O voce caldă. Un chip zâmbitor. Un profesor care și-a dedicat viața eleviilor săi. Filomela Salahoru este mai mult decât un cadru didactic. Este mama, prietena, sprijinul a sute de copii speciali. Este un exemplu pentru noi toți. Un exemplu de bunătate. Toleranță. Profesionalism. Ambiție. De 27 de ani lucrează cu elevii cu dizabilități: de auz, mentale, autism. I-a fost greu, dar niciodată nu s-a gândit să renunțe.
Și-a dus elevii pe culmile succesului, i-a făcut cunoscuți în țară și străinătate. Nu a încetat să lupte niciodată. Nu îi ajunge o viață să îi încurajeze. Să le fie un stâlp de susținere. Să lupte pentru drepturile lor. În fiecare dimineață se trezește cu gândul la ei și spune că: „le datorez totul acestor copii”. Elevii săi sunt acum directori, traineri, asistenți sociali peste tot în lume. Liceul Tehnologic Special „Beethoven“ din Craiova învață în jur de 180 de elevi cu dizabilități. O poveste despre un om cu sufletul cât lumea.
Filomela Salahoru este profesorul care inspiră
Se spune că visul începe cu un profesor care crede în tine, trage de tine și te împinge la nivelul superior. Filomela Salahoru este profesorul care inspiră. Predă de 22 ani la Liceul Tehnologic Special „Beethoven“ din Craiova. Elevii săi o iubesc și apreciază. Viața ei s-a învârtit în jurul lor.
Am găsit-o în sala de dans, printre poze, amintiri, diplome, medalii, costume de scenă. În aceea încăpere are o parte importantă din viață. Viața a făcut ca ea să fie mentorul copiilor speciali, a elevilor cu deficințe de auz sau vorbire.
Foto: Bogdan Grosu
Povestea „doamnei profesor” în sistemul de învățământ a începe în urmă cu 27 de ani.
„În 1991 am absolvit Facultatea de Mecanică și am intrat în învățământ. Am fost suplinitor patru ani. În 1996 am dat examenul de titularizare și printr-o întâmplare am ajuns la Liceul Special pentru Surzi, așa se numea Liceul Tehnologic Special „Beethoven“ din Craiova atunci. Nu regret că am ajuns aici și cred că este minunat că mi s-a întâmplat așa, aici am putut să îmi folosesc abiliătățile artistice, m-am dezvoltat profesional și am contribuit la dezvolltarea personalității elevilor noștri foarte speciali”, povestește prof. Filomela Salahoru.
Nu a uitat niciodată prima zi de școală ca profesor al elevilor cu dizabilități. Nu știa limbajul semnelor. Dar a avut ambiție. Și dorința de a reuși. În fiecare oră își rezerva 10-15 minute să învețe să comunice cu ei.
„Nu știam cum o să reușesc să mă înțeleg cu elevii. Domnul director Constantinescu de pe vremea aceea a avut o discuție cu mine și mi-a explicat câteva reguli simple pe care trebuie să le folosc când sunt la clasă. Am învățat că trebuie să le vorbesc foarte rar, cu gura larg deschisă, să stau mereu în fața lor. În fiecare clasă exista un elevi hipoacuzic care mă putea ajuta să mă înțeleg cu ceilalți. Mi-a fost teamă, dar le-am arătat că vreau și îmi face plăcere să comunic cu ei, în limbajul semnelor, că nu îmi este teamă”.
Foto: Bogdan Grosu
Întâmplarea a făcut ca într-o zi să aud muzică în sala de dansuri. Temătoare a intrat. Acolo a cunoscut-o pe profesoara Georgeta Golubovici, cea care se ocupa de trupa de dansuri a liceului. Din aceea zi, Filomela a simțit că și-a găsit vocația cu adevărat. S-a regăsit. A rămas în sala dans și a simțit că trebuie să îi ajute.
„Eu încă din clasa a V-a am făcut parte din diverse formații de gimnastică artistică sau de dans și de-a lungul anilor mă întâlneam la concursuri cu trupa de dans a copiilor surzi. Mi-am amintit de ei. Am fost cu ei la concursul de la Reșița, cel pentru care se ocupau în momentul în care eu i-am descoperit. Așa a început povestea mea cu trupa de dansuri”.
Din acel moment a rămas alături de echipa de dansuri pentru totdeauna. În 2010, Filomela a preluat sigură trupa de dansuri. A motivat elevii. I-a încurajat. I-a disciplinat. Au participat la nenumărate concursuri unde echipa de Craiova era mereu recunoscută.
„Noi mereu luam locul I. Din păcate aceste concursuri dintre școlile de surzi din țară nu au mai avut loc din 2003”.
Dansul a ajutat-o să se apropie mai mult de elevii săi. Să devină prietena, confidenta lor. Tinerii cu dizabilități sunt înzestrați cu mult talent, spune profesoara. Totul este să îi ajutăm să se dezvolte. În pași de dans a reușit cel mai bine să îndrume.
„Am cunoscut elevii altfel decât în sala de curs, am înțeles mai bine probleme cu care se confruntă. Ne-am apropiat mai mult, i-am ajutat în tot, în probleme cu familia, în problemele de iubire. Ei învață pașii de dans fără să audă muzica, în fața oglinzii. Eu stau mereu în fața lor, îi coordonez în ritmul muzicii. Au un talent aparte. Știu să și deseneze, să picteze, au rezultate foarte bune anual la sculptură. Am avut colaborări minunate în domeniul pantomimă și teatru”
Foto: Bogdan Grosu
Nimic nu a fost întâmplător în viața profesoarei Filomela Salahoru. De-a lungul anilor am întâlnit oameni talentați care au fost dispuși să vină să lucreze cu elevii său.
„Un exemplu este Miruna Caminescu care făcea bijuterii handemade a venit la școală și a vorbit cu alți designeri de bijuterii handemade din țară care au donat materiale și așa a început povestea atelierului de bijuterii handmade. Datorită acestor copii am avut ocazia să descopăr foarte multe despre mine. Și eu am învățat să fac bijuterii”, mărturisește profesoara.
În 2010 în calea profesoarei și „copiilor săi” așa cum spune ea a apărut Bogdan Ungureanu, dansator de breakdance și hip-hop. El i-a încurajat să participe la concursul „Românii au talent” unde au avut rezultate deosebite. Trupa NoLimit a atins culmile succesului. Copiii cu dizabilități au rupt barierele.
„Bogdan le-a dat aripi și ei au învățat să zboare. Performanța obținută cu trupa NoLimit este uluitoare. Încerc de câțiva ani să refac o trupă, dar este puțin mai greu. Copii care au făcut parte din NoLimit au fost deosebiți, toți au reușit în viață. Sunt foarte fericită și mândră de acest lucru. Bogdan a venit la școală și a rămas uluit de talentul lor”.
Prin dans elevii cu surdo-muți au învățat să fie o echipă. Datorită profesoarei și a oamenilor care i s-au alăturat cei 11 membri ai trupei NoLimit au devenit o familie.
„Păstrez legătura cu ei. Ei au învățat să fie o echipă. Toate evenimentele importante din viața celor 11 membrii ai trupei, se împărtășesc între ei, sunt ca o familie. Jumătate dintre ei au acum copii. Toți sunt angajați, au familii frumoase, s-au integrat perfect în societate”, spune Filomela.
Unul din lucrurile pe care le-am învățat prof. Filomela Salahoru este că limitările copiilor cu dizabilități lor sunt cauzate de cei din jurul lor. Profesoara a înființat Asociaţia Windows alături de alți doi profesori pentru a ajuta tinerii surzi. Prin proiectele desfășurate în cadrul asociației a dus elevii în străinătate. Acolo sunt mult mai susținuți, încurajați, acceptați, integrați. Elevii cu diazbilități ai Filomelei Salahoru au ajuns astăzi directori, traineri în străinătate, au primit burse. Unii lucrează în vânzări, alții sunt asistenți sociali.
„Au un mare potențial, totul este să îl descoperi și să îi încurajezi, să povestești și altora. Ei au aceleași drepturi ca noi, pot să se descurce senzațional la un loc de muncă. Avem de mai bine de opt ani proiecte Erasmus prin care ei efectuează stagii de practică în străinătate. Acolo sunt foarte bine văzuți, respectați. Încercăm să le facem un portofoliu și apoi să venim aici să povestim agenților economici despre performanțele lor. Foștii mei elevi sunt angajați la Ford, alții în vânzări, alții sunt angajați la firme de industrie textilă, alții au ajuns în străinătate, alții asistenți sociali”.
Petre Dobre este tânărul din trupa NoLimit care s-a remarcat cel mai mult. A uimit lumea cu performanțele sale. Actorul Cătălin Băciuș s-a dăruit elevilor cu dizabilități. A lucrat cu ei, a făcut două spectacole de teatru care au intrat în circuitul spectacolelor de la Teatrul Național Craiova. Trupa NoLimit era invitată peste tot în țară și așa toată țara a auzit de Liceul Beethooven din Craiova.
„Am avut un proiect cu Teatrul „Solar Bear Limited” din Glasgow (Scoţia). Directorul teatrului l-a remarcat de Petre Dobre și a propus să fie student la Glasgow. Anul acesta Petre a absolvit The Royal Conservatoire din Glasgow Scoția. Are rezultate deosebite și o bursă. A învățat limbajul specific englezesc surzilor. Un an o să fie director trainer în limbajul semnelor pentru actori acolo”, spune prof. Salahoru.
În timp ce în străinătate tinerii cu probleme de auz sunt apreciați șu susținuți, în țară nimeni nu s-a gândit să intoducă, măcar în instituțile publice, interpreți în limbaj mimico-gestual care să îi ajute să se descurce, în spital, în structurile administrative. Legea le dă acest drept, rămâne însă doar un drept acordat pe hârtie.
„În România ar trebui să se respecte legea. Fiecare instituție ar trebui să aibă un interpret . Ei se lovesc de acestă problemă, merg la spital, la urgență și nu pot comunica cu nimeni. Ne sună pe noi. Facem apel video și comunicăm cu medicul. Nu este normal. În orice țară civilizată există interpreți acreditați. Există o teamă de a comunica cu ei, cand auzi că sunt surzi. Trebuie să depășim aceste obstacoli să să încercăm să vedem dincolo de această deficiență.
Elevii surzi au o mare problemă și când vine vorba de bacalaureat. Sistemul de educație nu este adaptat la nevoile lor și îi spune la aceleași reguli pe care le au copiii fără dizabilități.
„Limba lor maternă este limbajul mimico-gestual. Ar trebui să dea bacul în limba lor maternă așa cum se întâmplă și cu alții. Nu există urechi care să audă asta pentru a schimba metolodologia examenului de bacalaureat. Ei nu reușesc să ia acest examen. Petre a reușit să termine o facultate fără examen de bacalaureat într-o țară străină. El este exemplul că se poate.Ne-a fost propus să facem, o secție specială de teatru la Facultatea de Arte din Craiova, dar dacă nu reușesc să ia bacul nu este posbil. Ei au un talent deosebit la teatru. Încerc să lupt mai mult pentru această idee”, spune profesoara.
Prof. Filomela Salahoru este omul cu sufletul cât lumea care ne dă speranță. Cu bunătatea și profesionalismul ei a reușit să schimbe ceva în bine, în domeniul său. Spune că le datoreaz totul „acestor tineri minunați”. Știe că mai sunt multe de făcut pentru ei. Nu se dă bătută.
„Nu mă opresc. Vreau să mă implic în elaborarea unor manuale auxiliare în limbaj mimico – gestual. Din doi în doi ani mergem în Italia la un centru pentru bătrâni și elevii lucrează cu ei, se descurcă foarte bine. Mi-a venit ideea de a merge și la centre de bătrâni din Craiova, să îi primească voluntari. Voi fi mereu alături de ei”, conchide profesoara.
