Este primul cadru didactic din România nominalizat pentru premiul Global Teacher. În 2016 a fost inclusă în topul celor mai buni 50 de profesori din lume, în cadrul Global Teacher Prize, una dintre cele mai importante competiţii internaţionale din educaţie, fiind singurul profesor român care a primit până acum această distincţie. Dr. Suzy Manuela PRAJEA este olteanca ambițioasă, deșteaptă, performantă, ce ne face mândri peste tot în lume.
Este doctor în matematică și unul dintre cel mai buni profsori din lume. A fost directorul Colegiului Național ”Traian”, din Drobeta Turnu Severin și are, alături de elevii săi, peste 600 de premii județene, naționale și internaționale. Mulți dintre foștii săi elevi sunt studenți ai unor universități de prestigiu din întreaga lume, Harvard, Pinceton. În urmă cu două luni, după 28 de ani de performanță în sistemul de învățământ românesc, profesoara a decis să plece în SUA.
Într-un interviu acordat jurnaliștilor Media10, Dr. Suzy Manuela PRAJEA vorbește despre diferențele dintre sistemele de educație, despre cum se poate face performanță, despre cum poți transforma lumea cifrelor, în pasiune. O poveste despre excelență prezentantă în cadrul campaniei Media10 „IdEI în România”.
Media10: Cât de greu este pentru un cadru didactic să facă performanță în România?
Suzy Manuela PRAJEA: Cred că ideea de performanță ține nu numai de pregătirea științifică a profesorului, ci și de harul și calitățile sale de lider, de dispoziția personală de a se documenta, analiza și adapta permanent la generațiile de elevi, dar și la fiecare elev în parte, de șarmul și abilitățile sale de a influență echipa de elevi și fiecare elev, de timpul acordat reflecției asupra lecțiilor și acțiunilor sale, de dorința de a evalua feedback-ul și impactul activității sale, de dorința de a se repoziționa și ajusta în funcție de reacțiile și capacitățile elevilor săi. Performanța ține și de dorința lăuntrică de a dori să ajute copiii și tinerii în general și nu în ultimul rând de caracterul și principiile personale. Din nouă mea perspectivă de profesor de matematică la un liceu din Statele Unite ale Americii, aș spune că este mult mai ușor să te afirmi profesional la nivel local sau național în România decât în Statele Unite și această nu este doar o afirmație evidență care este raportată la suprafață sau populația celor două țări, ci mă raportez în această aserțiune la complexitatea celor două sisteme și la cerințele profesiei în cele două sisteme.
♦„Viața de profesor în România este relativ simplă și oferă mult timp disponibil să studiezi, să dezvolți și să te afirmi, așa că dacă vrei să faci performanță, în România ai cele mai multe șanse”
Media10: Cum este sistemul de educație din SUA?
Suzy Manuela PRAJEA: În Statele Unite, responsabilitatea de a fi professor este destul de complexă și are componente multiple, bine articulate și destul de dezvoltate. Că să evidențiez câteva aspecte, aș începe cu punctualitatea și eficiența. Acestea sunt elemente de ordin esențial: ora de curs este de 85 de minute, pauză de cinci minute și nimeni nu iese mai devreme sau se duce mai târziu nici măcar cu 10 secunde.
♦„Tehnologia face diferența între sistemele de educație”
Tehnologizarea este un alt exemplu care ne diferențiază major de la intrarea elevilor în școală, înregistrarea sau consemnarea absențelor, întârzierilor, anunțarea familiei, evaluare, acordare de note, calcul medii, evaluare elevi, profesori, înregistrare incidente, monitorizări intrări, ieșiri în școală, securitatea în școală sau în sala de clasa, colaborările și training-urile profesorilor, specialiștii existenți în școală, regulamentele și politicile educaționale, strategiile de proiectare a cursurilor, de feedback sau evaluare, diversitatea strategiilor și metodelor,importantă acordată planificării fiecărui moment al activității elevilor.Am enumerat aleatoriu câteva din elementele diferite de sistemul românesc, fără a avea pretenția de a inventaria sau evalua întregul arsenal de strategii, metode, studii sau practici care se interpun în această balanță. O multitudine de aspecte tratate în cel mai mic detaliu și cu cel mai sporit interes și care acoperă exhaustiv orice posibilă situație, scenariu, comportament sau atitudine ar putea fi o caracterizare succintă a cum arată o cultură organizațională școlară și comunitară în Statele Unite. De exemplu, dincolo de conferințele și workshop-urile legate strict de conținutul educațional și de relațiile profesionale (30 ore), fiecare profesor a avut o serie de traininguri legate de diferite situații specifice: acordarea de prim ajutor, cunoștințe de baza legate de probleme de sănătate ale elevilor și personalului, intervenții în aplicarea codurilor de autoapărare (5 ore).
♦„În SUA nimeni nu utilizează telefonul mobil în timpul serviciului”
Sarcinile sunt multiple, complexe și consecutive și dacă nu ești foarte rapid, eficient și rezistent, efectiv nu îți poți desfășura activitatea corespunzător și nu îți poți îndeplini atribuțiile. O altă caracteristică demnă de remarcat este aceea că nimeni nu utilizează telefonul mobil în timpul serviciului: acestea nu există, nu sunt văzute și auzite, pur și simplu sunt închise. Fiecare elev are Chromebook, fiecare profesor are laptop și toate sunt interconectate în organizație dar conexiunea la internet este posibilă doar pentru site-urile educaționale și mail-ul organizației. Fiecare zi aduce între 10 și 30 de emailuri și corespondență substanțială de cele mai multe ori (în format letric, în căsuța poștală a fiecărui profesor din școală) și acestea trebuiesc urmărite de câteva ori pe zi, multe dintre ele fiind urgențe.
♦ „De cele mai multe ori trebuie să te concentrezi la mai multe lucruri simultan și solicitarea se resimte în fiecare moment”
Este copleșitor să fii mereu concentrat la multiplele sarcini pe care le ai de îndeplinit și să nu omiți un anume demers pentru că toate aceste atribuții sunt în lanț, corelate cu altele în desfășurare și ușor observabile la un moment dat pe parcursul procesului respectiv.
Profesiile de educator, consilier, profesor, antrenor, tutor, mentor, manager, asistent de manager sunt extrem de bine gândite și conturate, iar școală este o instituție solidă care funcționează de sine stătător, independentă de guvernarea politică, de grupurile de interese sau de influențele părtinitoare.
Media10: Ați obținut rezultate remaracabile. Care au fost metodele prin care dumneavoastră ați lucrat cu elevii din Drobeta-Turnu Severin?
Suzy Manuela PRAJEA: Punctualitate, seriozitate, eficientă dar și înțelegere, încurajare, oferirea unei noi șanse. Exigență, reguli, strategii multipl, dar și iertare, compasiune și simpatie. Umor, amuzament, joacă dar și respect, empatie și bunătate sau fermitate, consecvență, persistența.
Acel model patriarhal al profesorului de matematică care se pricepe doar la ecuații și teme de zeci de exerciții a apus. În școală de astăzi nu ne mai interesează abilitatea lui de a rezolva ecuații, de a calcula o derivată sau de a cunoaște etapele trasării graficului în analiză matematică.
Aceste operațiuni sunt îndeplinite pe scară largă de computere și smartphone-uri și vor fi accesibile în viitorul apropiat oricărui elev în școală. Indiferent că vorbim de școală de cartier sau de școală de performanță.
În clasă este nevoie de caractere și modele umane, de adevărați lideri care să reușească să atragă elevii să își definească viitorul prin propria voință, învățare și efort, de lideri care să reușească să atragă și să creeze alți lideri.
♦„Matematica este o cale, un mijloc sau o țintă în sine, iar scopul educației transcende matematica, economia sau nivelul de bunăstare”
Dacă nu reușim să punem educația în slujba umanității în acceptul său cel mai larg atunci efectele educației rămân vizibile la nivel de individ și pe termen scurt, iar proiecția în viitorul apropiat ar putea fi nu tocmai încurajatoare.
Media10: Sistemul de învățământ românesc este criticat de multe ori de elevi, părinți, profesori. Care considerați că ar trebui să fie prioritățile Ministerului Educației?
Suzy Manuela PRAJEA: În opinia mea, prioritățile ar trebui să se concentreze pe investiția substanțială în resurse umane și baza materialănu , nu pe probleme de formă și aparență lipsite de fapt de fond și perspectivă.
♦„Fără profesori carismatici, fără lideri autentici și caractere demne de urmat în sala de clasa, nu poți educa generații de elevi”
Fără baza materială, condiții și tehnologie, nu poți pregăti tânăra generație pentru integrare în societate. Fără o societate bazată pe responsabilitate, angajare și integritate, nu poți educa tânăra generație.
Media10: Cum ați caracteriza sistemul de învățământ românesc cu bune și rele?
Suzy Manuela PRAJEA: În general un sistem încă primar din multe puncte de vedere: finanțare, viziune, mentalitate; forme, conținut, strategii; prezentare, evaluare, feedback.
În particular, decelând anumite inițiative, proiecte și pionierate izolate și care țin de devotamentul, profesionalismul și oportunitatea unor profesioniști și nu de sistem, aș spune că se pot găsi încă în cadrul sistemului resurse de valoare autentică, dar faptul că aceste resurse mai activează și performează în sistem este de multe ori o opțiune personală mai degrabă decât un merit al sistemului.
Media10: Sistemul de educație românesc este asociat cu ideea de „fabrică de diplome”. Ce urmări poate să aibă, în timp, această practică?
Deja simțim de ani buni aceste urmări: inversarea valorilor a dus la inversarea polilor de putere și la impunerea unor noi practici caracteristice acestor poli de putere care au devenit și lideri de opinie și modele pentru nouă societate și noile generații.
♦„Fără o societate bazată pe responsabilitate, angajare și integritate, nu poți educa tânăra generație”
Nu putem vorbi de educație decât în paradigmă societate-valori-educație. Îmi place foarte mult sintagma americană „diferențe culturale”, o sintagmă aparent simplă ce poate fi explicată după modelul piramidal, la baza piramidei fiind „valorile” pe care se bazează cultură respectivă și această baza stă mărturie a oricărei civilizații. Definim „valorile societății”, acea cultură invizibilă și mai apoi putem explică și justifica ceea ce devine cultură vizibilă a oricărei societăți. Un simplu exercițiu ne ajută să reflectăm la „valorile” pe care le putem găsi la ora această în societate, larg răspândite și asimilate, să le definim și să le justificăm onest. De aici începe cultură care ne definește.
În cele șase luni în care m-am pregătit pentru SUA, la cursurile și portofoliile pe care le-am pregătit, la workshop-urile și activitățile la care am participat, am avut acces la o serie de teorii, practici și schimburi de experiență cu adevărat utile și relevante pentru activitatea de professor și educator. Am rămas uimită cum atâția ani, în țară noastră, nu am reușit să prelevăm ceea ce este esențial în profesia noastră și să aducem toate acestea în pregătirea profesorilor. Nici în primii ani și nici că professor experimentat și cu reputație în ultimii ani, nu îmi amintesc să fi participat la activități realmente relevante pentru relaționarea cu conținutul disciplinei, cu elevii sau cu scenarii posibile din viață de profesor sau să fi fost invitată vreodată să împărtășesc din experiență mea. La Bruxelles, Paris, Abu- Dhabi, Londra, Dubai sau în Statele Unite am fost însă invitată la conferințe sau workshop-uri globale de educație să îmi împărtășesc expertiză: cum am reușit să promovez matematică printre elevi și cum am reușit să îi fac pe elevi să iubească matematică într-o lume care se confruntă din ce în ce mai mult cu îndepărtarea tinerei generații de matematică și științe.
Media10: 42 la sută dintre copiii de şcoală nu înţeleg lucrurile pe care le citesc. România, pe locul unu la analfabetism funcțional și abandon școlar, în UE. Unde greşim?
Suzy Manuela PRAJEA: Este nevoie de multă seriozitate și multă aplecare pentru muncă în societatea. Având acum termen de comparație, mă uit în jurul meu și văd numai profesioniști, educatori și profesori care își actualizează permanent strategiile, preocupați de professionalism indiferent de „direcția din care bate vântul”, conștiincioși, punctuali și eficienți. Punctualitatea neamțului este proverbială în cultură noastră, dar punctualitatea americanilor este un adevărat reflex. Dacă nu muncim suficient, dacă ne plângem mereu că elevii nu învață, că manualele nu sunt bune, că auxiliarele trebuie sau nu trebuie, nu facem decât să ne îndepărtăm de priorități și să ne acoperim de circumstanțe atenuante.
♦„În SUA nu există „valea plângerii”, nimeni nu se plânge, toți însă își caută soluțiile”
Provocările de aici? Mult mai mari, nici nu admit comparație. Ceea ce este de admirat este că nimeni nu coboară standardele, din contra, educația pentru respectarea regulilor, pentru angajare și seriozitate rămâne un invariant al oricărei provocări.
Media10: Ați avut performanțe extraordinare în România. De ce ați ales să plecați?
Suzy Manuela PRAJEA: În ultima perioada, mediul în care profesam a devenit toxic pentru mine și mai apoi toxicitatea a degenerat în hărțuire personală. Înainte de această perioada toxică, am admis că am fost țintă unei obsesii ce drena de ani de zile. În concluzie, m-am plictisit de mediul respectiv și am decis să plec cât mai departe: unde altundeva să plec decât în cea mai minunată țară în care mi-aș fi droit vreodată să trăiesc? Îmi place să spun că a fost Dumnezeu: un anunț despre “Se caută profesori de matematică în SUA” mi-a rămas în minte în luna decembrie a anului trecut, în ianuarie am început aplicația și m-am oprit să mă mai gândesc, iar în februarie m-am decis să finalizez prima etapă a aplicației.
Media10: Ce mesaj aveți pentru elevii și părinții descurajați de sistemul de învățământ?
Suzy Manuela PRAJEA: “Bazează-te pe forțele proprii”. De la un sistem falimentar sau un sistem de educație în continuă transformare, pentru că această este starea sistemelor de educație în toată lumea, nu poți aștepta soluția personală pentru viitorul tău. Investește în ține, în educația ta, stabilește-ți prioritățile și urmează-ți drumul cu sacrificiile necesare, desigur. Vei reuși prin forțe proprii. Dacă în plus, ai un mentor, un profesor care se dedică să îți făurească un viitor atunci ești un elev norocos: fii recunoscător și urmează-ți visul mai departe. Dacă nu, atunci nu ai decât o șansă, să devii un autodidact și un lider adevărat: începe cu propria-ți viață.