Temele nu au nici o șansă în bătălia cu jocurile computerizate sau cele video, cu programele TV sau jucăriile. Pentru mulți elevi și familiile lor făcutul temelor este o povară, un motiv de ceartă, plânsete și nervi. Cu ajutorul psihologului Suzana Pavlov aflăm cum este bine să procedăm în momentul în care copilul nu vrea să își facă temele. Copiii trebuie crescuți să fie fericiți, trebuie înțeleși, făcuți să înțeleagă lumea și orice schimbare din viața lor. Dincolo de teme, informații, examene, testări, copiii trebuie crescuți și educați pentru viață, pentru piața muncii. Articolul face parte din campania Media 10 – Crescuți să fie fericiți!
Părinții pun destul de multă presiune pe copii, mai ales atunci când încep un nou ciclu de învățământ, spun psihologii. Pentru a-i ajuta să se adapteze la noul ciclu de învățământ și noul stil de viață, copiii trebuie să fie ajutați să înțeleagă etapa în care sunt, responsabilitățil pe care le au și benfiicile pe care le aduce studiul.
Copiii trebuie ajutați să familiarizeze cu rutina zilnică.
În primul rând este nevoie de un program bine gândit în care copilul să învețe să combine studiul cu momentele de relaxare, joacă.
„Părinții trebuie să fie atenți la felul de a fi al copilului. Fiecare are stilul propriu de a învăța. Ei se lovesc cumva de un alt stil de viață, în momentul în care încep să meargă la școală, nu mai este nici ca acasă, nici ca la grădiniță și trebuie ajutați să se acomodeze. Trebuie să se creeze o rutină, inclusiv în ceea ce privește trezitul de dimineață. Este nevoie de program de masă, de teme, de odihnă, dar și de joacă”, spune Suzana Pavlov, psiholog.
Suzana Pavlov – psiholog
Pentru a evita situația în care copilul cedează în fata presiunii temelor, el trebuie învățat să fie organizat și să-și prioritizeze temele. Psihologul spune că trebuie să învățăm să ne raportăm corect la copil, la cum preferă el să învețe, la cât de stimulat este să învețe. Important este ca părintele să discute deschis cu copilul, să afle cauzele pentru care refuză să facă teme, de ce nu îi place să le facă.
O metodă prin care se poate deschide apetitul copilului pentru învățat este ca el să fie dus în vizită la muzee, expoziți, teatru.
Învățătorul este cel care trebuie să convingă elevul să facă temele, spune psihologul. Acasă părinții nu trebuie să preia rolul învățătorului și autoritatea lui suprapunând rolul parenal peste rolul de învățător.
„Nu este corect. Copilul nu o să se raporteze niciodată la părinte ca la învățător. Sunt copii care chiar spun :„Nu îmi spui tu mie ce să fac. Nu ești doamna”. Și se frustrează reciproc. Învățătorii trebuie să îi învețe pe copii responsabilizându-i cu privire la teme. Părinții trebuie doar să întărească această necesitate. O pot face prin replici precum : „Doamna mi-a spus că ai de făcut ceva. Ți-ai rezolvat? ”, nu să insiste să facă tema respctivă”, mai spune Suzana Pavlov, psiholog.
Importantă este și comunicarea dintre părinte și cadrul didactic
Părintele trebuie să respecte autoritatea învățătorului, profesorului. În orele în care copilul stă la școală cadrul didactic este responsabil de ce se întâmplă acolo și vede copilul dintr-o perspectivă academică.
„Fiecare părinte spune că învățătorul sau profsorul trebuie să fie mai atent la copilul lui pentru că este mai sensibil, fiecare își dorește mai multă grijă pentru copilul lui, dar învățătorul știe cel mai bine să gestioneze situația, iar părinții trebuie să lase asta mai mult în atribuția cadrului didactic”, susține psihologul.
Copiii nu trebuie să perceapă lecţiile ca pe o pedeapsă şi, sub nicio formă, ele nu trebuie folosite în ameninţări. Lecţiile sunt o responsabilitate a celui mic şi ele trebuie asimilate în acest fel. Părinţii trebuie să le explice că sunt o sarcină pe care o pot duce împreună la bun sfârşit dacă întâmpină dificultăţi pe parcurs. O metodă prin care elevul poate să fie resposabilizat în legătură cu studiul și școala este ca el să fie lăsat să își pregătească singur ghizodanul.
„Copiii pot fi lăsați să uite acasă lucruri, să se responsabilizeze. Copilul dacă ajunge la școală fără cărți și caiete este treaba învățătorului să îi atragă atenția, iar copilul o va resimți ca pe o observație și o să fie atent să nu mai primească genul acela de observație. Dacă părintele este în permanență intermediar, copilul nu preia mesajul așa cum trebuie”, explică Suzana Palvlov.
♦ Articolul face parte din Campania Media10 – Crescuți să fie fericiți. O campanie prin care ne propunem să învățăm cu ajutorul specialiștilor în psihologie și dezvoltare personală cum să creștem copiii fericiți. Dincolo de informații, materii peste materii, teme, lucrări de control, copiii trebuie să fie pregătiți să facă față emoțiilor de orice fel, provocărilor, concurenței, vieții de zi cu zi. „Crescuți să fie fericiți” este o campanie prin care specialiștii ne spun cum să încurajăm copiii să se exprime liber, să aibă încredere în ei, dar și curaj să își asume alegerile, să facă performanță, să se integreze în societate.
