: Mie mi se pare important ca noi sportivii, indiferent din ce disciplină provenim, să militam pentru mişcare. Sunt conştientă că nu toţi copiii vor deveni campioni olimpici şi mondiali, dar părinţii trebuie să conştientizeze importanţa sportului pentru cei mici. Pe lânga avantajele si beneficiile privind dezvoltarea fizică armonioasă şi sănătatea, un copil care face sport învaţă să fie responsabil şi disciplinat şi asta cred că-şi doreşte orice părinte.
„În unele ţări sportul e o componentă importantă în educaţie. Mi se pare normal”
Media 10: În străinătate în ce măsură practicarea unui sport face parte din preocuparea copiilor? Consideri că condiţiile de pregătire joacă un rol importat?
Ana: Sunt ţări în care sportul este o componentă importantă în educaţia copiilor şi acest lucru nu mi se pare ceva extraordinar, ci o normalitate. Poate că la noi lucrurile se mişcă într-un ritm mai lent, cu siguranţă şi condiţiile de pregătire joacă un rol important şi bazele materiale sau resursa umană. Sunt foarte multe lucruri care nu funcţionează la parametri normali în România, dar trebuie să ne adaptăm şi să facem ceea ce ţine de noi. Dacă ar fi în puterea mea să schimb ceva, încă din clasele primare, cursurile de înot şi exerciţiile din şcoala alergării ar trebui să fie obligatorii pentru copii.
Media 10: Cât de mult contează că în sportul tău un copil talentat poate, spre deosebire de tenis, etc., să meargă la competiţii, în cantonamente, chiar dacă părinţii nu au bani? Sunt sporturi în care dacă sportivul nu are susţinere financiară din partea familei nu poate continua activitatea, decât la nivel de antrenamente.
Ana: Din nefericire, acest lucru se întâmplă şi la scrimă dacă vorbim de categoriile mici de vârstă. Susţinerea vine din partea părinţilor, mai ales dacă vorbim de competiţii. Cluburile departamentale au bugete din ce în ce mai mici şi de multe ori nu reuşesc să acopere în totalitate nici costurile competiţiilor naţionale. Cu siguranţă, mai sunt şi excepţii, dar în cele mai multe cazuri aşa se întamplă. Până ce un sportiv ajunge să confirme şi să fie cooptat într-un lot naţional pentru a primi finanţare, cluburile şi părinţii sunt cei care susţin activitatea. Nu este uşor şi sunt convinsă că astfel pierdem copii talentaţi care ar fi putut confirma şi la nivel de seniori, dar aceasta este realitatea pe care o trăim acum şi nu văd cum lucrurile s-ar putea schimba altfel, decât prin atragerea de către cluburi a unor sponsori şi parteneri de încredere.
Cele mai frumoase cadouri primite de ziua ei
Media 10: Unul dintre cele mai frumoase cadouri pentru tine a fost o bucăţică de metal, mânerul primei tale spade. Care ar fi alte cadouri speciale primite de ziua ta, materiale sau nu?
Ana: Sunt o persoană care ştie să găsească bucurie în lucruri simple, iar pentru mine poate fi un cadou şi zâmbetul doamnei de servici atunci când o salut dimineaţa sau surâsul unui copil. Bineînţeles, îmi plac surprizele, cadourile, dar acestea nu trebuie neapărat să fie obiecte preţioase, ci să ştiu că au “puţin suflet în ele”. Iar unul dintre cele mai surprinzătoare cadouri a fost tortul pregătit de soţul meu acum trei ani, pentru că nu l-aş fi suspectat niciodată de vreun talent în ale gastronomiei iar acel tort putea concura cu unul de la o cofetărie cu pretenţii.
Media 10: Cum îţi vei petrece ziua de naştere, ţi-ai făcut planuri?
Ana: Deja agenda este făcută şi voi sărbători prin muncă, dar sper că pe lângă antrenamente şi întâlniri să găsesc puţin timp pe care să îl petrec alături de ai mei oameni dragi. Pentru ca da, dacă m-ar întreba cineva ce îmi doresc cel mai mult, aş vrea timp pentru mine, pentru ai mei, pentru toti cei care nu îl mai au şi ar face orice pentru el!
Planuri sportive pentru 2019 şi 2020
Media 10: Ce aşteptări ai de la 2019, din punct de vedere sportiv. Pentru Jocurile Olimpice din 2020 ai deja planul pus la punct, pas cu pas?
Ana: În luna mai încep calificarile pentru JO Tokyo 2020, aşadar voi avea un început de sezon ceva mai relaxat, dar apoi va trebui să apăs pedala de acceleraţie şi să fiu 100% pregătită pentru CE si CM care vor avea loc în vară. Planul pentru 2020 este deja creionat, dar momentan mă concentrez pe fiecare etapă. Trebuie să am grijă atât la partea de antrenament, cât şi la cea de refacere, căci după ce treci de borna 30, orice antrenament doare mai tare decât durea înainte, dar şi satisfacţia că ai mai rezistat unui antrenament este pe masură.
Ce nu îi place
Media 10: Care sunt lucrurile pe care nu le suporţi în viaţă?
Ana: Oamenii mici, frigul, ambrozia, pisicile şi pilaful cu legume.
Amestecă nuanţe şi culori pe pânză
Media 10: Ce hobby-uri mai ai, dacă mai ai timp să le practici?
Ana: Este mult spus să pictez, dar îmi place amestec nuanţe şi culori pe panză până începe să îmi placă ce văd. Când nu scriu, îmi place să citesc. Şi oricât de ciudat sună pentru o persoana activă, îmi place tare mult să lenevesc, deşi nu prea îmi permit acest lux.
Media 10: De ce este aşa de greu să apari, ca sportiv, pe prima pagină a ziarelor, doar cu rezultatele de la competiţii? Dacă ai fi director editorial al unui ziar de sport, de exemplu, ai merge pe acest lucru? Cum i-ai face pe cititori să nu caute cancan-uri, fete dezbrăcate, scandal? Mai exact, crezi că presa are şi rolul să educe gusturile cititorilor? Care ar fi lucrul care s-a scris de tine şi te-a supărat tare?
Ana: Sunt absolut convinsă de faptul ca presa joaca un rol esenţial în acest sens. Nu ştiu dacă ar îndrăzni cineva să lase un ziar pe mâna mea (râde). Lasând gluma la o parte, în perioada junioratului îmi puneam adesea astfel de întrebări şi, inevitabil, îşi făceau loc anumite frustrări. Apoi am crescut şi m-am obişnuit cu gândul că dacă eu îmi fac treaba bine, îmi este suficient, iar iubitorii de sport vor găsi informaţiile chiar dacă nu apar pe prima pagină. Sportul a devenit o industrie, iar publicaţiile vând ceea ce se cere, aşa suntem obişnuiţi să spunem, dar eu sunt convinsă că dacă o publicaţie alege să schimbe macazul şi să promoveze altceva, cu siguranţa nu-şi va pierde publicul, dar va fi o perioadă de tranzitie până ce cititorii vor întelege şi nimeni nu este dispus sau nu are răbdare pentru astfel de schimbări. Eu, deşi provin dintr-un sport de nişă, nu pot spune că nu am avut parte de expunere, dar asta şi pentru faptul că am vorbit şi atunci când a fost bine, dar mi-am asumat şi atunci când am avut parte de un eşec şi cred că este important ca noi să fim deschişi şi atunci când nu este rost de laude. Acum câţiva ani am avut parte de un episod care nu m-a bucurat prea tare, dar am reuşit să răspund pe măsură, câştigând prima competiţie la care am participat imediat după acel moment.
Despre cartea “En garde, fetiţa cu masca tricoloră”
“Povestea Brânzicăi are succes”
Media 10: Să vorbim acum despre cartea lansată de tine de curând, “En garde”, fetiţa cu mască tricoloră.Cum au primit-o oamenii, copii în special? Ce mesaje ţi-au transmis?
Ana: Trebuie să rescunosc faptul că povestea Branzicăi are parte de un succes la care doar speram. Urmează să scoatem un nou tiraj şi acest lucru este îmbucurător. Copiilor le place personajul cel vesel si energic, iar din partea părinţilor am fost surprinsă să aflu că s-au lăsat purtaţi de poveşte şi au îndrăgit-o şi ei pe Brânzica alături de micuţi. Pentru mine, să scriu aceasta carte a fost exact ca o călătorie printre amintiri şi momente dragi, deşi am ţinut să punctez şi momentele în care nu a fost deloc uşor pentru că mi se pare important ca cei mici să înţeleagă că viaţa nu este numai roz, dar cu multa muncă, ambiţie şi dăruire o poţi colora în ce culoare vrei tu. Am primit multe desene din partea copiilor, mesaje şi cel mai important este faptul că mulţi dintre ei îşi doresc să ajunga campioni!
Foto: Adela Danciu Photography
Despre proiectul “Autentica”
Media 10: Să vorbim un pic despre “Autentica”. Ce te-a făcut să te „înhami” la acest proiect destul de amplu de prezentarea activităţii designerilor din ţara noastră?
Ana: În urmă cu 4 ani am intrat pentru prima data în atelierul unui designer român şi am rămas fascinată de acea lume extraordinară în care materialele prind formă şi viaţă, bucurându-ne în mod special, pe noi, femeile. Toată acea muncă din spatele produsului am perceput-o ca pe antrenamentele lungi dinaintea fiecărei competiţii. Valorile, talentul, strădania, determinarea, cu toate acestea m-am identificat şi tocmai de aceea în cadrul proiectului Autentica by AMB îmi doresc să expun povestea din spatele brandurilor româneşti.
Media 10: Cât de complex este proiectul, câtă muncă este în spatele lui, pentru că tu ţii neapărat să spui poveştile din spatele acelor creaţii.
Ana: Deşi a început dintr-o joacă, totul a devenit serios în momentul în care am hotărât să strâng laolaltă 100 de artizani români. Partea de research a necesitat multa răbdare, apoi a trebuit să iau legatura cu fiecare în parte şi să le povestesc despre ideea mea, iar in final, partea practică a campaniei, aceea în care am mers în vizită la fiecare dintre ei pentru a realiza fotografiile. Am avut şi de această dată norocul de oameni frumoşi în jurul meu, de la echipa de comunicare, la grafică şi fotografii cu care am colaborat pentru ca au crezut în acest proiect şi am format o echipă fără de care nu aş fi reuşit. Deşi a trebuit să filtrez personal fiecare informaţie, ajutorul lor a fost nepreţuit.
Foto: Adela Danciu Photography
“Designerii români au parte de mai multă expunere peste hotare”
Media 10: Ai observat cumva că, la fel ca în scrimă, creaţiile acestor oameni talentaţi sunt mult mai apreciate peste hotare decât în propria ţară ?
Ana: Se întâmplă ca o parte dintre designerii români să aiba parte de mai multa expunere peste hotare decât în ţară şi mi se pare oarecum nedrept. Provenind dintr-un sport de nişă, înţeleg foarte bine acest “con de umbră”. Tocmai de aceea îmi doresc să arăt lumii bucăţica aceea de Românie frumoasă şi poveştile cusute cu mult drag de oameni pasionaţi.
Acesta a fost un alt moment care m-a făcut să ma gândesc serios să fac ceva în această privinţă. Sezonul trecut am ales ca la fiecare competiţie să port cu mine o piesă semnată de un designer român iar reacţiile nu s-au lăsat aşteptate, mai ales când vorbim despre creaţiile lucrate manual cu motive tradiţionale.
Media 10: Când mergeai în străinătate cu câte o piesă a unui designer despre care vorbeşti acum care erau reacţiile oamenilor?
Ana: Am observat că străinii apreciază foarte mult aceste obiecte deosebite şi cred că este de datoria noastră sa le scoatem în evidenţă ori de câte ori avem ocazia.
Media 10: Ai avut de mică pasiune pentru croit, făcut hăinuţe la păpuşi. În an centenar crezi că ar fi existat vreo altă campanie care să îţi vină „mănuşă” mai mult ca aceasta?
Ana: Cu siguranţă dacă ar fi fost un alt proiect mai potrivit, mi-ar fi venit acea idee. Am simţit că acum este momentul lui şi un bun prilej pentru a marca Anul Centenarului, deşi îmi doresc mult ca aceasta să fie doar o prima etapă pentru Autentica by Ana-Maria Branza, pentru că românii fac şi alte lucruri deosebite care merită să fie aduse în atenţia publicului.
Media 10: Ai declarat că îţi doreşti să ieşi din bula ta, să îţi dezvolţi noi abilităţi, pentru o dezvoltare de sine.
Ana: Ştiu că nu o să pot rămane pentru totdeauna în sala de competiţii şi încerc să îmi găsesc drumul din timp. Cred că sportul nu face altceva decât să te pregatească pentru viaţa de după sport şi toţi anii în care ai fost nevoit să îţi depăşesti limitele sunt o experienţă folositoare. Doar că pentru unii dintre noi, momentul în care rămân fără reperele pe care le-au avut ani de zile este crucial şi le este greu să se mai orienteze într-o societate în care nu mai contează medaliile din palmares. Alături de echipa mea, Sports Hub, am ocazia să experimentez diverse activităţi şi astfel pot alege ce mi se potriveşte cel mai bine.
“Poţi găsi timp pentru ce contează pentru tine”
Media 10: Cum îţi gestionezi timpul, ca să poţi face aceste proiecte, ţinând cont că eşti sportivă de performanţă, cu obiective importante? Satisfacţia muncii bine făcute este mai mare ca oboseala fizică?
Ana: Tot sportul m-am învăţat să îmi gestionez timpul şi să îmi stabilesc priorităţile. Profit cât pot de mult de perioadele mai libere pentru a mă dedica altor proiecte, dar când încep pregătirea pentru competiţii mă retrag şi mă concentrez doar pe ce am de facut în sala de scrimă. Sunt ferm convinsă ca poţi găsi timp pentru orice contează pentru tine. Dacă nu ai timp, înseamnă că nu este chiar atât de important!
S-a implicat în campanii sociale. Bucuria a fost nepreţuită
Media 10: Ai făcut de-a lungul timpului o mulţime de acţiuni de implicare socială.
La 29 de ani ai iniţiat proiectul „Aleargă de ziua ta”, cu scopul de a strânge bani pentru dotarea cu mobilier a unui centru pentru copii cu autism. Cât de mare a fost satisfacţia? Cum a fost acea aniversare atipică?
Ana: Nu o să le enumar, căci nu pentru asta le fac. În 2013 am lansat campania “Aleargă de ziua ta” pentru că mi-am dorit o altfel de petrecere şi a ieşit una pe cinste cu aproape 300 de invitaţi care au donat pentru cauza aleasă de mine – mobilarea Căsuţei piticilor diagnosticaţi cu autism de la asociatia AITA. Apoi, văzând atâţia oameni dornici de mişcare am dat ocazia şi altora să îşi sărbătoarească ziua de naştere printr-o activitate sportivă şi să susţină o cauză aleasă de ei. Astfel am ajuns la o campanie întinsă pe un an de zile, cu 12 evenimente şi o mulţime de oameni frumoşi în jurul meu. Ideea am văzut că a fost cumva împrumutată şi de alte persoane şi acest lucru mă bucură nespus, mai ales pentru că îmi doresc o continuare a campaniei, dar timpul nu îmi permite momentan. Faptul că la evenimentele “Aleargă de ziua ta” au participat oameni care ulterior mi-au spus că a fost pentru prima dată în viaţa lor când au facut sport, a fost o mare surpriză şi atunci am realizat ce impact a putut avea ideea mea. Iar zâmbetele celor care au primit o mână de ajutor prin intermediul campaniei iniţiate de mine, ei bine, acelea sunt nepretuiţe!
Media 10: În final, aş vrea să transmiţi un mesaj pentru cititorii Media 10 şi pentru români de 1 Decembrie
Ana: Cele mai bune gânduri şi o rugăminte: credeţi în voi, visaţi, munciţi, îndrăzniţi şi cu răbdare, veţi reuşi! Curaj şi încredere, români! La Mulţi Ani!
Sursa foto: Ana Maria Branza Official
